Pranayama sau cum putem să ne branşăm la izvorul nesecat al energiei universale
În
mod normal putem trăi fără apă şi fără hrană câteva zile, dar fără aer
doar câteva minute. Este esenţial să respirăm pentru a trăi şi este
important să respirăm corect pentru a ne menţine sănătatea şi pentru a
ne bucura de o viaţă cât mai lungă. Stresurile zilnice, tensiunile cu
care ne confruntăm şi alţi factori perturbatori din exterior ne fac să
nu acordăm atenţie respiraţiei, ceea ce conduce la apariţia multor
probleme de sănătate. Conştientizarea procesului respirator şi controlul
asupra tuturor etapelor acestuia ne vor ajuta enorm să ne armonizăm şi
chiar să ne vindecăm la nivel fizic, psihic, mental şi mai mult, să
acordăm atenţie aspectelor de ordin spiritual.
Marii înţelepţi şi
iniţiaţi ai acestei planete, indiferent de tradiţia de care au
aparţinut, vorbesc despre existenţa unei energii divine vitale
fundamentale ce impregnează toate lucrurile şi fiinţele din univers,
transcenzând totodată timpul şi spaţiul. În tradiţia YOGA această
energie fundamentală este numită PRANA. PRANA face parte integrantă din
toate fenomenele manifestării: mişcarea corpurilor celeste,
electricitate, magnetism, forţa de atracţie gravitaţională, de exemplu,
precum şi din toate formele de viaţă, pornind de la cele mai simple
microorganisme, până la cele mai complexe fiinţe din univers. Ea
pătrunde toate formele de materie, fără să fie ea însăşi materie. Viaţa
tuturor fiinţelor depinde de PRANA.
Energia vieţii (PRANA) este
atrasă în fiinţa noastră în primul rând prin respiraţie. Acordând o
atenţie specială acestui proces, realizând tehnici YOGA de respiraţie
sau PRANAYAMA, vom putea să ne branşăm la izvorul nesecat al energiei
universale. În zilele noastre, în care poluarea este excesivă, aerul pe
care îl consumăm este extrem de sărac în energie vitală. Practicând
PRANAYAMA zi de zi, vom putea să ne îmbunătăţim considerabil întregul
proces respirator, aducând în fiinţă întreaga energie de care avem
nevoie.
PRANAYAMA în YOGA SUTRA
PRANAYAMA
este cea de-a patra etapă din cele opt ale sistemului ASHTANGA YOGA
descris de Patanjali în YOGA SUTRA. Calea cu opt ramuri (ASHTANGA)
conţine două mari subdiviziuni - una exterioară, incluzând elemente ce
purifică şi pregătesc corpul şi mintea pentru etapele superioare ale
practicii YOGA, grupate în a doua subdiviziune, a YOGA-ei interioare.
Primele patru etape, deşi absolut necesare, ţin de YOGA aşa-zis exterioară, BAHIRANGA YOGA:
1. codul etic – YAMA;
2. codul moral – NIYAMA;
3. posturile corporale – ASANA;
4. controlul respiraţiei – PRANAYAMA.
Următoarele patru etape aparţin practicilor interioare, ANTARANGA YOGA:
5. retragerea simţurilor de la obiectele exterioare – PRATYAHARA (această etapă face de fapt trecerea către lumea interioară);6. concentrarea – DHARANA;
7. meditaţia – DHYANA;
8. supraconştiinţa, extazul divin – SAMADHI.
PRANAYAMA
reprezintă de fapt controlul şi ritmarea respiraţiei, experimentând
vehicularea energiei PRANA-ice şi ajungând în final la un control deplin
asupra suflurilor subtile.
Cele
trei procese distincte dintr-un ciclu respirator sunt: expiraţia,
inspiraţia şi momentele de tranziţie dintre ele. In extenso, în procesul
respiraţiei putem identifica patru etape: inspiraţia, retenţia pe plin
(reţinerea aerului în plămâni), expiraţia şi retenţia pe vid (oprirea
respiraţiei după ce aerul este complet eliminat din plămâni).
Pentru
a practica cu succes şi a obţine rezultate în controlul respiraţiei
(PRANAYAMA) este necesar să putem să menţinem suficient de mult timp,
stabil şi confortabil totodată, o postură (ASANA) de meditaţie.
