Am zarit lumina pe pamant ~ Marin Sorescu    Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pin intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos.
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

SCRISOAREA INDUIOASATOARE A OANEI PELLEA PENTRU TATAL SAU  

Oana Pellea a avut o relație extrem de strânsă cu părinții săi, Amza și Domnica. Dacă pe tată l-a pierdut pe când avea doar 21 de ani, pe mamă a mai avut-o aproape până în urmă cu câțiva ani.
Actrița și regizoarea este o fire extrem de sensibilă, iar relația cu părinții săi a marcat-o fundamental. La 31 de ani de când românii l-au pierdut pe Amza Pellea, fiica sa continuă să îi asculte învățăturile, iar în fiecare seară are momente de meditație, în care discută cu cei care i-au dat viață.
În 2005, Oana i-a scris o scrisoare emoționantă părintelui său, în care îi povestește cât de iubit este în continuare de către români și cum s-au mai schimbat lucrurile. Din cuvintele sale, se poate observa cât de apropiată a fost de părinții săi:

„Ce faci tati?
Mi-e cam dor… Cam lungă filmarea la care ai plecat… Da’ o să se termine și asta!
Sper, și de fapt știu, că ești bine.
Mari noutăți nu am să-ți spun. Lucrurile aici s-au mai schimbat, dar nu în părțile esențiale. Soarele răsare și apune în aceelași loc , vântul bate la fel. După primăvară vine tot vara și pe urmă toamna. Oamenii arată la fel, se iubesc și se urăsc la fel… Eu sunt sănătoasă. Iartă-mă că nu m-am lăsat de fumat… Într-o zi, promit… Iară-mă. Cu meseria ai avut dreptate… E foarte frumoasă, dar, poate, nu e de mine. Pe scenă și când filmez mi-e bine, dar în “culise” mi se pare întuneric și complicat.
De ce nu mi-ai vorbit niciodată despre invidie și egoism? Poate era mai bine să mă pui în gardă… Sau, poate, nu. Și nici despre trădări nu mi-ai spus nimic… Da’, oricum, tot tu ai dreptate când tragi linia… Oamenii sunt oameni și toate astea vin și se duc și, până la urmă, oamenii sunt frumoși. Îți dau filmele la televizor des. Mă uit și eu… Iar lumea mă oprește pe stradă și îmi spune că-i e dor și ar avea nevoie de tine. Te mai așteaptă și azi să apari de revelion, să le dai curaj… Ți-a fost teamă că nu ai făcut nimic pentru oameni și uite că poate e singurul lucru unde nu ai dreptate. Oamenii te iubesc și azi pentru că i-ai iubit și respectat. Tot ai făcut ceva… Mi-e dor să dansez cu tine și să râdem împreună. Am avut surprize cu oamenii. Unele superbe, altele nu. Încerc să nu te dezamăgesc. Unii oameni mă iubesc și spun că reușesc, alții nu și spun că nu reușesc…
Am început să semăn cu tine. Să-mi placă să stau pe marginea apei sau pe vârf de munte și să mă gândesc la ale mele. Am colindat mult și colind lumea asta mică. E frumoasă. Zâmbesc din ce în ce mai mult, cum voiai. Ai dreptate, viața e foarte frumoasă. Multe lucruri nu le înțeleg, dar încerc. Mă uit la apusuri de soare și ai dreptate, sunt dumnezeiești. Câte puncte… Asta pentru că vezi… noutăți nu prea am.
Unii au vrut să profite de tine. Dar asta știi că se întâmpla de când erai aici și… zâmbeai și treceai mai departe. Așa și eu, încerc. Uneori mi-e ușor și bine, alteori mi-e greu și urât… Dar mi-ai spus că important e să treci cinstit și frumos prin viață și că la linia de sosire se vede cine câștigă cursa. Nu prea mă ajută lecția ta despre cinste și “coloană” în viață. Aici cum merg lucrurile, asta nu face decât să-mi fie mai greu… Dar cum nu ies din cuvântul tau… și pe urma dacă tu ai reușit așa, de ce nu aș reuși și eu?… Și oricum, altfel nu pot.
Stau la biroul tău și îți scriu… E ciudat. Plouă și sunt bucuroasă pentru că îți place ploaia. Și cântă Nat King Cole!!! Îți mulțumesc pentru că te-ai iubit cu mama într-o seară și m-ați adus pe lumea asta mică, albastră, ciudată, dar, până la urmă, frumoasă.
Îți mulțumesc că, așa cum mi-ai promis, ești în sală la toate premierele și spectacolele mele.
Îți mulțumesc ție și mamei că sunteți lângă mine tot timpul și vă simt.
Pup-o pe mama și spune-i că mi-e tare dor și de ea.
Vă mulțumesc că m-ați învățat că se poate trăi curat și frumos. Vă mulțumesc că îmi scoateți în cale oameni care mă ajută.
Oricum, cea mai mare realizare a mea e că v-am ales ca părinți. Mulțumesc că m-ați primit în viața voastră. Sunt fericită că ne-am întâlnit. Toți trei.
Hai, gata… Mai vorbim noi… Așa cum facem în fiecare zi… Vă iubesc.
Nu știu cum să mă semnez…Voi sunteți eu și eu sunt voi… Așa că…”, a încheiat Oana scrisoarea către părinții săi.

