Momente în viață 

Sunt… momente în viață. Asta îmi spun de fiecare dată, fie că e vorba de un moment încărcat de bucurie, fie că este unul de mare tristețe.
Zi de zi trăim momente. Mai însemnate sau mai puțin însemnate, mai vesele sau mai triste, cu fiecare zi care trece, mai numărăm câte o amintire, câte un gând, un sentiment, o povață sau o povară.

Sunt momente când sfârșitul unei zile ne întristează pentru că nu putem trăi la infinit clipele care ne-au făcut inima să tresalte de bucurie și momente când căderea nopții e o binecuvântare, care ne acoperă sufletul cu vălul invizibil al speranței că mâine va fi puțin mai bine.
Sunt momente când trebuie să hotărăști de unul singurul dacă trebuie să mergi tot înainte pe drumul ales sau dacă e timpul să pui punct și să o iei de la capăt, iar aceasta este probabil cea mai grea decizie pe care suntem forțați să o luăm câteodată. Singuri. Pentru că viitorul stă adesea chiar în mâinile noastre.
Sunt momente când tot ce ne rămâne este iubirea pentru propria persoană, deși, uneori o pierdem și pe aceasta.

Sunt momente când ceea îți dorești și ceea ce obții sunt două lucruri complet diferite, la fel cum sunt momente când ceea ce primești înseamnă prea puțin comparativ cu ceea ce oferi.
Sunt momente când ai motive să plângi până la epuizare și momente când găsești câte un motiv de bucurie în cele mai mărunte și aparent neînsemnate lucruri.
Sunt momente când Dumnezeu îți scoate în cale oameni extraordinari care să-ți călăuzească pașii spre a ajunge într-un loc mai bun și momente când îi ia pe acei oameni de lângă tine pentru a te învăța că nimic nu durează o veșnicie și că suntem totuși mici, atât de mici…

În cele din urmă, sunt momente când învățăm că oamenii rămași în urmă nu trebuie amintiți nici cu regret, nici cu mâhnire, nici cu ură. Ei fac parte din trecut pentru că într-un fel sau altul au șlefuit omul care azi e mai înțelept și mai bun decât era cu un an sau cu mulți ani în urmă.

Sunt… momente în viață.

http://momenteinviata.ro

Citate de Nisargadatta Maharaj

Viata e iubire si iubirea e viata.Adevărul este simplu şi deschis tuturor. De ce complici lucrurile? Adevărul iubeşte şi poate fi iubit. El include totul, acceptă totul, purifică totul. Neadevărul este cel dificil, el este sursa necazurilor. El întotdeauna vrea, aşteaptă, cere. Fiind fals, el este vid, întotdeauna în căutarea unei confirmări sau reasigurări. El se teme de cercetare şi de aceea o evită. Se identifică cu orice suport, oricât de slab şi de momentan ar fi acesta. Tot ceea ce obţine, el pierde şi apoi cere şi mai mult. Prin urmare, nu trebuie să ai încredere în mental. Nimic din ceea ce poţi vedea, simţi sau gândi nu este ceea ce pare.

 Căutarea însăşi este Dumnezeu. În căutare descoperi că tu nu eşti nici corpul, nici mintea, iar iubirea pentru sinele din tine este pentru sinele din toate. Cei doi sine sunt unul singur. Conştiinţa din tine şi conştiinţa din mine, în aparenţă două, în realitate una, caută unitatea, iar aceasta este iubirea.

 Între malurile durerii şi plăcerii curge râul vieţii. Numai atunci când mintea refuză să curgă odată cu viaţa şi se poticneşte de maluri ea devine o problemă. Prin curgere o dată cu viaţa eu înţeleg acceptare – lăsând să vină ce vine şi să treacă ce trece. Nu dori, nu te teme, observă actualul aşa cum este şi atunci când se întâmplă, căci tu nu eşti ceea ce se petrece, ci cel căruia i se petrece. În ultimă instanţă, tu nu eşti nici măcar observatorul. Tu eşti potenţialitatea ultimă a cărei manifestare şi expresie este conştiinţa atotcuprinzătoare.

Ceea ce începe şi se sfârşeşte este simplă aparenţă. Se poate spune că lumea apare, dar nu că este. Aparenţa poate să dureze foarte mult pe o anumită scară a timpului şi să fie foarte scurtă pe o alta, dar în ultimă instanţă este acelaşi lucru. Tot ceea ce este legat de timp este momentan şi nu are nici o realitate.

Învaţă să priveşti fără imaginaţie, să asculţi fără distorsiuni, asta-i tot. Încetează să mai atribui nume şi forme la ceea ce este în esenţă fără nume şi formă, realizează că fiecare modalitate de percepţie este subiectivă, că ceea ce este văzut sau auzit, pipăit sau mirosit, simţit sau gândit, aşteptat sau imaginat, este în minte şi nu în realitate.

Indiferent ce ţi se petrece, ţi se petrece ţie. Indiferent ce faci, cel care face este în tine. Găseşte subiectul a tot ceea ce eşti tu ca persoană.