În SUTRA 49, Patanjali afirmă: „Această ASANA fiind realizată, urmează PRANAYAMA care este pacificarea, regularizarea şi interiorizarea conştientă a suflului care conduce la suspendarea mişcărilor de inspiraţie şi expiraţie.”
Există
o strânsă legătură între frecvenţa respiratorie (numărul de respiraţii
pe minut) şi durata de viaţă. Şerpii, elefanţii, broaştele ţestoase, de
exemplu, animale care trăiesc mult, respiră de mai puţine ori pe minut
decât fiinţele umane. Ne putem da cu uşurinţă seama că, dobândind
controlul asupra respiraţiei printr-un antrenament adecvat şi prin
practica susţinută a tehnicilor de PRANAYAMA, ne putem prelungi viaţa.
Se
spune despre PRANA că dacă vrei să o controlezi, trebuie să fi la fel
de precaut ca atunci când îmblânzeşti un elefant sălbatic. În acest
demers este nevoie de fermitate şi răbdare, evitându-se graba şi orice
fel de forţare.
Respiraţia este o punte de legătură între trup şi
minte, aceste trei elemente influenţându-se reciproc. Cu toţii am
observat, de exemplu, impactul unor emoţii puternice asupra respiraţiei.
Dacă dorim să medităm dar structura noastră fizică nu este suficient de
pură, la început putem observa diferite tensiuni musculare şi gânduri
obsesive, haotice. Sistemul nervos este ca un arbitru între corpul
tensionat şi mintea agitată. Respiraţia controlată ne poate ajuta imens
pentru a elimina aceste perturbări.
În SUTRA 50 Patanjali indică cum trebuie realizată PRANAYAMA: „Conştientizând
mişcările respiratorii care sunt spre exterior (expiraţia), spre
interior (inspiraţia) şi de suspendare (retenţiile), în funcţie de locul în care se află suflul, durata sau amplitudinea în timp a suflului şi ritmul impulsurilor respiratorii, realizăm prelungirea şi trecerea suflului în starea subtilă nemanifestată.”
Pentru
a înţelege cum anume trebuie să respiram în timp ce realizăm PRANAYAMA,
să ne imaginăm că suntem la volanul unei maşini şi apăsăm foarte uşor
pedala de acceleraţie iar apoi, la fel de uşor, pe cea de frână. În
ambele situaţii vom folosi o forţă slabă pentru a accelera sau pentru a
încetini maşina. În acelaşi mod vom proceda atunci când vrem să inspirăm
sau să expirăm în procesul de respiraţie. Cu cât inspiraţia şi
expiraţia se realizează mai atent, lin şi conştient, efectele benefice
asupra corpului fizic, asupra minţii şi asupra psihicului vor fi mai
intense, producându-se o expansiune a câmpului conştiinţei asupra
vehiculării energiei PRANA-ice.
Întreaga
ştiinţă a respiraţiei începe cu conştientizarea a ceea ce se produce în
timpul respiraţiei. Aceasta implică să avem o atitudine de explorare
plină de curiozitate şi în acelaşi timp detaşată asupra a ceea ce se
produce în interiorul fiinţei noastre şi în jurul nostru în timpul
procesului respirator.
Conştientizarea a ceea ce simţim în timp ce
respirăm şi vehiculăm aerul prin nări este foarte simplă şi are un efect
benefic foarte mare în practica meditaţiei.
În SUTRA 53 se spune: „Ca
urmare a suspendării suflului (PRANAYAMA), mintea devine focalizată şi
stabilizată asupra obiectului sau asupra procesului folosit ca ţintă ori
suport.” Cu alte cuvinte, procesul respiraţiei şi procesele
mentale sunt cuplate, nemişcarea uneia generând nemişcarea celeilalte.
Când vehicularea PRANA-ei se opreşte, mintea se linişteşte de asemenea.
Înţelegem astfel cum PRANAYAMA este o etapă care ne conduce automat la
realizarea concentrării (DHARANA) şi a celorlalte trepte superioare ale
practicii YOGA.
Tipuri de respiraţie
Există
trei tipuri principale de respiraţie: respiraţia abdominală sau
diafragmatică, respiraţia toracică sau costală şi respiraţia
claviculară.
Respiraţia abdominală sau
diafragmatică favorizează cea mai amplă expansiune a plămânilor,
asigurând absorbţia unei cantităţi sporite de aer proaspăt, în timpul
unei inspiraţii. În plus, acest tip de respiraţie realizează un masaj al
organelor intra-abdominale şi energizează plexul solar al fiinţei.
