Pasiunea pentru armonie

Pe Tania Tita, protagonista interviului de astazi am cunoscut-o in timp ce ma perfectionam in tainele scrisului. Am discutat, m-a sustinut si mi-a oferit toata caldura ei.
In randurile urmatoare, o sa va surprinda cu aceeasi caldura si bunatate pe care a emanat-o si cu mine. Intr-o lume a oamenilor distanti si ambitiosi pana la singuratate, Tania are un zambet si un sfat pentru fiecare suflet insetat de intrebari.
  Ecaterina Virgolici: Tania, iti multumesc pentru acceptul tau. Spune-mi te rog, cum ti-ai descoperit aceasta vocatie, de a vindeca suflete?
Buna scumpa mea. Multumesc de aceasta frumoasa invitatie de a schimba cateva ganduri si cuvinte cu cititorii tai.
Hmmm…interesanta intrebare. In primul rand eu cred ca un suflet este deja vindecat. Noi, oamenii credem ca avem nevoie de vindecare, dar de fapt avem nevoie de adevarata recunoastere in Divinitate. Avem nevoie sa ne reamintim Cine Suntem cu Adevarat. Sa ne cunoastem in totalitate, ca un intreg. Sa nu mai reprimam Divinitatea din noi insine si nici partile mai putin placute. Cand ne vom da sansa de a ne cunoaste cu adevarat, atunci vindecarea se va petrece instantaneu, dandu-ne seama ca am fost dintotdeauna completi si sanatosi si frumosi si minunati. Stiu, e un subiect complex, care pune pe multa lume in deriva. Tocmai de aceea prea putini isi ofera oportunitatea de a se descoperi cu adevarat, dincolo de forme, roluri sociale si proiectii. E nevoie sa curaj sa-ti dai sansa de a cunoaste pe deplin, de a-l descoperi pe Dumnezeu in tine si de a-i da voie sa-si faca Lucrarea prin tine. Dar intotdeauna scanteia apare cand suntem pregatiti. Cunoasterea apare cand suntem pregatiti sa o accesam si sa o acceptam.
Ceea ce fac acum a venit natural. Nu stiu daca este vocatie, eu una am incetat sa-mi mai etichetez viata si activitatea, lasandu-mi spatiul de a ma manifesta asa cum simt de fiecare data. De a ma lasa surprinsa. De a ma pune la dispozitia vietii, pentru a ma conduce acolo unde este nevoie de mine. Da, a fost un proces lung pana aici. Cred ca mi-am trait propria calatorie de regasire interioara si trezire spirituala si pe masura ce am facut acest lucru, am impartasit mai departe cu ceilalti. Cred ca asa am ajuns in acest punct. Si pe masura ce incepem sa impartasim in afara acest lucru, recunoastem si alte suflete ce incep sa simta si sa traiasca ca noi. Vibratiile ne atrag. O intalnire de suflete care trebuie sa se petreaca se va petrece fara ca noi sa facem absolut nimic pentru asta. Cred ca ceea ce traiesc eu acum, incepe sa devina o realitate pentru foarte multi oameni. Incepem,usor, usor, sa facem pasul catre Un Nou Pamant, catre adevarata Realitate. Ce minunat!!! Incepem sa realizam ca de noi depinde sa traim Raiul pe pamant si ca Imparatia Cerurilor exista deja in fiecare dintre noi. Este o realitate sublima, unde singurul adevar care exista este Adevarul Iubirii. Ce poate fi mai frumos de atat?
 Nu te-a speriat niciodata ideea ca poti  asimila si tu problemele oamenilor pe care ii asculti? Ca vor face parte din viata ta?