 Întâmpină tot ceea ce vine cu o inimă bucuroasă şi plină de recunoştinţă. Şi iubeşte toate creaturile. Aceasta te va conduce la Sinele tău.

 Fericirea adevărată nu poate fi găsită în lucrurile care se schimbă şi trec odată cu timpul. Plăcerea şi durerea alternează în mod inexorabil. Fericirea provine din Sine şi poate fi găsită numai în Sine.

 ără îndoială, lumea este pictată de tine pe ecranul conştiinţei şi este în întregime propria ta lume privată. Numai simţământul tău de "eu sunt", cu toate că-i în lume, nu este al lumii. Odată ce realizezi că lumea este propria ta proiecţie, eşti liber de ea.

 Ceea ce apare şi dispare nu este real.
 Ca să cunoşti ceea ce eşti trebuie mai întâi să investighezi ceea ce nu eşti.
 Găseşte-ţi Sinele tău real şi toate vor veni odată cu asta.

 De ce să doreşti câtuşi de puţin? Faptul de a dori să te eliberezi de dorinţă nu te va pune în libertate. Nimic nu te poate pune în libertate, deoarece tu eşti liber. Priveşte-te cu o claritate lipsită de dorinţă, asta e tot.

 Am avut încredere în maestrul meu. El mi-a spus că eu nu sunt altceva afară de Sinele meu, şi l-am crezut. Încrezându-mă în el, m-am purtat în consecinţă şi a încetat să-mi mai pese de ceea ce nu eram eu, ori al meu.

 Tu eşti Sinele aici şi acum. Lasă-ţi mintea în pace, rămâi pe deplin conştient şi liniştit şi vei realiza că a rămâne vigilent, dar detaşat, privind evenimentele cum vin şi se duc, este un aspect al naturii tale reale.

 Priveşte-ţi mintea, observă cum ia fiinţă, cum operează. Pe măsură ce îţi priveşti mintea, tu îţi descoperi Sinele ca fiind privitorul. Când stai nemişcat, privind pur şi simplu, tu îţi descoperi Sinele ca fiind lumina din spatele observatorului. Sursa luminii este învăluită în întuneric, necunoscută-i sursa cunoaşterii. Numai acea sursă este.

 Chiar şi simţământul de "eu sunt" este compus din lumina pură a sentimentului de a fi.
 Cu cât înţelegi mai clar că la nivelul minţii poţi fi descris numai în termeni negativi, cu atât mai repede vei ajunge la sfârşitul căutării tale şi vei realiza că tu eşti fiinţa fără de limită.

 Întoarce-te din nou la acea sursă şi rămâi acolo. Ea nu este în cer, nici în eterul atotcuprinzător. Dumnezeu este tot ceea ce este măreţ şi minunat; eu nu sunt nimic, nu am nimic, nu pot să fac nimic. Şi totuşi, totul iese din mine – eu sunt sursa; eu sunt rădăcina, originea.

 Există în evenimentul prezent ceva excepţional, unic, ceva ce evenimentul precedent ori cel viitor nu îl au. Există o vitalitate, o luminozitate în jurul lui, o realitate; el se conturează de parcă este iluminat. Pe ceea ce este actual există "pecetea realităţii", pe care trecutul şi viitorul nu o au.

 Când realitatea explodează în tine, tu poţi să o numeşti experimentarea lui Dumnezeu. Ori, mai degrabă, Dumnezeu este cel care te experimentează pe tine. Dumnezeu te cunoaşte atunci când tu te cunoşti pe tine însuţi. Realitatea nu este rezultatul unui proces; ea este explozie. Ea este complet dincolo de minte.

 Renunţă la toate întrebările în afară de una: "Cine sunt eu?" La urma urmei, singurul fapt de care eşti sigur este că tu eşti. "Eu sunt" este o certitudine. "Eu sunt aceasta" nu este. Luptă-te să descoperi ce eşti tu în realitate.

Cand se dechide Usa Luminii,
pasii devin insasi Lumina.
te dizolvi in Lumina insasi.
Ingerii din Ceruri te intampina si te imbratiseaza.
Iti rostesc in cor: aceasta este insasi lumina dumnezeiasca.
Stralucirea, puterea, drumul infinit al deschiderii portii luminii,
te fac sa privesti jocul care se deruleaza atat de viu, de clar in fata ta.
Cand poarta Luminii se deschide,
esti cuprins de o caldura infinita.
Simti cum te inalti si devii f mare.
Esti absorbit de aceasta lumina.
Ceea ce ai fost pana atunci, acum este totul de o
claritate, pace, zbor, inchinare,
uimire si multumire fara margini.
Aici si acum traiesc deschiderea Usii in Lumina.
Poarta de comunicare a sufletului cu a Lui creatie.
Cuvintele sunt prea sarace, pentru a defini,
cum incet pasesti in Sfera de Lumina a astralului,
unde esti intampinat de cele mai suave si delicate muzici.
Unde fericirea este insasi Lumina dumnezeiasca.
Unde dorul cautarii imbratiseaza pacea atingerii.
Unde Cine esti, a devenit Lumina.
Unde Ce ai fost, s-a dizolvat in tine.
Unde ce ai facut, s-a dilatat in nemarginire.
Unde acum-ul clipei, atins este de a Sa Lumina.
Ma plec, cu smerenie, cu umilinta si infinita daruire,
Celui prin care am trait Lumina.
Celui care revarsa in noi Gratia Luminii ancestrale,
si o face sa o manifestam aici.
Tie, Adoratorul inimii mele,
iti multumesc.


