joi, 15 septembrie 2011

Ce poate fi mai minunat decat
sa fii intr-u totul in inima Tatalui Ceresc.
Sa-i simti prezenta fiece clipa,
sa simti cum vibreaza in fiinta ta,
sa simti cum te atinge cand ti-e greu.
Sa simti cum iti vorbeste cand nu stii cui sa-i vorbesti.
Sa te asculte, cand cei din jur poate nu au timp pentru tine.
Sa-I simti misterul cu care te inconjoara.
Sa-I simti prezenta in scurgerea cuvintelor in fata unui calculator.
Sa-I simti imbratisarea, frumusetea cu care ne-a creat,
pe fiecare in parte, dupa perfectiunea Sa.
Ce Har sa fim copii Cerului si ai Pamantului.
Ce dar sa sarutam noaptea si sa le cantam Ingerilor!
Ce clipa plina de sensibilitate, mi-a cuprins fiinta.
Ce dor de Tine, Iubite Tata,
De al timpului cuprins in beatitudinea Universului,
imi vorbeste aici si acum.