Cum sa ma mai sperie acest lucru? Nu, in niciun caz. Lumina este tot ceea ce exista. Lumina nu se stinge cu intunericul, dar intunericul dispare in prezenta luminii. Asa este cu toate acestea. Cand in inima ta este trezita Constiinta Iubirii, a Adevarului Luminii, stii ca orice altceva in afara de asta este doar o iluzie. Cand traiesti in Lumina, stii ca esti Lumina. In prezenta Iubirii, totul se spulbera. Si am invatat sa traiesc dupa acest Adevar, in conformitate cu Constiinta Luminii. Cu toti oamenii cu care vorbesc, eu mai mult ascult. Sunt un observator. Nu ma identific cu problema, pentru ca stiu ca ea nu exista cu adevarat. Acel om traieste acea suferinta doar pentru ca nu este constient de sursa ei, nu stie ce este dincolo de ea. De multe ori, se face doar liniste, iar persoana respectiva realizeaza in liniste care este adevarul. Eu nu sunt un maestru, un guru sau altceva. Sunt acolo unde este nevoie de mine si atat. Si fac ce simt in acel moment. De multe ori ascult, de multe ori ofer o imbratisare de la inima la inima. De multe ori, il privesc pe acel om in ochi si ii ofer spatiul in care sa se recunoasca, sa realizeze ce este dincolo de el si de noi. Doar atat.
Si oricum, cu privire la intrebarea ta, daca ceva m-ar mai atinge si pe mine, inseamna ca si eu mai am ceva de rezolvat cu mine. Inseamna ca mai trebuie sa constientizez ceva, sa fac pace cu ceva din interiorul meu. Ceea ce este perfect. Suntem cu totii mesageri divini unul pentru altul. Din aceasta cauza ne reintalnim in aceasta viata. Nu e nimeni superior, sau inferior. Fiecare ne facem rolul atunci cand este nevoie de noi. Acum te pot ajuta eu pe tine, maine poate ma poti ajuta tu pe mine. Suntem in acelasi timp invatatori si invatacei. Mie asta mi se pare adevarata frumusete. Sa experimentezi ambele cadre.
Iar daca as mai experimenta frica, ceea ce de prea putine ori se mai intampla, imi pun imediat intrebarea: „Ce anume nu recunosc in totalitate despre mine?”, Pe cine inca n-am iertat cu adevarat?”, “Pe cine prejudec in aceasta situatie?”, “Care mi-e adevarul in care cred?”…si imediat imi apare claritatea. Frica apare doar in momentul in care suntem inconstienti cu privire la cine suntem cu adevarat. Cand in acel loc sau in acel moment este o lipsa a constientizarii iubirii, care exista in toti si in toate.
 Faci lucruri si proiecte minunate. De unde iti iei energia pentru a fi mereu acolo pentru oameni?
Multumesc din suflet. Cred ca toata aceasta energie vine prin prisma faptului ca fac totul cu imensa bucurie si placere. Si mai mult decat atat: cu imensa incredere ca ceea ce fac e bine. Am invatat sa ma pun la dispozitia Vietii si sa ma ghideze catre rolul pe care eu il am de indeplinit pe acest Pamant. Si asa apar astfel de idei, vin ca un raspuns, ca o ghidare divina a rolului meu aici.
Cand realizezi ca nu e niciodata vorba despre tine, ci e intotdeauna vorba despre NOI, ca intreg, despre binele nostru comun, atunci traiesti cea mai frumoasa realizare. Cand realizezi ca bucuria celui de langa tine e bucuria ta. Cand realizezi ca A DA inseamna de fapt A PRIMI, atunci te pui cu totul in bratele Divinitatii si ai incredere ca toata viata ta va fi o inspiratie divina. Si, vei stii, de asemenea, ca vei primi tot ceea ce ai nevoie pentru a-ti duce la bun sfarsit menirea ta pe acest Pamant.
Nu-mi fac niciodata griji cu privire la nimic. Doar fac ce simt si stiu ca asta ma va conduce catre Cel Mai Mare Bine. Am invatat insa sa-mi iau zilnic cateva clipe de liniste profunda si de introspectie. In schimb, traiesc din ce in ce mai mult in prezent si ma ocup de ceea ce este acum, aici. Si in acelasi timp, ma bucur de ceea ce este acum, aici.
