Calatoria catre tine insuti

Atunci cand pornim in calatoria catre propria fiinta, nu avem ora de plecare.
  
Ea incepe atunci cand ne asteptam mai putin. Si chiar daca nu stim ce obstacole vom intampina, cumva, stim ca ne putem lua ghiozdanul in spate si putem porni catre noi insine. Oana a facut toate aceste lucruri. Ea a constientizat ca intr-adevar, calatoria catre ea insasi incepe cu un simplu drum. Asa ca a inceput sa calatoreasca (la propriu). Noi am surprins-o in timp ce facea un popas. Iata ce ne-a povestit:

1. Ce te-a determinat sa incepi seria calatoriilor tale?

Dorinta de a cunoaste lumea de dincolo de frontierele Romaniei si in acelasi timp cunoasterea mea interioara in contact cu noi culturi, noi locuri, noi aventuri. Dupa ce am terminat liceul stiam,si doar stiam,ca nu am sa continui studiile,ca toti colegii mei.Stiam ca ma asteapta o altfel de experienta decat cea pe care sistemul o ofera noilor generatii.

2. De cat timp calatoresti si care a fost traseul drumurilor tale de pana acum?

Aventura a inceput acum 4 ani cand am plecat cu sora mea in Belgia, unde am locuit aproape un an, timp in care am avut diverse joburi si am descoperit incet-incet noi dimensiuni ale muzicii,dansului si modului alternative de viata.
La un festival alternativ din Romania am cunoscut multi oameni frumosi printre care si sufletul meu pereche de atunci cu care am decis sa plecam intr-o calatorie care nu avea niciun plan, dar destinatia era India.O vara intreaga am facut autostopul in Europa,oprindu-ne in locuri care rezonau cu inima noastra : Pirineii francezi,unde am locuit intr-un tippi ( cort native-american) in varf de munte, in Germania, Croatia, Cehia, Slovacia, Lituania,Ungaria, Elvetia, Grecia, Turcia si nu in ultimul rand, vaile si muntii dragii mele Romanii care sunt plini de cunoastere si magie. Ajunsi in Turcia, am trecut cu barca spre partea asiatica a Istanbulului – un pas mai aproape catre India. Am zburat deci spre Nepal,unde am stat doua saptamani intr-o manastire budista,la poalele lantului Himalaya. Am luat viza pentru India din capitala Nepalului, ne-am urcat in tren si am coborat in cel mai vechi oras al lumii, cel mai sfant oras al Indiei – Varanasi.

3. Care a fost cea mai mare dificultate pe care ai intampinat-o in calatoria ta?

De ceva timp nu mai cred in dificultati. Le-as numi mai degraba un proces de autocunoastere, vindecare a propriilor frici si depasire a dogmelor care impiedica atatia oameni sa isi urmeze visele si adevarata cale a sufletelor lor.
Am pierdut avionul spre Nepal si nu mai puteam sa cumparam un alt bilet pentru ca era mult mai scump decat pretul initial.Universul mi-a adus in cale doi oameni care ne-au cumparat biletele de avion mie si prietenului meu. Asa ne-am continuat calatoria ( Martina ,if you see this, I am really thankfull sister,for everything you are and have done for us ) si am inteles ca nimic nu se pierde, totul se transforma!

4. Dar cea mai mare realizare?

Fiecare respiratie. Exact momentul acesta in care tu citesti, nu exista nimic mai pretios decat ceea ce esti tu ACUM.

5. Care este perceptia ta asupra familiei, prietenilor sau locurilor in care te reintorci dupa o calatorie?

De fiecare data totul este diferit.Am inteles ca de fapt eu sunt cea care se schimba si eu ma vad prin ochii familiei, prietenilor si locurilor unde ma intorc mereu cu mare drag. Perceptia este din ce in ce mai clara, mai simpla, plina de intelegere si acceptare tocmai pentru ca toti ma inspira si ma ajuta sa fiu in echilibru.

6. Ai simtit vreodata ca pierzi controlul asupra vietii tale in timp ce erai departe de locurile familiare? Daca da, ce te-a determinat sa mergi mai departe?

In momentele mai grele, pentru cateva secunde ma gandeam sa ma intorc, sa incep o viata ‘’ normala’’. In aceste clipe incercam sa ma repozitionez, sa ascult inima,care mereu stia. Daca eram chiar in impas,ceva aparea in viata mea : un om, o intamplare, o situatie care imi dadea curajul si increderea ca sunt pe drumul cel bun. Inima nu se inseala niciodata.

