joi, 4 martie 2010

Traim un prezent pretios
Fluturele numara nu luni, ci clipe, si are timp suficient.
RABINDRANATH TAGORE

Doar atunci pot fi oamenii fericiti, cand nu-si fac
din fericire principalul scop in viata.
GEORGE ORWELL

In Biblie, in ECLESIASTUL (9:11) se spune:
Am mai vazut apoi supt soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici cei priceputi bogatia, nici cei invatati bunavointa, ci toate atarna de vreme si de imprejurari.

Milarepa, preot buddhist tibetan si invatator din secolul al XI-lea, spunea:
Toate zbaterile nu pot avea in aceasta lume decat un singur sfarsit, si acela e tristetea. Tot ce aduni se va spulbera; tot ce construiesti se va darama; intalnirile sfarsesc in despartiri; nasterile, in moarte. Daca ai inteles asta, trebuie sa renunti de la bun inceput la orice incercare de a aduna, de a construi, de a intalni; si, cu credinta in invataturile unui mare guru, sa incepi sa pastrunzi in ADEVAR.
INTELEGEREA
As vrea sa-mi fie draga omenirea-ntreaga;
As vrea sa ma incante fata-i bleaga;
As vrea sa-mi placa felul cum se umbla-n lume;
As vrea ca vorba-i in urechi bine sa-mi sune;
Si cand vreun om intaia data mi se-arata,
As vrea sa pot gandi: asta-i distractie curata.
SIR WALTER RALEIGH
Miloane de oameni isi doresc nemurirea, dar nu stiu ce sa faca intr-o dupa-amiaza ploioasa de duminica.
SUSAN ERTZ
Cand aud pe cineva cum ofteaza:”Ce grea e viata”, sunt intotdeauna tentat sa-l intreb:” In comparatie cu ce?”
SYDNEY J. HARRIS
A asigura conditii de viata deecente celor saraci este adevaratul test al unei civilizatii.
SAMULE JOHNSON
Viata este ceea ce se intampla in timp ce tu iti faci alte planuri.
JOHN LENNON
Judecatile de valoare inutile ascund frumusetea. Imi amintesc un pasaj din Cantec despre mine de Walt Whitman:
Cred ca firul de iarba nu este mai neinsemnat/ decat ziua stelara. Si furnica-i la fel de perfecta, si un fir de nisip, sau/ un ou de pitulice,/ Si brotacelul e o capodopera comparabila cu cele/ mai mari, / Si rugii murelor ar putea-mpodobi saloanele/ cerurilor,/ Si incheieturile degetelor mele fac de rusine orisice/ mecanica,/ Si bobul care rumega cu grumazul in jos intrece/ orice statuie,/ Si un soricel e un miracol ce poate convinge/ sextilioane de necredinciosi.