Nu ma mai ingreunez cu griji cu privire la ce voi face maine sau poimaine, ci sunt cu totul aici, in acest moment. Aceasta abordare imi ofera foarte multa claritate si liniste mentala si ma ajuta sa ma bucur cu adevarat de viata. Sa observ tot ce se intampla in jurul meu. Sa admir o floare, sa ma pierd in flacara unei lumanari, sa privesc pe geam cum ninge. Sa realizez ca exist, ca respir, ca prin mine curge viata. E un sentiment de nedescris. Ador viata, cu tot ceea ce inseamna ea.
 Care este cea mai multumire a ta? Faptul ca oamenii iti multumesc? Ca se intorc acasa linistiti si mai putin impovarati de frustrari?
Uuuiii…frumoasa intrebare. Cel mai frumos dar pe care ti-l poate oferi cineva e bucuria si linistea din sufletul sau, ce rasare in urma unei interactiuni cu tine. Ador recunosterea pe care o au oamenii in momentul in care ne intalnim. Ne privim in ochi si stim Cine Suntem, si ne imbratisam strans, si plangem si radem impreuna si ne spunem ca ne iubim. E magic. Bucuria mea este bucuria pe care o resimt persoanele dupa ce petrecem ceva timp impreuna. Acea sclipire din ochi, acea pace din suflet. Hm..e minunat. Intotdeauna, dinainte sa realizez eu mai multe lucruri sau sa percep ce este cu trezirea spirituala, am crezut intr-o expresie: fie ca viata tuturor celor ce te cunosc sa fie mai frumoasa dupa ce iti ajung in cale.
Mi-a ramas intiparita pe inima si sub deviza ei am trait, chiar fara sa-mi dau seama. Deci, asta este cea mai mare multumire: pacea si increderea dinauntrul inimilor celor ce imi ajung in cale. Si, nu trebuie sa-mi multumeasca. Ne facem rolul perfect potrivit. Sa-mi multumeasca ca Exist, asa cum si eu le multumesc lor. Ca realizam ca suntem cu totii minunati si speciali si ca avem aceasta superba oportunitate de a ne bucura impreuna de Existenta noastra pe acest Pamant. Dar altfel de multumire, nu. Nu este necesara. Nu-si are rolul.
Propui femeilor sa isi regaseasca autenticitatea si puterea de a merge mai departe. Care  este as-ul tau din maneca,  atunci iti  cand propui  sa solutionezi probleme  unor oameni?
Pfff…frumoase si interesante intrebari pui JTot ceea ce fac eu este sa invat sa traiesc eu din ce in ce mai autentic, sa descopar in fiecare zi Adevarul si Scanteia Divina dinauntrul inimii mele si sa o las sa-mi modeleze si sa-mi infrumusete viata si existenta. Iar acest lucru il dau mai departe cu aceeasi bucurie cu care imi este redata aceasta autenticitate. Daca as putea oferi cuiva vreodata vreo sugestie este aceea de a-si da sansa de a se cunoaste cu adevarat. De a-si oferi timpul si oportunitatea de a privi inauntru, in altarul fiintei lor interioare. Mi-am oferit eu mie aceasta sansa si stiu ce comori ascunde, ce imense miracole si binecuvantari.
Primul lucru pe care i l-as spune cuiva este ca Dumnezeu o iubeste exact asa cum este si ca nu trebuie sa fie altfel decat e, pentru a intra in gratiile lui Dumnezeu. As indemna-o sa-si ofere iubire si intelegere, cat mai multa iubire. Sa respire profund, sa se elibereze de greutatile de pe suflet si doar sa primeasca Darul Iubirii in viata si in inima sa.
As primi-o la pieptul meu si i-as spune ca totul este perfect exact asa cum este. Ca totul face parte din calatoria ei de trezire spirituala, de intelegere si recunoastere a fiintei divine si sublime care este de fapt. Toate aceste dureri si suferinte inca mai exista, pentru ca este un proces de curatare, de detoxifiere, in care convingerile si trairile Vechii EI incep sa piara, iar NOUA EA incepe sa rasara. E ca un ghiocel primavara, care incearca sa-si faca locul printre imensitatea si greutatea zapezii ce il acopera. Dar, totusi, soarele rasade, iar ghiocelul ajunge sa se bucure de existenta lui in toata splendoarea sa.