 http://fiituinsutimaa.wordpress.com/category/art/

"Purtaţi-vă crucea cu răbdare şi nu căutaţi să obţineţi fericirea pe care o oferă această lume.
 Tot ceea ce este măreţ în această lume apare ca o oroare în faţa lui Dumnezeu! Mai presus de orice, temeţi-vă de succesul lumesc, căci el înseamnă o mare capcană pentru spirit."
 Nu v-am lăsat nici un fel de avere. Singura voastră moştenire de la mine este sărăcia mea pământească! Nu fiţi însă supărate, ci bucuraţi-vă, căci dacă bogaţii acestui pământ ar şti ce imensă sărăcie înseamnă pentru spirit bogăţia terestră, ei s-a feri de ea ca de ciumă!
 Credeţi-mă, căci vă vorbesc acum din lumea de dincolo: cu cât crucea pe care o duce omul este mai mare şi mai grea, cu atât mai rapidă şi mai uşoară este tranziţia lui din această lume către cea a spiritului.
 Păstraţi această cunoaştere în inima voastră şi bucuraţi-vă, chiar dacă lumea vă va dispreţui, vă va batjocori şi vă va persecuta din cauza răutăţii inimii sale.
 De aceea, căutaţi mai presus de orice Împărăţia lui Dumnezeu, şi tot restul vi se va da cu surplus3.
 Fiţi însă cu atât mai fericiţi pentru cei care, la fel ca voi, sunt supuşi marilor încercări şi trebuie să-şi ducă crucea. Căci ei mor zilnic întru Christos, până când cuceresc moartea şi câştigă învierea la viaţa eternă, întru Christos.
 Fie ca aceste ultime cuvinte ale mele să fie moştenirea voastră în această lume. Deşi atât de preţioasă, nu vi se vor cere taxe pentru ea!
 Fie ca tot ce faceţi voi să fie o rugăciune vie în faţa Domnului, Cel care mi-a arătat o graţie atât de mare. Iubiţi-L, cinstiţi-L şi lăudaţi-L pe El, acum şi de-a pururi. Amin!
 Fie însă ca toate acestea să fie doar un sacrificiu adus la picioarele Domnului, şi fie ca iubirea mea pentru El să nu secătuiască niciodată! Deşi am suferit mult, nu mi-au lipsit consolările, care mi-au întărit inima şi m-au învăţat să trec peste cumplitele dureri fizice, în numele Domnului. Şi iată, acum am trecut peste toate acestea, prin marea graţie a Domnului nostru Iisus Christos, aşa că aştept acum că răbdarea care m-a ajutat de atâtea ori să trec peste suferinţele mele pământeşti să aflu care este voinţa preasfântă a Domnului în ceea ce mă priveşte. Fie ca întreaga mea iubire, slăvire şi adoraţie să se îndrepte numai către El, şi fie ca voinţa Lui preasfântă să se împlinească, acum şi de-a pururi!”
Unul din cei trei oameni în alb îi răspunde: „Dragă prietene, ce ai zice dacă Domnul – din cauza marii Lui sfinţenii şi a păcatelor tale – te-ar trimite direct în purgatoriu, conform credinţei tale, ca să te purifici acolo printr-o mare suferinţă? Ai mai lăuda oare şi acolo numele Domnului, cu toate marile dureri la care te-ar supune focul? L-ai mai putea oare iubi pe El?”
 Sărmanul: „O, dragul meu prieten! Sfinţenia perfectă a Domnului impune cu siguranţă o purificare la fel de perfectă a sufletului care aspiră să-L cunoască şi să-L zărească pe El! dar marea Lui înţelepciune şi bunătate ştie la fel de bine câtă durere poate suporta un suflet sărman, şi nu cred că va
aştepta prea mult de la el! Totuşi, dacă justiţia Lui solicită acest lucru de la mine, ca urmare a marii Lui sfinţenii, facă-se voia Lui preasfântă! Eu văd chiar şi în această acţiune iubirea Lui, care solicită această purificare a sufletului numai pentru ca acesta să devină demn să-l vadă pe Dumnezeu.
Domnul a fost dintotdeauna iubirea cea mai pură, şi deci bunătatea perfectă, şi tot ce face El este bine. De aceea, facă-se voia lui preasfântă, căci dacă eu m-aş ruga Lui pentru iertare şi compasiune, cu siguranţă acestea nu vor fi la fel de bune pentru mine cât ar fi decizia Lui iniţială, luată din marea Lui înţelepciune şi iubire. De aceea, spun acum, pentru totdeauna, în întreaga eternitate: Lăudat fie Domnul nostru Iisus Christos, singurul Domn şi Dumnezeu care guvernează alături de Tatăl şi de Sfântul Duh, din eternitate în eternitate! Lăudat fie numele Lui preasfânt! Facă-se voia Lui, acum şi de-a pururi!”
Christos este iubirea şi viaţa mea, şi chiar dacă judecata voastră mă va arunca în iad, nici acolo nu voi pierde
această iubire pentru El!
Chiar şi fără noi, Dumnezeu ar fi la fel de perfect cum este acum, căci noi am fost creaţi numai pentru a primi graţia, iubirea şi compasiunea Lui, şi nu pentru a-i face servicii de care nu are nevoie.

