Mi-a fost foarte greu pana acum sa-mi accept vulnerabilitatea. Multa vreme mi s-a parut o foarte mare slabiciune.  Si ma gandeam, daca sunt vulnerabila si o si arat celor din jurul meu, o sa profite de mine.  Si dupa cateva ori in care am fost destul de deschisa, credeam eu , de frica sa nu fiu judecata, teama ca lumea nu ma va iubi, ca nu sunt perfecta pentru cei din jurul meu, am construit un zid de protectie. Bineinteles, inconstient. Mi-a fost frica ca oamenii sa nu fie dezamagiti. Dezamagiti ca nu sunt perfecta. Si i-am pus si lacat.

 Si a ramas o parte mica, la suprafata, cu care am inceput sa ma joc. Imi era confortabil asa.  Pentru ca era o parte atat de mica a vulnerabilitatii mele, care putea fi foarte usor controlata.

Si uite asa am trait pana cum.  Simt foarte tare acum superficialitatea.  Suprafata la care am trait.  Niciodata nu am dat voie nimanui sa intre in sufletul meu mai mult decat imi era mie confortabil.  Si eu care am crezut ca am iubit!!!  Am crezut ca pot sa fac orice pentru persoana de langa mine.

Surpriza!  Habar nu am avut ce inseamna iubirea.  Iubirea se traieste din suflet. Si sufletul stie dinainte.  Si ne spune.  Nu o sa uit niciodata momentul in care „l-am cunoscut” pe iubitul meu ….iar o voce din mine a carcotit:  „Unde ai fost pana acum?” Am zambit in acel moment pentru ca mi s-a parut un gand total aiurea.  Dar sufletul meu a stiut.  A stiu ca si-a intalnit perechea.

In timp am aflat si eu.  Doar ca de foarte multe ori nu intelegeam ce se intampla cu mine.  Ceea ce simteam era atat de puternic ca am avut momente in care nu puteam respira.  Simteam ca il cunosc de-o viata!  Spuneam exact aceleasi lucruri in acelasi timp.  Mintea mea incerca sa-si revendice dreptul castigat de atata vreme.  Imi spunea ca e doar un foc de paie, care se va stinge la fel de repede cum s-a aprins.  Ca asta e doar ceva trecator ca nu are cum sa se si concretizeze ceva.  Si in acele momente insa sufletul meu isi urma drumul.  Vibra si anula fiecare incercare a ratiunii de a-si intra in drepturi.

Simteam iubirea si la vremea respectiva ma gandeam ca este rezultatul atator ore de introspectie, de munca cu mine.  O vedeam ca pe prima mea relatie in totala constienta.

Pentru prima oara in viata mea nu am cerut nimic … de la el, de la relatie.  Am ales sa-i dau libertate deplina, sa faca exact ceea ce simte si cand simte.  Si eu am facut exact acelasi lucru.  Regula de baza…nicio regula! Nu-i ceream nici macar sa fie cu mine.  Ne bucuram pur si simplu de fiecare moment pe care il puteam avea impreuna, mai ales ca locuiam la o distanta mai mult decat considerabila…vreo 600 km. 

De abia asteptam dimineata sa vorbesc cu el, uitam de mancare, de apa.  Eram acolo cu el 100%.  Traiam fiecare moment prin el.  La ora 12 noaptea ne spuneam buna dimineata…pentru noi incepea inca o zi impreuna!

Totul a decurs asa de natural ca nici nu mi-am dat seama cum ma indragosteam in fiecare zi mai mult si mai mult.  Si era dragoste si libertate.  Nu am simtit niciun moment nevoia sa ingradesc, sa cer…pentru ca simteam ca in fiecare moment aveam totul.

Comunicarea in schimb este piatra de temelie.   Am ales sa discutam totul.  De la ganduri, dorinte, frustrari.  Nimic bagat sub pres.  Atunci cand apare un lucru, spus…fara insa a fi luat personal.  E doar perceptia unuia sau altuia asupra unei situatii sau a unei stari de fapt.  Scoasa la suprafata si discutata, dispare.  Niciodata, dar niciodata nu lasa lucruri nespuse. Nicio intrebare, nicio emotie nu trebuie ascunsa.  In momentul in care ne gandim ca ranim persoana de langa noi cu asta, le ascundem intr-un sertar si apoi adaugam mult noroi.  Si cu cat strangem mai mult gunoi in noi, cu atat vibratia noastra va fi mai joasa.  Punctul de plecare in viata este sa le curatam.  Sa eliminam tot ce nu avem nevoie.

Te poti indragosti de o persoana pe care o vezi prima oara si nu stii nimic despre ea,   dar nu poti sa ajungi la iubirea totala daca nu ii cunosti toate trairile, prezente si trecute, daca nu ii stii necazurile si bucuriile pe care le-a trait si daca nu ajungi si tu sa le simti ca si cum ar fi ale tale, ca si cum ai fost acolo cand iubitul sau iubita ta a trait asta.

Si atunci dispar toate barierele si prejudecatiile.  Cand iubesti astfel esti liber de orice.  Pentru ca atunci nu mai ai nimic de pierdut.  Totul e la suprafata, totul e pe fata.  Si esti liber sa iubesti exact asa cum iti doresti. Nu iti mai e teama ca pierzi pasiunea dintre voi sau sau chiar persoana de la langa tine.

Mie mi se spune ca sunt stralucitoare…ochii mei rad, radiaza iubire.  Pentru ca am ajuns sa iubesc total. Nu imi mai este frica de nimic.  Am lasat barierele, prejudecatiile, am lasat vulnerabilitatea sa iasa total la suprafata. Am ajuns sa ma accept, sa ma iubesc.  Am ales sa pun totul jos si ma deschid, exact asa cum sunt.  Inca nu e totul foarte confortabil…dar am ales sa traiesc experienta vulnerabilitatii.  Cu tot ce inseamna ea, asumare si responsabilitate!

Simt ca pentru prima oara in viata mea traiesc iubirea. Am coborat undeva in sufletul meu, unde recunosc ca nu am mai fost niciodata, si am ales sa ma golesc total. Am lasat total controlul, fricile, barierele. Nu mai e nimic acolo…e doar un loc gol plin de multa iubire.  Doar asta a mai ramas si prezenta celuilalt in interiorul fiecaruia dintre noi. Intimitatea separata a devenit intimitatea noastra.

 In iubire nimic nu este interzis sau vinovat atata timp cat persoana iubita doreste acelasi lucru: fara pretentii, asteptari, orgolii, infranarea libertatii, fara bariere si fara prejudecati.

A iubi neconditionat inseamna a accepta totul, asa cum este, fara a pune nicio conditie. Sunt recunoscatoare pentru ca aratandu-mi  vulnerabilitatea inseamna ca traiesc.

 http://lifetango.ro/lectia-de-iubire/