„Râuri de sevă dulce beau din a ta scoică ...îmi este sete...”

1. Urmăreşte să descoperi steaua cea dumnezeiască, cea fără de moarte a Sinelui Suprem (ATMAN), ascunsă în fiecare fiinţă umană pe care o întâlneşti. Astfel vei cunoaşte şi-ţi vei revela mult mai curând bunătatea, bogăţia, frumuseţea, iubirea şi înţelepciunea veşnicei scântei divine (ATMAN) care există în propriul tău univers lăuntric.

2. Dacă aspirăm să iubim cu adevărat, intens şi profund, trebuie să învăţăm întâi să iertăm.

3. Iubirea nesfârşită, fără măsură ne ajută să facem aproape totul cu uşurinţă. Când iubirea noastră este gigantică, până şi acţiunile care ni se păreau imposibile nu ne mai par deloc dificile.

4. Dacă ne aflăm mai mereu într-o profundă stare de umilinţă, nici un rău nu ne mai poate atinge.

5. Toate cele bune şi divine pe care le dăruim celorlalţi, nouă înşine ni le oferim. Astfel binele şi iubirea pe care le dăruim de fiecare dată devin în simultaneitate binele şi iubirea noastră. Aceasta este o taină fundamentală pe care numai cei aleşi o descoperă şi o înţeleg.

6. Întotdeauna când cineva te jigneşte sau te răneşte sufleteşte, priveşte-l plin de transfigurare, consideră-l învăţătorul tainic şi binevoitor care-ţi arată prin lecţia potrivită calea eliberării spirituale şi consideră că merită tot respectul din partea ta.

7. Bărbatului sau femeii care ştie cu adevărat să intre în comuniune intensă şi profundă cu ea, natura i se dezvăluie ca un izvor gigantic, nesfârşit de inocenţă, mister şi emoţie binefăcătoare. Pentru cel capabil să intre în profundă şi benefică rezonanţă cu ea, natura este matricea cea tainică şi originară, oceanul cel inepuizabil, la care se poate întoarce mereu şi mereu, pentru a-şi regenera de fiecare dată şi pentru a-şi menţine forţele nealterate.

8. Trebuie să  urmărim cât mai des ca înainte de a acţiona să ne cercetăm cu multă atenţie şi profunzime fiecare gând, fiecare acţiune şi fiecare rostire, adăugând pentru fiecare în parte un “gram” de compasiune. Procedând astfel, rezultatele inefabile care vor apărea vor fi aproape întotdeauna fericite şi uimitoare.

9. Este foarte bine să fim  întotdeauna optimişti, să avem credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu atât în faţa unui viitor care se anunţă plăcut, cât şi în faţa unui viitor care se anunţă neliniştitor. O credinţă puternică şi de nezdruncinat în Dumnezeu este elementul minune care poate să stabilizeze şi chiar să ne îndumnezeiască viitorul.

10. Un adevărat maestru spiritual este cel care prin puterea divină ce îi vine în valuri uriaşe de la Dumnezeu ne oferă un impuls, datorită propriului exemplu personal. Astfel ne deschide şi  ne ajută să facem împreună cu el primii paşi dincolo de poarta Paradisului:  inefabila poartă secretă a cunoaşterii spirituale. Fiecare autentică iniţiere pe care un ghid spiritual ne-o pune la dispoziţie ne oferă un început miraculos, care ne poate propulsa pe o nouă şi net superioară treaptă de evoluţie interioară, care este capabilă să ne transforme extraordinar de mult viziunea de ansamblu asupra realităţii. Depinde întotdeauna de aspirantul care tocmai a fost iniţiat dacă  va da dovadă de perseverenţă şi tenacitate pentru a rămâne pe nivelul  superior pe care a fost impulsionat să ascensioneze prin intermediul energiei subtile, benefice, colosale şi prin puterea tainică a exemplului pe care i l-a oferit cu ocazia iniţierii maestrul spiritual. Dacă aspirantul rămâne fără întrerupere pe noua treaptă pe care a fost propulsat, aceasta indică întotdeauna că iniţierea sa a fost încununată de succes.

Perseverenţa este capacitatea unei fiinţe umane de a rămâne fermă şi constantă într-o anumită acţiune. Victor Hugo spunea: „Oamenii dârzi sunt sublimi. Cine nu-i decât viteaz, n-are decât o singură pornire lăudabilă, cine nu-i decât îndrăzneţ, n-are decât o singură însuşire, cine nu-i decât curajos n-are decât o singură virtute, numai cel care stăruie pe drumul adevărului are măreţie. Aproape toată taina sufletelor mari stă în aceste cuvinte: SĂ PERSEVEREZI.”