Imi doresc din inima sa indeplinesc ceva nobil si maret, insa datoria mea principala este sa indeplinesc sarcinile marunte ca si cum ar fi nobile si marete.
HELEN KELLER
Suntem aruncati intr-o viata care ne depaseste puterea de intelegere si lucrarea noastra cea mare este viata de zi cu zi.
JOHN CAGE
Fragmente dintr-un jurnal al Atentiei
“ Fac o plimbare intr-o seara de vara. E atata pace si liniste in jur! Mai devreme aerul era fierbinte, iar eu aveam de facut o gramada de treburi. Am fost toata ziua prost dispus si naclait de sudoare. Asta-seara ma asteapta treburi si mai grele, acum insa totul imi pare minunat. Si totusi, prima mea reactie este de regret si frustrare. Ma gandesc ca prea des mi se intampla sa lucrez la caderea serii si pierd astfel bucuria acestor clipe incantatoare. Curand va fi toamna. Serile vor fi atunci cenusii si mohorate. Ma intristez la gandul distractiilor de care speram sa ma bucur in vara asta- drumetii, surfing, excursii cu cortul, plimbari cu pluta-, distractii ratate din cauza lipsei de bani sau timp. Ma intristez si mai tare cand imi aduc aminte cate veri am petrecut in acelasi fel. Si totusi, seara asta minunata e aici, cu mine. Vreau s-o pastrez cumva, nu vreau s-o las sa plece. Vreau sa-mi promit ca niciodata n-am sa mai pierd o seara de vara. Imi dau seama apoi ca pot pastra momentul acesta doar daca ma abandonez lui cu totul, fara rezerve, fara sa ma gandesc la trecut sau la viitor. Si reusesc. Momentul face acum parte din mine. Nefortandu-l, il pastrez.”
RECUNOSTINTA
Vad copaci inverziti si trandafiri rosii,
Vad muguri pocnind de dragul nostru
Si-mi spun atunci: Ce lume minunata...?/
Vad cerul de azur si norii aburii,
Binecuvantata lumina a zilei si intunericul sfant al noptii
Si-mi spun atunci:/ Ce lume minunata.
Culorile curcubeului, podoabe ale cerului,
Se oglindesc pe chipurile oamenilor din jur,
Vad prieteni dandu-si mana, spunand “Ce mai faci?”/
Si fiecare spune, de fapt, “Te iubesc”.
Aud tipete de copii, ii vad cum cresc,?/
Le va fi dat sa-nvete mai mult decat voi sti eu vreodata.
Si-mi spun atunci: Ce lume minunata.

Ziua 1. Practicati Recunostinta pentru mancarea de pe masa, indiferent daca este pregatita pentru vreo ocazie sau ca in fiecare zi. Nu va schimbati felul obisnuit de a manca.
Ziua 2. Practicati Recunostinta pentru ca aveti o casa, un aparatment sau un cort care va adaposteste de intemperii. Practicati Recunostinta pentru confortul de care va bucurati.
Ziua 3. Practicati Recunostinta fata de oamenii care va iubesc sau care tin la dumneavoastra. Sa nu va preocupe numarul lor sau cat de cumsecade, placuti la infatisare sau dispusi sa va ajute sunt. Concentrati-va doar asupra faptului simplu ca exista cel putin cativa oameni pe lume care va iubesc sau tin la dumneavoastra si deschideti-va Recunostintei pentru acest lucru.
Ziua 4. Presupunand ca traiti intr-o democratie, rezervati-va aceasta zi Recunostintei pentru libertatea de a merge unde vreti, de a va exprima opiniile liber, de a asculta opiniile altora, de a cumpara orice carte sau ziar vreti. Cu alte cuvinte, deschideti-va Recunostintei pentru deplina libertate personala si politica de care va bucurati.
Ziua5. Daca aveti un partener sau un prieten special, ganditi-va o zi cu Recunostinta la bucuria pe care acea persoana o aduce in viata dumneavoastra (fara sa va ganditi la ce ati fi vrut sa va ofere, dar nu a facut-o).
Ziua6. Practicati Recunostinta pentru amintirile placute. Nu va siliti sa indepartati amintirile rele din constiinta; ocupati-va, pur si simplu, de amintirile bune.
Ziua 7. Practicati Recunostinta pentru pozitia sociala, averea sau puterea pe care le-ati obtinut in viata, la nivelul la care sunt sunt ele, fara a va gandi la statutul, averea sau puterea pe care vi le-ati oferit.
Ziua 8. Practicati Recunostinta pentru micile delicii senzoriale de moment- bucurii ale vazului, mirosului, auzului si pipaitului, inclusiv cerul, norii, lumina soarelui si florile.
Ziua 9. Practicati Recunostinta pentru muzica pe care o ascultati in mod obisnuit.
Ziua 10. Practicati Recunostinta pentru orice va poate starni rasul in cursul unei zile obisnuite. Cand radeti, practicati Recunostinta pentru senzatiile placute pe care rasul vi le provoaca.
Ziua 11. Practicati Recunostinta fata de oamenii cumsecade, inteligenti si bine intentionati care exista pe lume. Nu-i cautati cu dinadinsul. Observati-i doar, atunci cand va dati seama ca exista.
Ziua 12. Practicati Recunostinta pentru plantele pe care le vedeti, le atingeti sau le mirositi in cursul unei zile obisnuite.
Ziua 13. Practicati Recunostinta pentru faptul ca traiti intr-o societate rezonabila si echilibrata. Observati posibilitatile de a trai, a munci si a se reproduce pe care societatea le ofera oamenilor si protectia pe care le-o acorda.
Ziua 14. Practicati Recunostinta pentru pasarile pe care le auziti sau le vedeti in cursul unei zile obisnuite.

