sâmbătă, 27 aprilie 2013
Sunt zâmbete pe feţele oamenilor care nu ştiu dacă ascund sau dezvăluie. Dacă vorbesc despre capacitatea lor de a nu arăta ce simt. Sau de a simţi ceea ce e greu să arăţi. Florentina Fântânaru, prezentatoarea emisiunii „Dincolo de aparenţe“, le-a zâmbit pe ambele. Cu un an în urmă a trăit o suferinţă despre care a decis să vorbească pentru prima dată. Greu de înţeles capacitatea omului de a-şi păstra aparenţele în timp ce se străduieşte să-i treacă pe interlocutori dincolo de ele. Greu de înţeles puterea omului de a converti o mare suferinţă în zâmbet. Mi-a adus aminte de filmul despre viaţa lui Charlie Chaplin: secvenţa când el află că cea de care a fost îndrăgostit încă din copilărie a murit. Trebuie să coboare din tren, unde-l aşteaptă bliţurile, entuziasmul şi presa vremii. Cei de lângă îl întreabă „Ce facem?“. El le răspunde, apoi coboară: „Zâmbim!“.
Cumva ai un cult pentru trecerea dincolo de aparenţe.
Florentina Fântânaru Folosim măşti. Greu vezi dincolo de ele. Mie îmi place emoţia. O caut. Câteodată poate şi eu am emoţii exacerbate. Vreau emoţie şi-n cuvinte, şi-n gesturi, şi-n atitudine.
Mi-ai părut un om sensibil. Foarte fragil.
Cred că e o aparenţă.
În ce moment al vieţii tale stăm de vorbă?

După tsunami, în timp, lucrurile am văzut că se refac. Cum te reconstruieşti după aşa ceva?
Nu ştiu. Învăţ.
Nu ai soluţia.
Cred că o avem în ADN. Aşa ne naştem, să trecem prin tot felul de situaţii. Ştii, era ziua mea şi primeam telefoane şi SMS-uri. Eram la capelă, cu soţul meu, îl vegheam şi răspundeam la SMS-uri şi la telefon şi le spuneam oamenilor unde sunt.
Şi atunci tu crezi că viaţa e obligatoriu asamblată din momente de tipul acesta?
Nu mai am aşteptări, Radu. Cineva chiar m-a învăţat asta într-una dintre emisiunile mele. Cred că Gina Matache, mama Deliei Matache. Mi-a zis: „Florentina, mie mi-a fost bine când am învăţat să nu mai am aşteptări“.
Dezamăgirea e sfârşitul amăgirii.
E foarte adevărat.
Anda Calugareanu - Micul Print
Stiu sa intreb despre miei despre flori Odata, intr-o padure am sarutat un izvor. Stiu ce uimita-i culoarea albastra Am o gradina si o fereastra. Mai am si-o carte foarte subtire In care nu-ncape decat o iubire.
Mai am si-o carte foarte subtire In care nu-ncape decat o iubire. Stiu sa intreb despre miei despre flori Odata, intr-o padure am sarutat un izvor. Stiu ce uimita-i culoarea albastra Am o gradina si o fereastra. Mai am si-o carte foarte subtire In care nu-ncape decat o iubire. Pot sa-mi iau locul langa tine pe stea?" "Da", spuse printul, "esti prietena mea". Pot sa-mi iau locul langa tine pe stea?" "Da", "Da", spuse printul, "esti prietena mea".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)