Priveşte într-acolo, către dimineaţă, unde se înaltă un munte nu prea înalt, dar iluminat de un soare splendid.
Acolo duce cărarea noastră, pe care o vom parcurge cât se poate de repede.
Odată aflat pe vârful acelui munte, vei putea percepe noul şi sfântul oraş Ierusalim, oraşul etern al lui Dumnezeu, al cărui locuitor în eternitate vei fi şi tu!”
Sărmanul: „O, frate, cât de infinit de glorioasă, de pură şi de divină este lumina acelei dimineţi, câtă splendoare există în forma norilor! Ce superbe sunt pajiştile şi copăceii pe lângă care trecem! O, lume celestă, cât de mare este frumuseţea ta! Pe lângă ea, frumuseţea pământului păleşte. Dar văd adevărate mulţimi de suflete care se îndreaptă către noi şi aud imnuri celeste de o mare frumuseţe! O, câtă armonie! Cine ar putea descrie armonia acestor sunete? Şi cât de puternic strălucesc cei care ne ies în întâmpinare.
Oare cum trebuie să arate Dumnezeu, dacă toate aceste mulţimi de oameni îi arată un respect atât de
mare, cunoscând sfinţenia infinită a Celui Unic, a lui Dumnezeu Atotputernicul? Oare vor putea suporta ochii mei, încă atât de orbi şi de rigizi, măreţia feţei lui Dumnezeu?” Dincolo de prag - Jakob Lorber
De aceea, feriţi-vă de aspiraţia egoistă către posesiunile lumeşti, către bogăţii, lux şi statut social, şi fiţi milostivi cu fraţii voştri mai sărmani decât voi. În acest fel, bătălia cu întunericul va fi una uşoară pentru voi!
Amin.
V-a vorbit despre toate acestea Domnul întregii vieţi. Amin. Amin.Amin.

De aceea, orice s-ar întâmpla, suportă totul cu răbdare şi recunoştinţă, plin de iubire faţă de Domnul, căci nu vei găsi adevărata Californie a vieţii decât aici, şi pentru totdeauna.
Noi ştim chiar din gura Domnului că cei care cred sincer în El pe pământ sunt crucificaţi, la fel cum a fost El, pentru a învia apoi împreună cu El la viaţa eternă.

3 Cel rău este Satana, sau lumea.

Don't try to change the world.
First, change yourself or rather, your self-perception, 

and you find the world automatically corresponding 

to the level of your understanding.
You will find that it has always been you 

who set the pace and depth of your experience 

by recognising and honouring 

your true nature.  ~ Mooji