7. Care ar fi mesajul tau pe care doresti sa-l impartasesti celorlalti in urma acestei experiente transformatoare?

Cred ca fiecare dintre noi viseaza la plaje exotice, paduri tropicale si mirosuri orientale,dar am invatat ca aceasta cale nu este neaparat pentru noi toti, ca fiecare om are drumul sau care mai devreme sau mai tarziu il aduce mai aproape de sufletul lui.
Totul este interconectat : plante, animale, oameni, minerale, stele, planete, galaxii.Una nu poate exista fara cealalta.Una simte tot ce simte si cealalta.Oamenii nu sunt cu nimic superiori celorlalte forme de viata,de aceea trebuie sa avem respect,recunostinta,compasiune si iubire pentru tot ceea ce exista.
In toate traditiile stravechi ale Pamantului se vorbeste despre un cantec care ne leaga pe noi, oamenii, de memoria ancestrala (Akasha ). Eeeiii,eu cred ca acum este timpul sa ne intoarcem la natura, sa ne deschidem inima si impreuna sa ascultam cantecul numit VIATA. In lak’ech

‘’Un drum e doar un drum, şi nu este un afront adus propriei persoane sau altora, dacă îl părăsim pentru că aşa ne spune inima. Priviţi fiecare drum îndeaproape şi atent. Încercaţi-l de câte ori consideraţi că e nevoie. Apoi, puneţi-vă o singură întrebare. Acest drum are o inimă? Dacă are, atunci drumul este bun; dacă nu, nu ne este folositor în niciun fel.’’ (Carlos Castaneda – Invataturile lui Don Juan, 1968).

 http://www.aimee.ro/dezvoltare-personala/interviuri/calatoria-interviu/

Idir - Lettre À Ma Fille Lyrics

Comme tous les matins, tu es passée devant ce miroir, Ajusté ce voile sur tes cheveux, qui devra tenir jusqu’à ce soir Tu m’as dit au revoir d’un regard, avant de quitter la maison Le bus t’emmène à la fac, où tu te construis un horizon. Je suis resté immobile, j’ai pensé très fort à toi Réalisant la joie immense de te voir vivre sous mon toit C’est vrai, je ne te l’ai jamais dit -ni trop fort, ni tout bas Mais tu sais ma fille chez nous, il y a des choses qu’on ne dit pas. Je t’ai élevée de mon mieux, et j’ai toujours fait attention À perpétuer les règles, à respecter la tradition Comme l’ont faits mes parents (crois moi sans riposter) Comme le font tous ces hommes que je croise à la mosquée. Je t’ai élevée de mon mieux comme le font tous les nôtres Mais étais-ce pour ton bien ? Ou pour faire comme les autres ? Tous ces doutes qui apparaissent et cette question affreuse : C’est moi qui t’ai élevée, mais es tu seulement « heureuse » ? Je sais que je suis sévère, et nombreux sont les interdits : Tu rentres tout de suite après l’école et ne sort jamais le samedi Mais plus ça va et moins j’arrive à effacer cette pensée : « Tu songes à quoi dans ta chambre, quand tes amis vont danser ? » Tout le monde est fier de toi, tu as toujours été une bonne élève Mais a-t-on vu assez souvent un vrai sourire sur tes lèvres ? Tout ça je me le demande, mais jamais en face de toi Tu sais ma fille chez nous, il y a des choses qu’on ne dit pas… Et si on décidait que tous les bien-pensants se taisent ? Si pour un temps on oubliait ces convenances qui nous pèsent ? Si pour une fois tu avais le droit de faire ce que tu veux, Si pour une fois tu allais danser en lâchant tes cheveux… J’veux qu’tu cries, et que tu chantes à la face du monde ! Je veux qu’tu laisses s’épanouir tous ces plaisirs qui t’inondent J’veux qu’tu sortes, j’veux qu’tu ries, j’veux qu’tu parles l’amour J’veux qu’tu aies le droit d’avoir 20 ans, Au moins pour quelques jours… Il m’a fallu du courage pour te livrer mes sentiments, Mais si j’écrits cette lettre, c’est pour que tu saches, simplement, Que je t’aime comme un fou, même si tu ne le vois pas, Tu sais ma fille chez nous, il y a des choses qu’on ne dit pas.

Transformarea si iubirea de sine

Suntem intr-un constant proces de schimbare, de transformare, atat exterioara cat si interioara. La nivel exterior ne e usor sa observam cum trec anii, cum trupul ni se schimba, cum ceea ce stim, ce cunoastem despre lume si viata se schimba. Si cum, de multe ori, credintele sau convingerile referitoare la ceva se schimba si ele.

