St. Padre Pio Miracle Man

How many gifts... ...how many good things... ...how many miracles you gave me... You came to live... ...and to suffer,inside my body.. Me in you... ...and you in me... What a great mystery... Thank you, my Lord. Alright... ...I'm ready... ...take me when you want...

Clipa venirii si clipa plecarii sunt alese de Creatorul meu. Clipele ce stau intre venire si plecare aleg sa le traiesc spre slava Creatorului. Clipa unui rasarit de soare sau al unui apus de zi, Clipa care imbratiseaza fiecare secunda in tacere si frumusete. Clipa in care pasim plini de adoratie si multumire in culorile toamnei. Clipa in care ne incredintam speranta unui zbor mai inalt. Clipa care isi pastreaza in taina frumusetea, si ne face sa descoperim cu fiecare nou pas, Cu fiecare om pe care îl întâlnim in viata noastra, Este o clipa unica si datatoare de iubire pura. Fiecare clipa este o intalnirea cu noi insine: intrăm pe străduţele sufletului nostru, prin clădirile zilelor noastre, prin parcurile clipelor pline de linişte şi solitudine, pline de dor si rugaciune, pline de tacere si mangaiere, pline de asteptare si multumire, pline de inchinare si daruire. pline de joc divin si mister. pline de intalnirea cu tine insuti. pline de interiorul luminii si cunoasterii de sine. pline de atingerea Cerului in tine. pline de Cel prin care traiesti clipa dumnezeiasca si-o sfintesti cu al tau suflet.

Parintele Dumitru Staniloae:

“Dar postul mai inseamna si un act de preamarire a lui Dumnezeu, pentru ca este un act de infranare a propriului egoism, crescut prin poftele spirituale si trupesti, in asa masura incat nu mai incape nimeni de noi, nici chiar Dumnezeu, dandu-ne iluzia, si traind astfel, de parca numai persoana noastra ar exista si parca pentru ea ar fi toate…. Postul cu trupul este el insusi un act de crestere spiri¬tuala. Este o incordare a vointei si o reasezare a domniei spiritului asupra trupului. in conceptia crestina, in special ortodoxa, sufletul si trupul nu-si traiesc viata izolat, ci, in starea normala, sufletul trebuie sa spiritualizeze trupul, si trupul sa fie mediul de lucrare a spiritului. … Parintii recomanda o infranare necontenita de la toate patimile. Desi infranarea de la lacomia pantecelui este cea care usureaza infranarea de la celelalte, nu trebuie sa negli¬jam pe nici una, pentru ca patimile sunt oarecum un intreg, un balaur caruia taindu-i-se un cap, scoate altul la iveala. Mai subtila e patima slavei desarte. Ea e prezenta adeseori chiar cand ni se pare ca suntem eliberati de patimi. Ea creste chiar pe locul unde au fost taiate altele, hranindu-se cu sangele lor. Ea rasare chiar pe marginea smereniei si in general pe marginea oricarei virtuti.”