Perseverenţa este o calitate în măsura în care acţiunile fiinţei umane sunt benefice, pozitiv orientate şi intenţiile care o animă sunt de asemenea, benefice. În popor se spune, cu înţelepciune: să greşeşti este omeneşte, să perseverezi în greşeală este diavoleşte. „Perseverenţa” în a repeta greşeli sau a face acţiuni rele, ca şi încăpăţânarea, nu au nicio valoare spirituală. Perseverenţa divin integrată implică deopotrivă acţiuni benefice, intenţii pozitive, precum şi integrarea acestora în mod armonios prin punerea noastră în deplin acord cu voinţa divină. Această integrare divină este dată de consacrarea cu anticipaţie către DUMNEZEU TATĂL a tuturor fructelor acţiunilor noastre şi de practicarea unor procedee iniţiatice speciale (de exemplu, tehnica „paratrăsnetului” care ne  pune în acord cu voinţa atotputernică, determinatoare a lui DUMNEZEU).

STAREA SUPERIOARĂ DE PERSEVERENŢĂ DIVIN INTEGRATĂ este unanim apreciată de marii înţelepţi şi marii yoghini ca fiind indispensabilă atingerii stării de îndumnezeire, indiferent pe ce cale spirituală ne-am afla. Sri Ramakrishna spunea: „Urmaţi-vă cu răbdare  şi perseverenţă practica spirituală, şi puteţi fi siguri că veţi obţine graţia divină, atunci când veţi fi pregătiţi să o primiţi.”

Pentru că întotdeauna calea propriei desăvârşiri este presărată de obstacole şi  de teste de natură spirituală, care au rolul de cristalizare şi punctare  a anumitor etape  esenţiale, perseverenţa divin integrată este esenţială pentru a atinge cu adevărat zorii iluminării spirituale. Vă oferim un sfat inspirator şi plin de înţelepciune: Ai reuşit, CONTINUĂ, nu ai reuşit, CONTINUĂ!

 J.F.Kennedy afirma că „dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri”, iar apropo de obstacole Roger Martin du Gard spunea: „Nu există obstacol care, oricât de puţină voinţă şi perseverenţă ai avea să nu se preschimbe într-o trambulină, într-un prilej de a te înălţa din nou.”

În încheiere, vă oferim câteva aforisme despre perseverenţă:
•    „Cât de uşor loveşti mereu un lucru / tot îl înfrângi şi-l birui pân-la urmă / nu vezi cum picătura cea de apă / căzând pe piatră găureşte piatra?” – Lucretius
•    „Trebuie să ştii să perseverezi pentru a ajunge la echilibru.” - Confucius
•    „Victoria aparţine celui ce perseverează.” – Napoleon Bonaparte
•    „Perseverenţa constă în a ne impune în mod voluntar în vederea acceptării de bunăvoie de către alte persoane a viziunii noastre.” – Mahatma Gandhi
•    „Cucereşte cel care rezistă mai mult.” – Persius
•    „Să nu descurajezi niciodată pe nimeni... care progresează continuu, indiferent cât de încet.” – Platon
•    „Efortul îşi arată roadele după ce o persoană refuză să se oprească.” – Napoleon Hill
•    „Prin perseverenţă melcul a ajuns pe arcă.” – Charles Haddon Spurgeon
•    „Orice obstacol are în el bucuria omului care-l va depăşi.” – Napoleon Bonaparte
•    „Perseverenţa este munca grea efectuată în continuarea muncii grele, care deja te-a obosit până la epuizare totală.” – Newton Leroy Gingrich

Credinţa totală, smerenia şi puritatea fac miracole 

Realizând o necesară sinteză referitoare la minunile dumnezeieşti, am putea spune că o minune dumnezeiască este:

1. Un semn misterios care vine de la Dumnezeu;

2. Ceva cu totul nemaipomenit care stârneşte uimirea tuturor oamenilor şi, tocmai de aceea, poate fi considerat un miracol;

3. O dovadă a Atotputerniciei dumnezeieşti, o acţiune sau un fenomen ce este plin de o mare putere divină.

Este esenţial să ne dăm seama că şi în epoca actuală este, fără îndoială, posibilă săvârşirea unor minuni dumnezeieşti. Mai ales celor care ajung să cunoască Adevărul Ultim Divin şi care acţionează la unison cu Voinţa lui Dumnezeu le este cu uşurinţă posibil să realizeze felurite minuni dumnezeieşti datorită ajutorului care le este oferit de Dumnezeu Tatăl. Condiţia esenţială pentru ca fiecare fiinţă umană ce ajunge să cunoască Adevărul Ultim Divin să poată săvârşi unele minuni dumnezeieşti cu ajutorul Tatălui Ceresc este ca ea „să aibă o credinţă fermă şi de nezdruncinat care trebuie să fie de mărimea unei seminţe de muştar“.

