Nu există un anumit timp pentru a începe să faci anumite lucruri. Să te schimbi. Să renunți la ceva dureros. Să dai start unui nou început. Să iubești. Să fii fericit. Nu există o zi anume pentru astfel de etape. Nu aștepta o zi care nu va venii niciodată. 
Pentru astfel de momente există ziua de AZI. 
O imensă șansă pentru cei care-și doresc mai mult, o minunată oportunitate pentru cei care încă luptă pentru fericirea lor. Nu te minți. Nu ignora posibilitățile pe care le ai.
Nu trece pe lângă ziua de AZI fără a reacționa pozitiv la îndemnul ei. Nu lăsa minutele să se scurgă fără să faci ceva pentru tine și pentru cei dragi. Nu permite frământărilor și neliniștii să-și facă loc între tine, ceea ce gândești și ceea ce faci.
Pune pe primul loc fericirea proprie. Mulțumirea sufletească. Liniștea mentală. Ia în considerare tot ce ți s-a întâmplat până în momentul de față și pune pe hârtie tot ce ai vrea să elimini, ce ai vrea să păstrezi și ce ai vrea să ai.
Pune efort, pasiune și credință în fiecare acțiune pe care o întreprinzi AZI, nu mâine, nu anul viitor, nu într-o altă viață.

Sunt multe momentele în care simțim că nu mai putem , că am obosit, că ar mai ușor să renunțăm, că totul devine din ce în ce mai greu , că soarele nu va mai răsări în viața noastră. Sunt multe clipele în care ne retragem în singurătate, în lacrimi, în gânduri și ne lăsăm copleșiți de durere, dezamăgiri și minciuni. Sunt multe etapele prin care trecem și care ajută la modelarea noastră ca oameni. Uneori, devenim mai puternici, mai ambițioși, mai încrezători, mai dispuși ca niciodată să ne arătăm curajul, dar alteori, toate aceste încercări ne tulbură, ne împiedică și ne fac să nu mai dorim să trăim. Sunt multe astfel de momente și încă și mai multe încercări prin care suntem meniți să trecem în viață. Nu există nici sfaturi și nici rețete perfecte care să te ajute să le eviți. Există doar credința și speranța că va fi mai bine, că vei deveni mai puternic, că te vei transforma într-un luptător curajos și că vei reuși să treci peste aceste încercări și sentimentul că o poți face. Există doar atitudinea și felul în care decizi să depășești obstacolele, există curajul și detașarea în fața lucrurilor care nu depind de tine. Și gândul că orice s-ar întâmpla, oricât de mult ai suferi, oricât de mulți oameni te-ar trăda și te-ar minți, oricâte încercări ți-ar fi destinate, Dumnezeu este cu tine pentru a te călăuzi în direcția corectă. Nu te teme că te-ai putea rătăci, că te-ai putea pierde atâta timp cât mergi în paralel cu Domnul. Fii fără frică și ai credința că El știe ce este bun pentru tine, că el ți-a pregătit ceva deosebit și că te poartă în acea direcție. Ai încredere în iubirea pe care ți-o poartă, șterge-ți lacrimile, nefericirea, temerile și lasă-l să te călăuzească printre necazuri și încercări.

http://anasstassya.wordpress.com

Nu îmi pare rău : 

- că anumite decizii nu au fost cele mai bune , fiindcă am învățat din fiecare câte o lecție dureroasă 
- că am dat curs viselor mele , în ciuda faptului că cele mai multe s-au destrămat de-a lungul timpului 
- că am iubit chiar dacă sentimentul s-a dovedit înșelător și dureros, am descoperit astfel că iubirea este un dar mult prea prețios pentru a nu fi multiplicat de miii de ori
- că am avut încredere în oameni. În ciuda modului în care am fost tratată , în ciuda faptului că am fost dezamăgită de mulți dintre ei, am descoperit adevăratul sens al cuvântului ” prietenie ” și am avut șansa de a putea ierta și a oferi o nouă șansă
- că am luat-o de la capăt de prea multe ori. Uneori, ai nevoie de un început nou ca să poți continua să mergi mai departe. Uneori, ai nevoie de timp și distanță, de singurătate și liniște, de tine și de Dumnezeu pentru a putea supraviețui și a te ridica din propria cenușă.
- că am întins mâna celor aflați în nevoie, chiar dacă nimeni nu mi-a cerut ajutorul, chiar dacă de cele mai multe ori gestul meu de ajutor și suport a fost considerat o jignire. Nu este umilitor să ceri ajutor și nici să primești , este umilitor să nu faci nimic pentru a-ți reveni, să te complaci în situația dată.
- că m-am schimbat, că am devenit o altă persoană. Tot ce contează este să fii mândru/ ă de persoana care ai devenit, să fii conștient de alegerile pe care le faci, de drumul pe care-l parcurgi și de tot ceea ce te reprezintă.
- că am plâns , că am urât, că am renunțat la vise, oameni, momente, amintiri, fiindcă toate acestea m-au preschimbat în persoana care sunt astăzi. Chinurile, durerea, dezamăgirea nu m-au determinat nici să-mi pierd încrederea și nici credința în Dumnezeu, ci m-au motivat să devin un om mai bun, un om care se acceptă așa cum este, cu bune și cu rele, și care încearcă cu fiecare zi care trece să dea tot ce este mai bun, să-ți învingă propriile temeri, să spargă propriile bariere și limite.
- că încă mai cred în vise frumoase, în iubirea sinceră și necondiționată, în romantism, în suflete pereche, în principii, în inimi mari și pline de generozitate, în povești cu happy end și vieți împlinite. Pot fi un simplu om, dar atâta timp cât am atât de multe lucruri în care să cred, sunt un om special și nimeni nu-mi poate smulge acest gând din suflet.

„ Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am crezut." - Buddha

Este timpul să ne ridicăm și să strălucim.
Este timpul să ne înarmăm cu răbdare, credință și iubire și să pornim în căutarea viselor noastre. 
Este timpul să reacționăm la puterea prezentului, la provocările zilnice și să răspundem cu încântare, 
pasiune și speranță. Este timpul să zâmbim și să fim încrezători în forța noastră interioară. 
Este timpul să facem pași, nu să stagnăm, în direcția fericirii.
Este timpul să punem această minunată zi în valoare, gândind, simțind și acționând cu sinceritate, 
căldură și bunătate. 

Lucrurile frumoase sunt la fel de speciale ca și cei care le văd. Sunt locuri sărăcăcioase, pustii, dezgolite de viață, asemeni oamenilor care au suferit, dar care își păstrează frumusețea în ciuda timpului și a rănilor vieții. Sunt lucruri care par anoste, banale și lipsite de culoare, asemeni celor mai nostalgice suflete, dar care sunt mai frumoase ca niciodată în profunzimea lor. Sunt zile mohorâte și cenușii, care nu prevăd nimic bun, asemeni celor mai negre gândurile ale noastre, dar care te tulbură și te incită prin frumusețea naturală cu care îți cuprinde sufletul.
Binecuvântați sunt cei care văd frumusețea acolo unde alții nu văd nimic special.
Binecuvântați sunt cei care știu a privi cu sufletul direct în miezul locurilor, lucrurilor și sentimentelor, în inimile oamenilor, în epicentrul frumuseții lor.
Binecuvântați sunt oamenii a căror frumusețe rămâne intactă în ciuda trecerii timpului, a greutății, a vieții.

Timpul și viața m-au învățat să nu păstrez în suflet decât sentimente curate și sincere. Pentru că nu poți ști unde te va purta viața, pașii, pentru că nu ai garanția că totul va fi bine, pentru că nu poți avea certitudinea că lumea te va primi cu brațele deschise, este mai bine să porți cu tine și în tine aceste comori rare, numite sentimente.
Să fii generos când ți se dă ocazia, să fii blând și înțelegător cu cei care par a avea nevoie de suport , să fii drăguț și fermecător cu cei din jurul tău și dacă îi poți învăța ceva de bine atunci nu ezita să-i implici în lecția ta. Timpul îți arată cât de mult te poți schimba, cât de mult te mulează situațiile prin care treci , cât de mult te pot afecta problemele și grijile zilnice.
Dar, tot el îți arată cât de puternic poți deveni, cât de încrezător și matur poți ajunge dacă îți oferi această șansă. Oricine poate învăța de la celălalt. Indiferent că celălalt nu este o persoană cu multă educație, indiferent că este un om cu un handicap fizic sau pur și simplu cineva pe care îl vezi inferior ție.
Lecțiile predate de viață sunt uneori foarte crude și dacă nu ești atent poți omite esența și concluziile. Sufletul trebuie să păstreze puritatea și parfumul inocenței, și nu să fie încărcat de resentimente sau emoții negative. Inima trebuie să salte voioasă, iubitoare și călduță, nu trebuie să o încărcăm cu gânduri pesimiste sau idei preconcepute. Între minte și inimă trebuie să existe un echilibru perfect, iar acest lanț invizibil care le leagă și le unește sunt sentimentele.
Cu cât sunt mai profunde, cu cât sunt mai frumoase și mai optimiste sentimentele trăite cu atât mai mult te vei simți mai bine, mai liniștit, mai împăcat cu tine însăți. Până și visele își aduc propria lor contribuție la starea ta de fericire interioară. Ești o persoană mult mai frumoasă atunci când emani siguranță, blândețe, iubire și înțelegere.
Caută întotdeauna să fii omul din visele tale. Și fă tot posibilul ca să te îndrepți înspre acel obiectiv.

„ Oamenii care izbutesc să răspândească lumină peste cei din jur trebuie să se fi aflat, cândva, într-un tunel întunecat. Într-o beznă atât de densă și de grea, încât singura lumina pe care o puteau găsi era cea dinăuntrul lor. O lumină care, chiar și după ieșirea din întuneric, rămâne suficient de puternică, pentru a-i călăuzi și pe alții.”