 Doamne Tata Ceresc, iti multumesc plina de umilinta pentru frumusetea acestei dimineti incepute in zorii zilei, pline de Har, Lumina, Iubire si mangaiere.
Am atins iubirea, minunata poezie a inimii mele.
Am privit in privire, Chipul lui Iisus.
Am trait starea de a fi unitara cu inima Tatalui Ceresc.
Imbratisarea inimii mi-a atins inima de Dor Ceresc.
Am simtit prezenta Duhului Sfant in a mea faptura.
Tacerea inimii mi-a vorbit de ceea
ce inseamna a fi in unificare cu vocea inimii chiristice.
Am zburat catre Tine, si m-ai primit cu multa mangaiere.
Am simtit puterea Duhului Sfant in templul fiintei mele.
Cerurile s-au deschis sa primeasca rugaciunea diminetii.
Ma simteam atinsa de tot ce este mai curat, mai sfant, mai datator de Smerenie.
Ma simteam ca pasesc pe drumul Luminii,
iar muzica Corurilor angelice
imi lasa in Suflet sentimentul nemuririi.
In Suflet canta muzica Ingerilor,
In Suflet vibra Intregul Univers ..ma simteam protejata, ocrotita, daruindu-mi-se Lumina peste intreaga faptura,
Ca mai apoi sa simt ca exist in Cel care m-a creat “dupa chipul si asemanarea Sa”.
O, Tu, Tata Ceresc,
Ma plec plina de umilinta pentru beatifica dimineata daruita.
Ma plec plina de dor si multumire, pentru ceea ce mi-ai daruit,
Minunate Iubit al inimii mele.
Te iubesc, Dumnezeul Intregului si te PreaMaresc!
Amin

 Ganduri gasite si retraite ..mi-e dor de femeia de-atunci ..oare de ce am permis sa fiu ranita ..este o lectie pentru mine ..un alt mod de a ma slefui Dumnezeu. Totul este de la el, tot ceea ce am trait, traiesc si voi trai prin El sunt. Alegerea de a face ceea ce ma indruma sau a alege vointa individuala, ne apartine ..Cat de frumos si Divin este sa alegi drumul Luminii..uneori urci scari, cazi, iar de ridici, mergi mai departe, insa in tot acest drum nu uita de credinta si speranta in Dumnezeul care te-a creat.

Sa va fie drumul Lin, suav si plin de sperante eterne.

Sunt femeia care se trezeşte în fiecare dimineaţă în căutarea soarelui, care doreste ca pe parcursul zilei daruite de Dumnezeu sa simta intensitatea bucuriei de a fi imbratisata, mangaiata de razele soarelui daruite de Tatal Ceresc, de  a privi in interior pentru a ma adanci in seninatatea Cerului.

Ce doreste Dumnezeu de la noi? a ne bucura de ceea ce primim fiecare clipa de la El, de a ne acepta fiintele dupa a Sa creatie, de a deveni mai puri, mai curati, mai apropiati de rugaciunea inimii, mai devotati in drumul calatoriei noastre printre Soare si Cer. Nu de fiecare data reusim sa fim plini de Lumina, de incredre de speranta, de victorie in tot ceea ce ne propunem, insa planul divin, cel prin care Dumnezeu ne vorbeste, ne sustine sa mergem pe acel drum al armoniei interioare, al ascultarii glasului interior fiece secunda, a face voia Lui si nu voia noastra, si astfel calatoria va fi una simpla, plina de culoare, mai usoara cand il ai mereu langa tine pe Dumnezeu. O calatorie fara Dumnezeu, este o calatorie a incertitudinii, a unei directii neimbratisate de dorul nemarginit de a fi Una cu Cel care Totul a creat.

Porniti de azi, din aceasta secunda, in drumul pe care, alaturi il aveti pe Dumnezeu. Zilele grele se vor transforma ca prin miracol in zile luminoase, grijile vor disparea, se va instala pacea in inima ta. Stii de ce, El toate le stie despre tine, cand te trezesti, cand te incarci cu poveri, si iti sopteste in inima: Dragul meu/ draga mea sunt langa tine, nu ma vezi, nu ma simti ..descopera-ma cu adevarat si astfel Ma vei descoperi pe Mine, Cel care te-am creat “dupa chipul si asemanarea Mea”.