În moartea unui om moare o lume necunoscută.
Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.
Graiul este izvor de neînţelegeri.
Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă.... Poate că îmi scriu chiar mie.
Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.
Florile sunt plăpânde. Şi neştiutoare. Se apără şi ele cum pot. Se cred nemaipomenite cu spinii lor.
Nu iubi primăvara, ci înfăţişarea unei anumite flori în care primăvara s-a închis; nu iubi dragostea, ci pe cel în care dragostea se întruchipează.
Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi.
Accepţi să mori doar pentru ceea ce te face să trăieşti.
A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept.
Am aflat că omul este asemenea unei citadele. Răstoarnă zidurile pentru a-şi găsi libertatea, dar nu mai e decât fortăreaţa nimicită, deschisă înspre stele. Atunci începe spaima de a nu mai fi.
Nu poţi înfrumuseţa un templu dacă îl reclădeşti şi îl reclădeşti mereu.
Iubesc pentru că iubesc, nu există raţiune pentru a iubi.
Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. (Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte).
Marea greseala e sa nu-ti dai seama ca a primi este cu totul altceva decat a accepta.A primi inseamna in primul rand a darui,a te darui pe tine insuti.avar nu este acela care nu se ruineaza facand daruri,ci acela care nu-si daruieste lumina obrazului in schimbul ofrandei tale.Avar este pamantul care nu se infrumuseteaza acolo unde ti-ai aruncat semintele.
Dragostea nu înseamnă a te uita lung unul la celălalt, ci a te uita împreună în aceeaşi direcţie.
Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.
Esenţa lumânării nu este ceara care lasă urme, ci lumina.
Adevărul nu este ceea ce se demonstrează, este ceea ce simplifică.
Virtutea este perfecţiunea stării umane, iar nu absenţa defectelor.
Nu folosesc la nimic cerneala şi hârtia cărţii, ci înţelepciunea pe care ea o poartă.
Prietenia este în primul rând pacea reciprocă şi zborul spiritelor pe deasupra amănuntelor vulgare.
A iubi înseamnă a te naşte.
Fie că e vorba de o casă, fie de stele, fie de pustiu, ceea ce le dă frumuseţe rămâne nevăzut.
Nu-mi cere, deci, mie, conducător al unui imperiu, de a cuceri fericirea pentru tot poporul meu. Nu-mi cere mie, sculptor, să alerg după frumuseţe; m-aş opri în loc, neştiind încotro să alerg. Cere-mi doar să le clădesc un suflet în care un asemenea foc să poată arde.
A pregăti viitorul nu înseamnă decât a crea prezentul.
Eşecurile îi întăresc pe cei puternici.
Şi eu, în această dimineaţă, mi-am curăţat trandafirii.
Adevărul este ceea ce simplifică lumea, nu ceea ce creează haosul.
Şi am aflat că simţi credinţa doar atunci când o pierzi. Căci ea este pentru marinar semnificaţie a mării. Şi pentru soţ semnificaţie a iubirii. Dar sunt clipe în care marinarul se întreabă: "Pentru ce această mare?". Iar soţul:"La ce bun această iubire?". Nimic nu le lipseşte, decât nodul divin ce leagă lucrurile. Şi le lipseşte totul.
Nu există amnistie divină care să te scutească de a deveni. Ai dori să fii; nu vei fi decât în eternitate, după ce vei fi fost plămădit şi vei fi devenit din actele tale, căci omul, vezi tu, se naşte greu.
Pentru a se împlini, omul trebuie sa creeze, nu sa repete.
A avea un prieten nu este ceva cu care oricine se poate lăuda.
A oferi cultură înseamnă a oferi setea. Restul va fi o consecinţă.
Dragostea - iluzia este să o întâlneşti, când de fapt ea se învaţă.
Eu sunt o mică lume şi spun că dacă-mi sunt stăpân, sunt şi stăpânul lumii!
Cel ce iubeşte doar apropierea dragostei nu va cunoaşte niciodată întâlnirea cu ea.
La ce bun agoniseala unei zile, dacă n-o foloseşti pentru a înveseli ziua următoare.
Ceea ce te salvează este să faci un pas. Încă un pas. Mereu să începi cu acelaşi pas.
Orice progres al omului constă în a descoperi, una după alta, că întrebările lui n-au sens.
Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii.
Tăcerea ta de acum este tăcerea bobului de grâu aflat în ţărână, unde putrezeşte pentru a deveni spic.
Doar direcţia are un sens. Important este să mergi înspre, nu să ajungi, căci nu ajungi nicăieri, decât în moarte.
Omul cultivă o mie de trandafiri fără să găsească lucrul pe care îl caută, când de fapt l-ar putea găsi într-un singur trandafir.
Pentru a exista un copac înflorit, trebuie mai intai sa existe un copac, iar pentru a exista un om fericit, trebuie înainte de toate sa fie un om.
Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viaţa nu va fi servit împlinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.
Un individ trebuie să se sacrifice pentru salvarea unei colectivităţi. Nu e vorba aici de o aritmetică stupidă. E vorba de respectarea omului ca individ.
E bine ca timpul care se scurge să nu ne macine şi să ne piardă asemenea unui grăunte de nisip, ci să ne împlineasacă. E bine ca timpul să fie o construcţie.
Durerea unui singur ins face cât durerea lumii întregi, iar Dragostea pentru o singură femeie trage în balanţă mai mult decât Calea Lactee cu toate stelele ei.
Spiritul omului este asemenea unui urcuş în munţi: vezi culmea, ţi se pare că eşti pe cale să o atingi, apoi descoperi alte culmi, alte prăpăstii, alte povârnişuri.
Femeia este iubită aşa cum e iubită muzica, cum e iubit luxul. Este spirituală şi este dorită. Dar ceea ce ea crede, ceea ce simte, ceea ce poartă în gând, nu interesează pe nimeni.
Îi numesc pleavă pe toţi cei ce trăiesc din gesturile altora şi asemenea cameleonului iau culorile altora, iubesc partea de unde le vin darurile, gustă aclamaţiile şi se judecă în oglinda mulţimii.
Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai crunta suferinta. Caci, in ciuda parerii comune, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul proprietatii, care este tocmai contrariul dragostei.
De milioane de ani florile fabrică spini şi de milioane de ani, totuşi, oile mănâncă florile. Oare nu-i ceva serios să cauţi să înţelegi de ce florile se ostenesc să mai fabrice spini care nu ajută niciodată la nimic?
Ucenicia dragostei nu o faci decât odihnindu-te de dragoste. Iar ucenicia priveliştii albastre a munţilor tăi nu o faci decât printre stâncile ce duc înspre creastă, iar ucenicia veşniciei n-o faci decât prin rugile fără răspuns.
Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: "Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?" Ei vă întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?" Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut.
Eu nu mănânc pâine. Grâul este inutil pentru mine. Câmpurile de grâu nu înseamnă nimic pentru mine. Şi asta e trist! Dar tu ai părul blond, aurit. Atunci când tu mă vei fi domesticit va fi minunat. Grâul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Şi îmi va plăcea zgomotul vântului prin grâu...
Omul este doar o reţea de relaţii şi numai acestea contează pentru el.
