Sufletul plange dupa al tau dor, dupa al nostru timp, in care ne iubeam in tacere, in care existam, ani in care te-am cautat, ani dupa ani, secunda dupa secunda s-au scurs, pentru a sta aici-acum cu tine, pentru a ne vorbi Unul Altuia, pentru a Te ruga si multumi, pentru Tot si Toate, primite, daruri, lacrimi..
O, Iubitul meu, Tata,
Vin la Tine si ma inchin,
Pentru ca m-ai creat,
Pentru ca mi-ai aratat,
Pentru ca Te-ai manifestat,
Pentru ca m-ai atins,
Prin atatea forme, ganduri, versuri, muzica,
Liniste, abandon, gand-Sublim,
Pentru ca ma trezesti fiece dimineata.
Te arati in tacerea-norilor de ianuarie.
Asteptam impreuna primavara, o raza de Soare.
Voi mai astepta, mereu te-am asteptat, si te voi astepta,
Sa ma imbratisezi cum doar Tu o poti face,
Cum doar prin Tine fiinta se unifica cu Totul, si totul devine TU.
Tu mi-ai aratat drumul ales de Tine-drumul devotiunii, al umilintei, al rugaciunii isihaste, al imbratisarii fara de margini, al iubirii pure, al timpului dincolo de Timp.
Tu, Tata, mi-ai creat aceste maini, prin care am contactul cu inima Ta,
Prin care impreuna cuprindem rugaciunea serii.
Ce frumoase sunt mainile cand sunt unite in cuvintele Tale!
Cuvinte ce vin din Cerul noptii stelelor vii.
Frumoasa iti este simtirea, starea pe care ai sadit-o in mine,
Acum-aici..
Frumos ii ste omului sa petreaca timpul alaturi deTine,
De dimineata si pana la lasarea serii.
Frumos este pentru ca te-am intalnit aici,
Acum printre gandurile versurilor,
Noptii de ianuarie,
O ianuarie a O, ramai-ului, lui Eminescu!
Te iubesc, Tata Ceresc!