Multa lume imi spune ca sunt balsam de suflet, probabil pentru ca traiesc si eman iubire, si am multa rabdare si intelegere pentru persoana din fata mea. Cred ca si caldura vocii mele inseamna mult. Primesc multe cuvinte frumoase la adresa vocii mele, si probabil ca este adevarat. Stiu cat de mult inseamna o voce calda si o inima plina de iubire si asta vreau sa ofer si eu tuturor fiintelor ce imi ajung in cale. Cum sa ma comport altfel, cand stiu cine sunt ele cu adevarat? Suntem cu totii iubire, nascuti din iubire, pentru iubire. Asta e realitatea in care eu cred si traiesc.
Ce vrei sa vada oamenii, si mai ales femeile in tine? Ce sa nu omita cand se gandesc la tine?
Hm…in niciun caz nu vreau sa vada in mine un idol sau un maestru. Sa se vada pe ele insele, atat. Sa vada iubire si deplina acceptare si in asta sa se recunoasca cu adevarat. Nimic mai mult. Nu sunt mai speciala ca ele, nu stiu mai multe decat ele.

Chiar iti multumesc ca mi-ai pus aceasta intrebare, pentru ca prin tot ce fac asta indemn pe toti oamenii sa cunoasca. Dumnezeu este in toti si in toate. Toti suntem egali. E foarte important sa recunoastem acest adevar. Sa ne iubim si sa ne apreciem existenta si rolul fiecaruia, dar sa nu ne comparam unii cu altii. Sa nu ne facem idoli. Sa recunoastem maretia din fiecare, in timp ce recunoastem maretia din noi insine.

Iti las aici un citat din cartea “Prietenie cu Dumnezeu”, a lui Neale Donald Walsch: “Sa aveti acum o prietenie cu Dumnezeu si sa-I faceti si pe altii sa stie ca, in cadrul prieteniei cu voi, si ei au o prietenie cu Dumnezeu, pentru ca voi si Eu suntem Unul, si astfel, voi sunteti acel Dumnezeu cu care ei vor sa se imprieteneasca.Si ei sunt Dumnezeul cu care voi vreti sa va imprieteniti. Nu puteti trai experienta unei prietenii cu Dumnezeu, daca nu aveti o prietenie unul cu celalalt, deoarece Eu sunt celalalt. Nu exista celalalt, altul decat Mine. Cand veti sti acest lucru, veti sti cel mai mare secret. Acum este momentul sa mergeti si sa traiti acest secret. Traiti-l cu credinta, impartasiti-l cu speranta, demonstrati-l cu iubire.”

Deci nu se poate pune problema de idoli, de maestri, de superioritate. Toti suntem Unul si Unul suntem Toti. Ce salasluieste in mine salasluieste in fiecare dintre noi. Va veni doar momentul potrivit pentru fiecare sa realizeze si sa traiasca acest lucru, din adancul inimii. Exista un timp potrivit pentru toate.
Spune-ne, 3 detalii de care trebuie sa tinem cont in viata pentru a ne fi mai usor sa  mergem pe cararea fericirii?
Hm…vezi tu, eu nu cred in retete. Eu iti spun doar atat: fa liniste si asculta. Asculta-ti inima si fa intotdeauna ceea ce simti, indiferent de realitatea exterioara, indiferent daca cineva te intelege sau te aproba. Si traieste numai prin Adevarul Iubirii si al generozitatii. Invata sa daruiesti si sa iubesti neconditionat. Sa-ti lasi orgoliul deoparte si sa te descoperi dincolo de ceea ce crezi despre tine. Daca ar fi sa rezum: traieste in pace, iubire si daruire.
Tot ceea ce faci sa conduca la astea. In rest, tu iti gasesti modul in care te simti cel mai bine. Tu stii ce rezoneaza cu sufletul tau. Tu stii ce trebuie sa traiesti. Si daca nu stii, ti se va releva cand va fi momentul.