Exista, bineinteles, si tipare care se schimba greu sau chiar deloc – ingropate adanc, in partea inconstienta, in memoria celulelor, baza aisbergului. Lucruri provenite din propria noastra viata, a inaintasilor nostri, poate ale noastre de altadata, pentru cine crede in “alte vieti”. La nivel interior acestea sunt un pic mai dificil de detectat si transformat… dar despre asta, alta data.

Iertarea

Probabil ca una din piedicile pe care ne-o punem fara sa ne dam seama este legata de dificultatea de a ne ierta si a ne iubi pe noi insine.
Si avem multe pentru care sa ne iertam. Frica de schimbare, judecarea, negarea, rezistenta. Asocierea transformarii cu pierderea controlului, nesiguranta, necunoscutul. Ideile preluate de la altii ca vechile moduri, cele sigure de a vedea viata si de a te comporta sunt mai bune. Credinte, valori, comportamente pe care le credeam “sfinte” si care, in timp, se dovedesc depasite. Multe alte lucruri ce pot constitui un balast prea greu, ce saboteaza zborul nostru pe calea constiintei.
Suntem oare capabili sa constientizam ca orice transformare este naturala, sa o acceptam si sa o imbratisam? Sa inaintam catre nou cu usurinta si bucurie, sa asteptam viitorul cu incredere, acceptare, intelepciune si pace interioara? Cu siguranta, cand ne asumam responsabilitatea totala pentru propria transformare.
Si, mai mult de atat, in urma curatarii noastre prin procesul iertarii, capatam incredere in perfectiunea vietii. Stim ca suntem iubiti, sustinuti, protejati pe calea noastra si vedem asta prin nenumaratele sincronicitati ce ne inconjoara. Atunci e imposibil sa mai dam inapoi. Stim ca totul se desfasoara “conform planului”.
Insa acum urmeaza partea cea mai grea. Iubirea de sine.

Din nou… iertare

Pentru a avansa, procesul iubirii de sine este indispensabil. Si acesta incepe tot cu iertare.
Iertare pentru noi insine si pentru ceilalti, pentru lipsa de mila, intelegere, compasiune pentru noi. Pentru mesajele critice si contradictorii despre natura iubirii si a iubirii de sine. Pentru inlocuirea iubirii de sine cu ego-ul, orgoliul, vanitatea, posesiuni si realizari. Pentru confundarea si inlocuirea iubirii de sine cu ganduri, emotii si actiuni lipsite de iubire…
Pentru relatia disfunctionala cu noi insine si permisiunea oferita altora de a ne trata in moduri lipsite de iubire. Pentru renuntarea, evitarea, respingerea, negarea, inlocuirea iubirii de sine. Pentru a ne forta sa fim ce vor altii, o “masca sociala” necesara pentru a obtine confirmare si iubire din partea altora. Si, in primul rand, pentru tradarea sinelui nostru autentic, cea mai inalta forma de tradare.
Cu totii am facut toate acestea in diferite etape ale vietii. Unele poate inca le mai facem, iar pentru a ne elibera de ele e necesar sa incepem prin a le ierta. Prin transformarea energiei ce inconjoara aceste modele ne eliberam in interior, permitand viitorului sa patrunda in viata noastra fara judecatile si obstructiile trecutului.

Loialitatea

Iubirea de sine este echivalenta cu loialitatea – a te pune pe tine insuti pe primul plan. Poate ca suna “neiubitor”. Suntem invatati ca asta ar putea insemna orgoliu sau zgarcenie. De fapt, e exact invers. Doar atunci cand ne tratam pe noi insine cu bunatate, generozitate, respect si demnitate, oriunde si oricand – doar atunci suntem capabili sa simtim asta pentru cel de langa noi. Doar cand ne putem pe noi insine pe primul plan incepem sa ne dezvoltam puterea interioara. Reusim astfel sa “neutralizam” ceea ce provine de la altii, lucruri care ne determina sa ne iubim mai putin pe noi insine. Atragem, in schimb, colaborarea cu cei care ne recunosc si sustin propria valoare ca fiinte umane.
Si impreuna cream un “cerc” al iubirii de sine care se raspandeste, transformandu-ne pe noi insine in primul rand. Iar apoi pe cei din jur, cei pregatiti sa inainteze pe cale.
“Bunavointa, compasiunea si gratia iubirii de sine domnesc si se exprima prin mine in fiecare moment”. Poate fi un “motto” de viata spre care sa tindem cu totii.

Sursa:  http://www.empower.ro