Diafragma
este un muşchi situat între torace şi abdomen, boltit spre torace. În
timpul inspiraţiei, muşchiul diafragmatic se contractă şi este împins în
jos, iar în timpul expiraţiei, aerul este expulzat din plămâni şi
diafragma se relaxează. Într-o respiraţie profundă, spaţiul dintre
partea inferioară a toracelui şi partea superioară a zonei abdominale
este împins uşor în sus şi în jos, atât cât să se producă o respiraţie
completă.
Când diafragma este folosită pentru respiraţie, apare o
mică mişcare în partea inferioară a abdomenului, iar pieptul rămâne
nemişcat. În general, noi trăim într-un mod alert, stresant şi respirăm
foarte haotic, utilizând pentru aceasta doar zona pieptului şi cea
abdominală. Aceasta ne creează tensiuni şi ne împinge într-un cerc
vicios al minţii agitate care conduce la respiraţii neregulate şi la
încordare psihică care, la rândul lor, produc agitaţie mentală etc.,
respiraţiile necontrolate determinând probleme de sănătate atât fizică
cât şi mentală.
Respiraţia costală sau toracică
are loc prin mişcarea coastelor, ceea ce nu asigură decât o expansiune
uşoară a plămânilor şi deci o cantitate mai mică de aer inspirat, care
determină şi o frecvenţă mai mare a ritmului respirator.
Respiraţia
claviculară este cea mai slabă deoarece face să pătrundă în plămâni cel
mai mic volum de aer. Ea asigură doar o ventilare superficială a părţii
superioare a plămânilor şi aceasta este cauza, uneori nebănuită, a
multor disfuncţionalităţi şi boli psiho-somatice.
Modalităţi de eliminare a tulburărilor respiratorii
Aşa
cum am arătat anterior, corpul fizic, respiraţia şi mintea sunt strâns
legate. Când respiraţia este neregulată, se produc spasme, blocări în
curgerea suflului, respiraţia devine zgomotoasă, toate acestea fiind
provocate de agitaţia minţii. Când corpul este relaxat, respiraţia curge
lin, fără pauze, în linişte şi uşor, iar la rândul ei, mintea este
calmă, liniştită. Ca urmare, primul pas pe care trebuie să-l facem este
să conştientizăm modul în care respirăm. Dacă observăm că apar tot felul
de neregularităţi în respiraţie, trebuie să intervenim imediat pentru a
le elimina.
Spălarea nazală
Pentru
a respira uşor şi pentru a facilita absorbţia energiei PRANA-ice la
nivelul nasului, trebuie să ne asigurăm că nările sunt perfect curate.
Pentru aceasta există o tehnică foarte simplă numită JALA NETI, spălarea
nazală. Se realizează folosind apă călduţă, uşor sărată pe care o
introducem în nări cu un fel de cană specială sau pur şi simplu
absorbind apa din căuşul palmei alternativ, prin câte o nară, după care o
scoatem afară suflând puternic. Sarea trebuie să fie bine dizolvată,
iar gustul apei să fie aproximativ cel al lacrimilor. Concentraţia
optimă este un vârf de cuţit de sare neiodată la o jumătate de cană cu
apă. Spălarea nazală are ca efect o curăţire foarte bună a nărilor, iar
respiraţia se va realiza mult mai uşor. De asemenea, această curăţire
are şi un efect calmant.
Exerciţii simple de PRANAYAMA
Un
aspect foarte important în realizarea tehnicilor YOGA este să ţinem
cont de succesiunea etapelor aşa cum au fost ele descrise de Patanjali
în YOGA SUTRA, şi anume, în practica noastră spirituală vom începe
întotdeauna cu exerciţii de HATHA YOGA şi apoi vom continua cu
exerciţiile de PRANAYAMA. Cei care nu vor respecta această indicaţie
extrem de importantă se pot confrunta cu unele probleme fizice şi chiar
psihice. La sfârşitul tuturor exerciţiilor de PRANAYAMA este obligatoriu
să se realizeze o relaxare a corpului fizic, executând relaxarea
yoghină completă sau SHAVASANA.
Vă prezentăm în
continuare câteva exerciţii simple de respiraţie (PRANAYAMA) pe care le
puteţi realiza cu uşurinţă, respectând indicaţiile amintite mai sus.