Dumnezeu se afla aici si acum. Afirmatia aceasta evoca aproape la fel de mult Intelegerea, Atentia si Recunostinta. Evoca Intelegerea pentru ca nu amana dragostea sau acceptarea fata de alte fiinte umane, tot atat de supuse greselii, pentru alta data, candva intr-un viitor nedefinit. Impiedica judecatile de valoare inutile, deci evoca si principiul Atentiei. O data acceptata ideea ca Dumnezeu se afla aici si acum, devii mai deschis posibilitatilor de a simti Recunostinta.Daca Dumnezeu se afla aici si acum, incercarile si chinurile care vor veni par relativ lipsite de importanta. Afirmatia nu spune clar ce este Dumnezeu, ea incurajeaza insa posibilitatea perceperii Lui imediate in micile minuni, mistere si frumuseti ale lumii.

Suntem, intr-adevar aici si acum. Aceasta e o varianta a afirmatiei anterioare. E insa ceva mai percutanta; accentueaza insa mai mult neintrerupta sacralitatea a momentului prezent.

Frumusetea e intotdeauna la doi pasi. Aceasta afirmatie vine in sprijinul Atentiei si Recunostintei. Daca privesti cu Atentie, vei descoperi frumusetea in lucrurile marunte din jur. Daca le vezi si daca inima iti este deschisa Recunostintei, atunci Recunostinta va veni cu siguranta.
Pozitia sociala este un accident.Averea este un accident.Frumusetea personala este un accident. Aceste afirmatii incurajeaza Recunostinta, indiferent de situatia ta actuala. Daca esti bogat, admirat sau frumos, ele iti reamintesc ca nu ai vreun drept special asupra ceea ce ai.Soarta ti-a oferit aceste avantaje si tot ea ti le va lua inapoi la un moment dat, intr-un fel sau altul. Daca averea, puterea si farmecele personale iti lipsesc, afirmatiile de mai sus descurajeaza invidia in favoare. Recunostintei pentru celelalte calitati cu care esti inzestrat.
Fericirea e o cale, nu un scop. Aceasta e o veche zicere, care reformuleaza laconic multe dintre principiile I, A &R.
Iubirea este un verb. Cand practici Intelegerea, iubirea incepe sa-ti apara drept un lucru pe care copiii il primesc, pe cand adultii il fac. Dorinta de a fi iubit, nutrita toata viata, nu difera prea mult de dorinta de avere sau de putere. Poate sa-ti fie data sau nu. Tine in parte de noroc- si in joc intra o buna masura de nedreptate.Urmele de cosuri si gusa nu ar trebui sa conteze, dar asemenea lucruri atarna in balanta mult prea des. Incercarea incrancenata de a te face iubit- sau demn de a fi iubit- produce deseori un efect paradoxal. Cu cat te chinui mai mult, cu atat devii mai patetic si mai dispretuit. Singuratatea este, fara indoiala, o realitate dureroasa pentru multi adulti. Mare parte din durere le-ar fi insa alintata daca ar iubi, pur si simplu, cu generozitate si iubire.E foarte probabil ca iubirea lor sa dea nastere unui sir complex de evenimente care le-o va intoarce inzecit, atunci cand se asteapta mai putin. Unii se straduiesc o viata intreaga sa simta iubirea mai des sau mai intens.Nici aceasta nu e calea potrivita. Inca o data, iubirea e un lucru pe care adultii il fac. Cu cat te chinui mai mult sa simti iubire pentru semenii tai, cu atat mai imposibila pare sarcina asumata. Daca practici, pur si simplu, Intelegerea, iubirea va avea grija singura sa se arate.
Experimenteaza, nu evalua. Aceasta afirmatie afirma lapidar semnificatia principiului care cere sa acorzi Atentie experientei prin care treci, fara a o supune unor judecati de valoare inutile.Viata devine astfel mai interesanta si mai plina de satisfactii.
Bucura-te de ceea ce ai. Suna cunoscut?
Nici un fulg de zapada nu cade intr-un loc nepotrivit. Acesta e un vechi aforism din traditia budhismului Zen. Ne aminteste, fara ostentatie, dar in mod convingator, ca cele mai multe judecati de valoare asupra experientelor senzoriale si intamplarilor acestei lumi sunt complet inutile.
Actioneaza, nu te lua la intrecere. Afirmatia reia un aforism al filozofului taoist Lao Zi:”Calea inteleptului este de a actiona, nu de a se lua la intrecere.” Se impotriveste excesului de zel in competitia pentru castigarea admiratiei si dobandirea bunurilor de tot felul si astfel incurajeaza practica Recunostintei si a Atentiei. In plus, competitia acerba impieteaza, de obicei, asupra practicii Intelegerii.