 

Această credinţă fermă şi de nezdruncinat în Dumnezeu despre care se spune, deloc întâmplător, că trebuie să fie de mărimea unei seminţe de muştar este întotdeauna o condiţie esenţială pentru fiinţa umană care aspiră să săvârşească minuni dumnezeieşti şi la aceasta se mai adaugă cunoaşterea Adevărului Ultim Divin, precum şi starea de puritate şi umilinţă. Tot ceea ce cere bun o astfel de fiinţă umană cu mare credinţă, puritate şi umilinţă, i se va dărui cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare, mai ales prin astfel de oameni cu o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu, dublată de o mare puritate şi umilinţă, Dumnezeu Tatăl poate face o mulţime de minuni dumnezeieşti.

Why doesn't anyone give you  

more than 4 weeks holidays?

Because you won't come back. 

If you don't maintain your relationship  

with your identity for some time,

you also won't come back to it.
You will forget about it.
It takes effort to be the ego.
It requires no effort to be the Self.
Ego is high maintenance.
Your Self is natural and naturally happy,
whole and content. Mooji

Urmarea lui Hristos -Toma de Kempis

Cu adevarat cuvintele inalte nu fac pe cineva sfant si drept, ci o viata curata il face scump inaintea lui Dumnezeu.
Cea mai inalta intelepciune este ca, inlaturand cele lumesti, sa te indrepti spre imparatia cereasca.
Mai bun este negresit umilul taran care slujeste lui Dumnezeu, decat mandrul filozof, care negrijindu-se de sufletul sau, cerceteaza mersul stelelor.
Nu te mandri cu vreo indemanare sau cu stiinta ta, ci mai vartos teme-te de darurile ce ti s-au dat.
Nu gandi lucruri mari despre tine (Romani 11,20), ci mai degraba da pe fata nestiinta ta.
Daca vrei sa stii si sa inveti ceva de folos, atunci fie-ti drag sa traiesti nestiut si neluat in seama.
Mintea noastra si simtul nostru adeseori ne inseala si nu vad prea bine.
Avem ochi, dar nu vedem!
O, adevarule, Dumnezeule, fa-ma una cu tine intr-o vesnica iubire!
Cu cat cineva isi strange mai mult gandurile inauntrul sau si se desface de cele din afara, cu atat intelege mai fara truda lucruri mai multe si mai inalte; atunci primeste de sus lumina intelegerii.
Un suflet curat, nevinovat si statornic nu se pierde nici atunci cand are multe indeletniciri, fiindca pe toate le face spre cinstea lui Dumnezeu si, linistit in sine, se trudeste sa inlature orice grija de el.
Smerita cunoastere de tine insuti este o cale mai sigura catre Dumnezeu, decat adanca cercetare a stiintei.
Si invatat cu adeavarat este cel care face voia lui Dumnezeu si paraseste voia sa insasi.
Nu da crezare oricarei vorbe sau oricarei porniri, ci chibzuieste cu grija si cu bagare de seama orice lucru, inaintea lui Dumnezeu.
Vai, adeseori credem si vorbim despre altii mult mai usor de rau, decat de bine: atat suntem de slabi.
E o mare intelepciune sa nu te pripesti in cele ce trebui sa faci si sa nu stai cu incapatanare in simtamintele tale.
Cu cat va fi cineva mai smerit si mai supus lui Dumnezeu, cu atat va fi mai intelept si mai impacat intru toate.
Oamenii trec, dar "adevarul Domnului ramane in veac" (Psalmul 116, 2).
Infruntand deci poftele, se dobandeste linistea inimii, iar nu robindu-te lor.
Nesocotit mai este cel ce-si pune nadejdea sa in oameni ori in alte fapturi.
Nu te rusina sa slujesti altora din dragoste fata de Iisus Hristos si sa pari un sarac in aceasta lume.
Nu te bizui pe tine insuti, ci pune nadejdea ta in Dumnezeu.
Fa ceea ce atarna de tine, iar Dumnezeu va ajuta bunavointa ta.