Stiu ca pare greu de trait o astfel de lume, dar e mai usor decat pare. E o calatorie destul de maricica pana in momentul in care realizam ca tot ceea ce am crezut despre noi nu este adevarat. Dar, din momentul in care ne deschidem catre cunoasterea adevarului despre Noi Insine si despre Viata, atunci ne vom gasi cea mai mare bucurie si insemnatate posibila. Si tot atunci vom cunoaste adevarata fericire, care se afla intotdeauna inauntrul nostru si nu este niciodata influentata de circumstantele exterioare. Cand traiesti prin prisma iubirii, ajungi inevitabil sa descoperi aceasta fericire.
Multe din postarile tale fac trimitere la Divinitate. Ce inseamna credinta pentru tine?
Hm..acest raspuns cred ca va produce reactii adverse JIn primul rand, pentru mine credinta nu are nicio treaba cu religia. Sunt crestin – ortodoxa ca si religie, insa adevarata mea religie este Iubirea. Nu mai cred in separare. Nu cred in mai multe religii sau in mai multi Dumnezei. Nu, religia si adevarul meu este iubirea, care topeste orice granita, orice bariera, orice prejudecata si orice dogma.
Credinta, in schimb….(trebuie sa recunosc ca mi-am luat putin timp de liniste inainte sa raspund la aceasta intrebare) … Vezi tu, pana acum, pentru mine credinta a fost ceva ce s-a simtit profund, cu certitudine, nu am spus niciodata in cuvinte ce inseamna pentru mine, pentru ca nu-mi gasesc adevaratele cuvinte care sa exprime adevarul absolut din spatele intrebarii. Dar haide sa incercam: credinta este recunoasterea prezentei lui Dumnezeu in interiorul tau si acolo langa tine. E acea certitudine pe care o simti profund in tine cand simti sa faci un lucru. E adevarul ca ceea ce simti e bine si indiferent de cine crede in tine,  tu ai credinta ca este ceea ce trebuie sa faci e bine, desi habar n-ai de ce sau unde te va duce. E ceva ce simti cu toata inima si asupra careia ai toata certitudinea ca esti sustinuta si ghidata divin. Credinta e acel feeling pe care il am in momentul in care simt ca ceea ce fac sau ceea ce spun e direct de la Dumnezeu. E adevarul pe care il simt si nu poate fi contestat. E credinta in Ceea Ce sunt cu Adevarat. In Dumnezeul din mine. In scanteia divina din mine. E certitudinea ca SUNT parte din TOT ceea ce SUNT si ca nimic nu este separat de mine. Stii, gandeste-te cat de natural rasare Soarele in fiecare dimineata. E credinta si certitudinea faptului ca STII ca in fiecare dimineata rasare Soarele. Asa e cu credinta…ESTE si nu poate fi contestata. Nu poate fi indoielnica.
…e greu sa raspunzi la o astfel de intrebare. E greu sa pui pe hartie simtamantul ce ti-l ofera credinta. Dar….sper ca ti-am raspuns cat de cat la intrebare.
In final, ofera un sfat femeilor ce te urmaresc si mai ales care iti urmeaza cu incredere sfaturile?
Sugestia mea este una singura: uitati de orice sfat si priviti inauntrul vostru. E singurul loc in care va puteti regasi adevarul cu adevarat.
Iti multumesc din suflet! Multa bafta mai departe!
Iti multumesc si eu, scumpa mea. Intrebarile tale m-au provocat si iti multumesc pentru asta. M-ai facut sa contemplez la niste lucruri din interiorul meu carora nu le acordasem atata atentie inainte. Cred ca ai fost un mesager divin pentru mine si iti multumesc pentru asta Te iubesc si va iubesc pe toti. Suntem cu totii parte din acelasi Dumnezeu. Namaste!

 http://www.egirl.ro/relatii/auto-cunoastere/pasiunea-pentru-armonie-8582