ALBUL

Albul a cuprins oraşul
Soarele apare din norii cenuşii ai Cerului.
Odata cu el se cufundă tăcerea timpului.
Păşesc spre culoarea iubirii unei noi zile pline de Har şi Iubire.
În unduirea acestei clipe timpul este curgere spre Înţelepciune.
În această minune a răsăritului mă plec în faţa zilei,
mă rog şi cânt vocea care m-a creat.
Vocea ascultării pasului spre El,

Păşirea în muzica Celui care îmi îndrumă secundele spre căutarea frumuseţii Universului.
Dorul-lumină a albului,
zbor sper muntele Paradisului,
Căutare în secunda plenitudini.
Acum în Suflet cuvintele au fost rostite prin Tine,
Îţi mulţumesc Tată Ceresc!

PĂŞESC

Păşesc încet pe strada care transformă fiecare pas în raze aurii.

Plecăciunea spre minunea unei noi zile tămăduitoare,

Iubirea, născută din pasul îndreptării spre Tine,

Tată Ceresc,

Îmi aduce zâmbetul pe chipul –dimineţii!


Câtă frumuseţe în fiecare suflu al Tău, cât dor în cunoaşterea îmbrăţişării

zilei.

Ajung acolo unde ceaţa se transformă în dor etern,

Ajung şi privesc spre Cerul Tău!

Beatitudine în zbor, clipă de zbor spre a Ta rază!

Divinitate-pas călător în timp dătător,

Linişte de dor,Tu, iubitor de comori!

Linişte în dorul spre Tine,

Călător în vremurile pregătitoare ale iernii-podoaba albului împreunată în Stelele,

pline de Har şi Pace.

Fiţi binecuvântate, oaze de împlinire paradisiacă!

ZBORUL CĂUTĂRII

Petale cad peste lacul încununat de barca timpului-
Barca călătoare spre un ţârâm al meditaţiei,
acolo unde palmierii îşi înalţă trunchiul spre Cer, unde fiinţa devine una Cu frumuseţea Naturii.
Cât dor, câtă creaţie în fiecare zbor al căutării!

Aripile întinse spre Cer- Sunt în locul binecuvântării, sunt prin cuvinte transpuse într-o oază a naturii- natura-minute în secunde transpuse în versuri, călătorie în timp, dincolo de simţire, tăcere în şoaptă, val al Mării, întoarcere în iubire-călător pe-ale naturii comori. Acolo-doar prin Ea redevenim licărirea nopţii în ziua ceţii, ne adâncim cu gândul spre emisferele deşeretului,.. dorul cuvintelor pline de gânduri.