Cel care îi poate mulţumi lui Dumnezeu cu sinceritate pentru lucrurile pe care le are doar în imaginaţia sa, acela are credinţa adevărată. Acela se va îmbogăţi; el va fi cauza creaţiei a tot ceea ce îşi doreşte.
Mulțumim oare pentru fiecare lucru primit ? Mulțumim oare pentru fiecare zi , pentru fiecare șansă, pentru fiecare răsărit și apus ? Mulțumim oare chiar și atunci când nu primim nimic, dar totuși viața noastră este mult mai bună comparativ cu a altora ? Mulțumim oare atunci când suntem la pământ, atunci când suferim și simțim disperarea ? Adevărul este că crud. Adevărul este că nu ne mai gândim la mulțumiri, la binecuvântări când totul merge bine. Iar apoi, când nimic nu mai e la fel și totul se schimbă, inclusiv viața care ne determină să luăm decizii drastice, cerem în loc să mulțumim. Cerem bani, sănătate, iubire, fericire, liniște, însă uităm să cerem un singur lucru : iertare pentru lipsa noastră de iubire și gratitudine.
A învăţa să fii mulţumit înseamnă a depinde cu totul de Isus, pentru că situaţiile dificile fără puterea lui Isus îţi pot fura mulţumirea.
Dumnezeu ţi-a dăruit 86.400 de secunde azi. Ai folosit vreuna pentru a spune "mulţumesc"?

Îmi doresc foarte multe. De la cele mai mărunte lucruri până la cele mai absurde. Uneori, tânjesc după chestii materiale, alteori după cele spirituale. Uneori, îmi doresc frumusețe, alteori înțelepciune. Uneori, visez la o viață de poveste, alteori sunt recunoscătoare pentru că sunt sănătoasă. 
Am zile în care sunt nemulțumită cu ceea ce posed și zile în care nu-mi doresc altceva decât liniște și armonie. Sunt clipe în care râvnesc la mai mult, la bogății, la strălucire și clipe în care mă opresc din dorit și mă apuc să-mi contabilizez ceea ce posed. Sunt momente în care-mi doresc să fiu o altă persoană, și momente care-mi demonstrează contrariul.
După toate aceste divergențe cu mine însămi, nu-mi rămâne decât să trag o linie și să fac totalul. Și adun bucăți întregi de timp irosit cu fragmente de trecut , mai scad un regret, mai adaug o realizare și calcul nu-mi spune mai nimic.
Poate nu sunt atât de bună la matematică cum credeam sau poate că totalul în sine nu înseamnă nimic, dacă în sufletul tău nu te simți împăcat și mulțumit.
Poate că într-adevăr lucrurile materiale nu au nici o valoare dar asta nu te împiedică să le dorești.
Ești om și ca atare nu te poți împotrivi dorințelor egoiste care zac în tine, dar poți ajunge la un moment dat la concluzia că nimic pe lume nu este mai valoros și mai plin de frumusețe decât un modest dar bogat spiritual.

Greșeli.
Cele mai multe comise din imprudență, altele din impetuozitatea tinereții. Nu suntem nici prea tineri dar nici prea bătrâni pentru a nu greși. Din nefericire una din părțile mai puțin bune și frumoase ale vieții sunt tocmai aceste greșeli, care crestează în sufletul nostru amărăciune, regrete și dezamăgiri.
Dar totuși cea mai mare greșeală a omului rămâne irosirea timpului. Nu ne dăm seama cât de important este el, cât de magic și cât de frumoasă-i trecerea decât foarte târziu.
Timpul cuprinde de toate. De la emoții, gânduri , cuvinte, imagini, amintiri până la decizii, oameni, sentimente, trăiri. Totul este la fel de important, la fel de valoros, nimic nu trebuie dat deoparte. Timp cu familia. Timp cu prietenii. Timp cu omul drag. Timp cu tine însuți. Și iată cum timpul devine lucrul cel mai important din viață. Și iată cum măsoară el fericirea și împlinirea noastră în cele mai minunate bătăi de ceas.
Regretăm atât de multe lucruri dar irosirea timpului nu se numără printre ele. Și de ce oare se întâmplă așa ? Oare lumea, timpul, viața ne absoarbe puțin câte puțin în epicentrul marii agitații și uităm să mai facem lucruri care ne umplu de plăcere ? Sau poate că și noi purtăm vina ciudatei poveri, pentru că nu suntem suficienți de puternici pentru a pune piciorul în prag, pentru a ști odată pentru totdeauna care sunt lucrurile cu adevărat importante, care sunt oamenii cu adevărat valoroși în viața noastră.
Ne petrecem orele, zilele într-o permanentă stare de neliniște și oboseală, încercând poate să descifrăm ce anume ne aduce fericirea. Ei bine, timpul o face.
Căci nu este nimic mai splendid decât o cutiuță magică de amintiri, ascunsă în străfundurile inimii tale.

http://anasstassya.wordpress.com