Postura crocodilului:
În
această postura ne întindem la sol cu faţa în jos, cu zona abdominală
şi zona pieptului atingând podeaua. Picioarele sunt întinse. Fruntea se
aşează pe braţele îndoite, partea superioară a trunchiului fiind uşor
ridicată de la sol. În această postură vom respira în mod automat
diafragmatic. Pieptul va rămâne nemişcat. Ne orientăm atenţia asupra
respiraţiei, asupra nemişcării zonei pieptului, asupra imobilităţii
zonei inferioare a abdomenului şi asupra modului în care operează
această respiraţie diafragmatică. Prin observarea tuturor acestor
aspecte ne va fi uşor să devenim conştienţi asupra procesului respirator
chiar şi după ce am încheiat execuţia acestei posturi.
Postura cadavrului: Postura
cadavrului (SHAVASANA) implică să ne întindem la sol pe spate, cu
mâinile uşor depărtate de trunchi, având palmele orientate în sus şi
picioarele uşor depărtate între ele. Rămânem perfect imobili în această
postură şi vom realiza diferite exerciţii de control mental al
respiraţiei. De exemplu:
- observăm ridicarea şi coborârea abdomenului;
- observăm şi eliminăm spasmele din timpul respiraţiei;
- devenim conştienţi şi eliminăm pauzele din respiraţie;
- observăm reducerea gradată a fluxului respirator şi încetinirea naturală a respiraţiei;
- conştientizăm cum respiraţia devine liniştită şi abia perceptibilă;
- ne imaginăm cum energia vehiculată prin respiraţie coboară şi urcă de-a lungul coloanei vertebrale.
Înainte
de a realiza o meditaţie yoghină este indicat să realizăm pentru
câteva minute postura cadavrului, conştientizând eliminarea tuturor
neregularităţilor din procesul respirator.
Respiraţia alternantă la nivelul nărilor:
În
practica YOGA se vorbeşte adeseori despre echilibru şi centrare. Atunci
când energiile subtile sunt necontrolate, acestea pot produce
perturbări la nivelul corpului fizic şi al minţii. Procesul de centrare
interioară se produce atunci când energiile din partea stângă a corpului
se echilibrează cu energiile din partea dreaptă a corpului.
Când
energiile nu sunt echilibrate în fiinţă, una dintre cele mai bune
modalităţi pentru a realiza echilibrarea acestora este să ne focalizăm
atenţia asupra intrării şi ieşirii aerului la nivelul nărilor. În
majoritatea timpului, aerul respirat circulă predominant printr-o
singură nară, alternativ. În cazul în care respiraţia se realizează în
mod egal prin cele două nări, mintea se linişteşte profund, devenind
pregătită pentru meditaţie.
Respiraţia
alternantă nazală este o metodă prin care devenim conştienţi asupra
energiilor PRANA-ice prin reglarea procesului respirator prin una sau
prin cealaltă nară. Practic, astupăm alternativ nările cu degetele,
controlând astfel curgerea respiraţiei, dirijând-o printr-o singură
nară, nara activă. Procesul se poate repeta de câteva ori, schimbând
degetele şi astupând nara opusă, respirând numai prin nara rămasă
activă.
Pe parcursul practicii, vom urmări să nu mai folosim
degetele pentru a astupa una sau cealaltă nară, ci doar ne vom îndrepta
atenţia asupra procesului respiraţiei prin nara stângă, apoi prin nara
dreaptă, succesiv, păstrând ochii închişi şi fiind într-o stare de
relaxare.
Respiraţia echilibrată prin utilizarea minţii:
Ca
o continuare a respiraţiei alternative prin nări, în această tehnică
vom urmări să blocăm curgerea aerului prin nări prin intermediul minţii.
Atenţia este îndreptată asupra nării care este inactivă şi în scurt
timp ea va deveni activă şi respiraţia va curge liber prin ea. În felul
acesta, mintea este folosită în mod direct pentru a regla procesul
respiraţiei, iar energia ce se vehiculează în acest caz este cu mult mai
subtilă decât în cazul unei respiraţii obişnuite. Aceasta este cheia
pentru a învăţa cu adevărat cum să ne reglăm propriul sistem energetic,
ceea ce ne este totodată extrem de folositor în meditaţie şi pentru a ne
autovindeca.