Gândul-naturii în clipa prezentă, îţi mulţumesc, Tată Ceresc!

Prin ochi frumuseţea culegând-o, în inimi îmbrăţişând-o, în pas dansând-o, în poezie recitând-o, în rimă jucată, pe scenă descrisă, în parc contemplând-o, pe-ale înălţimilor vârfuri simţind-o!

NATURA

Petale cad peste lacul încununat de barca timpului.

Barcă călătoare spre un tărâm al meditaţiei,

acolo unde palmierii îşi înalţă trunchiul spre Cer, unde fiinţa devine una cu frumuseţea Naturii.

Cât dor, câtă creaţie în fiecare zbor al căutării! Aripile întinse spre Cer-sunt în locul binecuvântării, sunt prin cuvinte transpuse într-o oază a naturii- natura-minut în secunde transpus în versuri, călătorie în timp, dincolo de simţire, tăcere în şoaptă, val al Mării. Întoarcere în iubire-călător pe-ale naturii transformări..acolo-doar prin Ea redevenim licărirea nopţii în ziua ceţii, curge în gândul spre emisferele deşertului, dorul cuvintelor în gânduri. Gândul-naturii în clipa prezentă, îţi mulţumesc, frumuseţea Tatălui Ceresc prin ochi culegând-o, în inimi îmbrăţişând-o! În pas dansând-o, în poezie recitând-o, în rimă jucată, pe scenă descrisă, în parc contemplată, pe-ale Înăţimilor vârfuri atinsă, de unificare!

IUBIRE INFINITĂ ŞI RECUNOŞTINŢĂ, MARIEI

În Lumina zilei am găsit zâmbetul unei bătrâne,

i-am mângâiat chipul cu privirea.

Am ascultat iubirea pură a copilului din fiinţa'i,

rugii şi credinţei veşnice.

I-am atins mâna şi am primit căldura tămăduitoare.

Am privit albume şi mi-am umplut Sufletul cu arta fotografiei, dincolo de

albul-negru al timpului renascentin.

Am privit cărţile pline de praf şi am conştientizat darul îngrijirii lor,

prin trecerea anilor, Cunoaşterea şi Înţelepciunea rostirii puţinelor cuvinte.

Cuvinte de o profunzime, un zâmbet plin de pace şi armonie.

Bunătatea, simplitatea, complexitatea Ei transformau secundele într-o lume

a basmelor şi Îngerilor..un Înger am întâlnit, am privit şi simţit miracolul unei ploi.

Ploaia care mi-a adus întoarcerea privirii spre locul cuvântat al anilor Ei-trandafirii privirii,

şoaptă a dorului, Lumină a Cerului, Soare al pământului. Toate într-o clipă s-au tranforamat într-o poveste-îmbrăţişartea sufletelor într-o ţinere de mână-

Îţi mulţumesc, Marie, fiinţă care poate schimba ploaia în zâmbet şi privire nemuritoare!

Îţi mulţumesc, Marie, cea care poti schimba ploaia în zambet şi privirea în dorul Divin!

COBORÂREA EI, PLOAIA

Ploaia mi-a dăruit picuri ai frumuseţii,

Dincolo de coborârea lor pe pământ se află Cel care în fiecare clipă oglindeşte cuprinsul cu miracolul unui nou Paradis.

Câtă frumuseţe în dimineaţa zorilor!

Câtă îmbrăţişare în templul cuprins de rugăciune!

Încet mă pregătesc pentru întâlnirea cu minunea Lui,

Iisus, Mântuitorul Pământului.

Cel care s-a jertfit pentru noi la cruce,

Îţi mulţumesc şi te port în gândul meu!

Alături de tine să pătrund în fiecare secundă.

Dorul de tine îmi umple fiinţa de linişte şi dor.

Pace Ţie, Cel care mi-ai dăruit o nouă zi!

Îţi mulţumesc Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru darurile trimise de Fiul Tău!