Nu te lauda cu bogatiile daca le ai, nici cu prietenii, ca sunt puternici, ci cu Dumnezeu, care da totul  si care mai presus de toate doreste sa se dea pe Sine.
Nu te mandri cu taria sau cu frumusetea trupului, pe care o usoara suferinta il frange si-l vestejeste.
Nu te socoti mai bun decat altii, ca nu cumva, poate, sa fii socotit mai rau in fata lui Dumnezeu, care stie ce este in om.
Nu te fali cu faptele tale, caci altfel sunt judecatile lui Dumnezeu decat ale oamenilor: Lui adeseori nu-i place ceea le place oamenilor.
Daca ai ceva bun, atunci sa crezi ca altii au lucruri si mai bune; aceasta ca sa-ti pastrezi smerenia.
Nu pierzi nimic daca te socotesti mai prejos decat toti ceilalti; pierzi foarte mult, daca te socotesti ca esti mai bun chiar numai decat unul singur.
O liniste nesfarsita este in cel smerit; in inima celui mandru insa e numai rautate si manie necurmata.
"Nu dezvalui oricarui om inima ta" (Ecclesiastul 8, 22), ci pasul tau sa-l spui celui intelept si temator de Dumnezeu.
Esti mult mai ferit de greseli cand stai sub ascultarea cuiva, decat cand esti la carmuire.
Farmecul unor alte locuri si plecarea de aici a inselat pe multi.
Fereste-te cat poti de zarva oamenilor, caci vorbirea despre treburile lumesti este primejdioasa, chiar cand este facuta cu gand curat.
As vrea ca de multe ori sa fi tacut si sa nu ma fi gasit printre oameni.
Vorbim cu atata usurinta, deoarece cautam sa ne mangaiem unii pe altii, stand de vorba impreuna si dorim sa ne usuram inima obosita de tot soiul de ganduri.
Daca ti-e ingaduit si poti  sa vorbesti, atunci vorbeste despre lucrurile de zidire sufleteasca.
Fericiti cei nevinovati ca acestia vor avea multa liniste sufleteasca.
Daca ne-am trudi ca niste barbati viteji, sa stam neclintiti in lupta, de buna seama am vedea venind din cer ajutorul Domnului peste noi.
El insusi e gata sa ajute pe cei ce lupta si pe cei ce nadajduiesc in harul Sau; El ne da, noua celor ce luptam, prilejuri sa iesim biruitori.
Nu se gaseste om scutit de ispite, cata vreme e viu, fiindca launtrul nostru este locul de unde suntem ispititi.
Fara dragoste nici o fapta nu foloseste nimic, pe cand ceea ce se face din dragoste oricat de putin si de neinsemnat ar fi, se umple peste tot de roade.Dumnezeu judeca gandul cu care ai lucrat, mai mult decat fapta ce ai savarsit.
Mult face, cel care mult iubeste.
Cine are adevarata si desavarista iubire, nu se gandeste la sine, in ceea ce face, ci doreste ca intru toate sa se faca numai voia lui Dumnezeu.
Cum e hotararea noastra, asa e si mersul desavarsirii noastre; cine voieste sa sporeasca in bine are nevoie de multa stradanie.
"Omul planuieste, dar Dumnezeu hotaraste" (Proverbe 16, 9) iar "drumul omului nu sta in puterea lui" (Ieremia 10,23).
Daca nu te sarguiesti neintrerupr sa-ti cercetezi sufletul, fa aceasta macar din cand in cand, sau cel putin o data pe zi, dimineata ori seara.
Dimineata planuieste iar seara cerceteaza-ti faptele, adica in ce chip te-ai purtat, in vorba, in fapta si in gand: caci prin aceasta poate ca adeseori ai suparat pe Dumnezeu sau pe aproapele.
Niciodata sa nu stai cu totul in nelucrare; ci ori citeste, ori scrie, ori roaga-te, ori cerceteaza-te, ori lucreza ceva de folos obstesc.
"Fericita sluga", zice Sfantul Evanghelist Luca, "pe care cand va veni stapanul o va afla priveghind. Amin zic voua: o va pune mai mare peste toate avutiile Sale" (Luca 12, 43 - 44).
Daca n-ai sprijinul oamenilor, nu te intrista de asta, ci dimpotriva sa te intristezi cand nu te-ai purtat destul de bine si de intelept, asa cum se cuvine sa se poarte un rob al lui Dumnezeu.