În timpul acestei tehnici urmărim de asemenea să simţim
curgerea aerului inspirat şi expirat prin nări. Expiraţia este lentă şi
de două ori mai lungă decât inspiraţia. Respiraţia se realizează
continuu, fără pauze între inspiraţie şi expiraţie, una curgând uşor
după cealaltă.
Respiraţia doi-la-unu:
Acest
tip de respiraţie presupune să respirăm într-un mod controlat, astfel
încât expiraţia să fie de două ori mai lungă decât inspiraţia. De
exemplu, putem să ne cronometrăm respiraţia şi să facem astfel încât
expiraţia să aibă o durată de 6 secunde iar inspiraţia 3 secunde, sau să
realizăm circa 6-7 respiraţii pe minut.
Urmărim să ne găsim un ritm
respirator cu rata corespunzătoare expiraţiei şi inspiraţiei, care ne
este cel mai convenabil. De exemplu: 4:2, 6:3, 8:4, 10:5, 12:6, în care
primul număr reprezintă secundele de expiraţie, iar cel de-al doilea
număr reprezintă durata inspiraţiei, tot în secunde. Apoi, pe parcursul
practicii, pe măsură ce ne obişnuim să respirăm în acest fel, putem
elimina contorizarea, focalizându-ne doar asupra respiraţiei.
Respiraţia
doi-la-unu are un efect foarte relaxant asupra sistemului nervos şi
este şi ea o modalitate excelentă pentru a ne pregăti înaintea unei
meditaţii.
Respiraţia controlată şi actul amoros
O
respiraţie realizată corect ne influenţează în bine întreaga fiinţă:
aduce un plus de vitalitate la nivelul corpului fizic prin armonizarea
energiilor în fiinţă şi prin asimilarea PRANA-ei din Macrocosmos, ne
influenţează pozitiv stările emoţionale şi trăirile, iar mintea devine
clară, lucidă şi uşor de controlat.
În timpul fuziunilor amoroase
cu continenţă, ritmul respirator se echilibrează şi intră în armonie cu
suflurile subtile cosmice şi astfel cei doi iubiţi pot să asimileze
prin rezonanţă energii extrem de elevate şi regenerante.
În mod
obişnuit, în timpul actului amoros respiraţia se accelerează odată cu
creşterea excitaţiei sexuale. În consecinţă, mintea începe să se agitate
şi conduce la o stare de emotivitate crescută, iar respiraţia devine
neregulată. Astfel, momentul de pierdere a controlului asupra energiei
sexuale (ejacularea sau descărcarea) este inevitabil. Cea mai simplă
modalitate de a controla acest proces este aceea de a ţine sub control
respiraţia. Cu cât respiraţia este mai ritmată şi mai calmă, cu atât
mintea devine mai liniştită şi vor predomina trăirile amoroase elevate,
afective. Stările intense de iubire, de expansiune sau de interiorizare
profundă pot fi induse şi susţinute de controlul exercitat asupra
respiraţiei.
În încheiere, prezentăm în sinteză consecinţele unei respiraţii defectuoase:
- stres, oboseală;
- creşteri în greutate, accese de astm;
- hiperventilaţie care conduce la scăderea anormală a concentraţiei de bioxid de carbon din sânge;
- încetinirea metabolismului;
- stări de leşin, de anxietate;
- stări de ameţeală şi confuzie;
- muşchii abdominali, toracici şi pectorali se rigidizează cu timpul, ducând la insuficienţă respiratorie;
- fluctuaţii mentale;
- mental greoi, mult încetinit.
Şi efectele unei respiraţii corecte, ca urmare a realizării tehnicilor de PRANAYAMA:
- eliminarea surescitării şi a iritabilităţii nervoase;
- micşorarea ritmului cardiac;
- creşterea rezistenţei la infecţii;
- eliminarea riscului de a face boli cardiovasculare;
- eliminarea oboselii cronice;
- vindecarea problemelor respiratorii;
- normalizarea valorilor tensiunii arteriale;
- longevitate;
- elasticizează şi conferă strălucire pielii;
- încălzirea sau răcirea corpului, în funcţie de tehnica de PRANAYAMA abordată;
- liniştirea minţii, relaxarea globală a fiinţei;
- echilibrarea energetică la nivelul tuturor sistemelor funcţionale ale corpului;
- vitalizare;
- stare de entuziasm, poftă de viaţă;
- încredere în sine, putere de acţiune.