Ploaia coborârii Duhului Sfânt!

PLOAIA

Ploaia mi-a călăuzit paşii spre o nouă zi. Câtă puritate în picurii trimişi pe pământ, să ne mângâie sufletele, să ne dăruiască tămăduiriea sufletelor, atât de beatifici şi plini de mister.
Ploaie-dar al Cerului-cântare corului ceresc!
-şoapta îmbrăţişării în ziua regăsirii.

Devin una cu ploaia, mă îmbrăţişează cu petalele curgătoare spre cunoaşterea Lui.

Căutare-drum încununat spre colinda zilei.

Îţi mulţumesc, mamă a frumuseţii ploii!
Îţi mulţumesc pentru darul cuvintelor transpuse într-o clipă a regăsirii cu unificarea,
Ploaie-dor de vis!
-timp din Paradis, în mine Eşti!
Cu tine păşesc,
spre ale culmii dor mă îndrepţi!
Fii cuvântată-ploaie diafană!

AŞTEPTARE

Aşteptare, dor infinit cuprins în palma Cerului,..

Unde mă regăsesc, unde păşesc, spre Culmile unde mă Înalţi.

Aşteptare, aşteptare comoară a sufletului,

cât de pură, cât de strălucitoare Eşti!

Cum emani în juru'ţi floarea-luminii,

Lumina ochilor fiecăruia dintre noi!

Lumină a transfigurării,

lumină a paşilor.

Desculţă mă îndrept pe covorul înconjurat de beatitudinea luminii albastre.

Sunt înconjurată de mareea frumuseţii,

De dorul îmbrăţişării Tale!


Întinsă sunt şi privesc spre darul nedescris în cuvinte.

O picătură sunt acum în fata Măreţiei Tale,

O frunză călătoare prin lumea astrală,

Un cuvânt rostit de angelicul cor-...,

Câtă puritate, câtă dăruire, cât Har!

Doamne, cât eşti de minunat!

Câte daruri ne reverşi, câte dimineţi încântătoare ne revelezi,

Câte secunde în timpul Ceresc ne cuvântezi!

Lumina'ţi plentitudinii în dorul-lumii fii cu toate Sufletele -"create după chipul şi asemănarea Ta"!

CUVINTE POETICE

Poezie a paginii albe, papirus pe marea călătoare..suntem noi,

Oamenii pământului, oamenii împreunării mâinilor, oameni ai privirii Cerului, oameni ai meditaţiei de Sine şi pentru Sine, oameni ai îmbrăţişării, oameni ai mângâierii, oameni ai sensibilităţii, oameni ai cugetării.

Oameni, oameni, frumoase făpturi, dacă conştiinţa trează şi dătătoare de beatitudine ar izvorâ în fieacare clipă, în fiecare cuvânt-poetic al vieţii noastre.

Viaţa-o corabie pe marea albastră, o victorie după furtuna trecută, un curcubeu dupa ploaie, un răsărit şi un asfinţit într-un loc al Sufletului.

O culoare a pensulei pe o pânză, o frunză ruginita într-un passel tomnatic, o primăvară regăsită în mugurii renaşterii, ..un fulg în palma'ţi albă, un vis al munţilor, un cânt al păsărilor, un cor al Bisericii, o treaptă spre El, un zâmbet pentru copii, o floare pentru spirit, un dans pentru o lacrimă, o poveste pentru o privire a mielului, o tăcere pentru apa izvorului,..oglinda care ne refllectă chipul-odată unduit peste văi şi munţi, o înghiţitură de apă într-o frunză de fag, un fluture al strălucirii, într-o vară a iubirii.

Viaţa-continuitate spre trezirea naturii-pura Înţelepciune în care suntem!

ACOLO-ÎN FIECARE CLIPĂ

Timpul cufundă tăcerea în jocul cântului.

Păsări adulmecă spre infinita zare a templului,

acolo unde raza soarelui acoperă poezia în har ceresc.

Acolo unde păşim odata cu ea în esenţa mirificului-dor,

acolo unde dorul şi unificarea cuprind puritatea naturii,

Acolo unde brazii înalţi se apleacă pentru binecuvântarea paşilor,

spre cărarea care duce către împreunarea mâinilor în faţa Soarelui.

Unde fulgii cad şi se topesc dăruindu-ne toată lacrima lor,

Toată coborârea liniştită şi plină de frumuseţe.

În toate este creaţia Lui.

În faţa Lui mă închin şi îi mulţumesc,

Pentru această dimineaţă, pentru această zi!



Coboară, coboară glasul Lui încet!

În mine răsună gândul spre cel Nevăzut.

Îmbrăţişată de dor cuprind la piept ruga către El,

Doamne, minune că sunt gândul dăruit,

Îţi mulţumesc!


Pas călător spre tine îndrept

a-mi veghea somnul colindei, spre zborul ceresc!

Pe aripile braţelor mă porţi, mă duci în Lumea de unde cuvântul a fost conceput,

De unde marea a luat formă, de unde mâna Ta a creonat Muntele,

Unde şi încotro glasul răsună înspre Tine!

Pas încet-pas-zburător, în viaţă păşim încet spre al Tău Dor!

Dorul iubirii Tale-gândul că de la Tine Totul a început, gândul că prin Tine m-am născut.

NOAPTE DE FEBR’

Dorul întinde palma rugăciunii,

În dorul-tăcerii simt noaptea-mângâierii,

În sunetul muzicii regăsesc frumuseţea ta,

În aşternerea cuvintelor apari asemeni valului mării, ajuns la ţărmul-Soarelui, atins de nisipul fin, ascultând în scoica-timpului, dorul-Creaţiei, manifestare în drumul spre desăvârşire..Veşnicia este în Tine, minunea de a fi Acum în cuvintele aşternute pe o foaie Albă, ca mai apoi purtată de val să străbată marea ziua şi noaptea, liniştită şi tumultoasă, adormind şi visând la frumuseţea stelelor, a Cerului, a ajungerii la valul-tăcut şi încrezător în El.

Un gând într-o noapte de febr', o şoaptă cufundată în imensitatea gândurilor,

Un Infinit dincolo de necunoscut, un strop din dorul-fiinţei,

O rugă Cerului pentru această zi..Multumescu'ţi Tată Ceresc! Dăruieşte-le fiinţelor pline de iubire, compasiune, dăruire, vise pline de Har, înţelepciune, sănătate. Fă-le din viaţa lor o oază de Lumină şi Pace, o cântare a Ta în vieţile lor. Binecuvântează-i cu Infinita Ta Graţie şi Devoţiune!

Îţi mulţumesc, Tată din Cer!

TIMP PARCURS ÎN ADIEREA VÂNTULUI

Parcurgând timpul în adierea vântului,
Păşind în misterul clipei, a vieţii..încercând să desluşim taine necunoscute, întrebări ale căror răspunsuri le putem intui, simţi, dacă ceea ce gândurile noastre transmit sunt în conformitate cu voinţa divină. Zile după zile, secunde după secunde, ani după ani..împreună traversăm acest ocean al Infinitului-Cerul..păşind în frumuseţea naturii- pământul aducător de renaştere, pastelare culori, mângâieri ale iubirii-vântul căutător în gândurile, sufletele noastre de timpuri eterne..., muzica păsărilor-sfere ale tăcerii plenare, jocul mieilor-puritate şi fascinaţie, frunzele copacilor-argintii, verzi, ruginite sau înmugurite-toate constituie tabloul jocului.

DORUL...

Dorul mă poartă în ale amintirilor-clipe,

călătoare, zburătoare şi mângâietoare

Comori ale sufletului.

Dorul odată cu timpul păşeste,

În alte locuri renaşte, în alte zâmbete contemplă.

Ce-a fost odată..ce trăim acum prin dorul Lui..

Dorul aduce cu el meditaţia,

Te face să îţi adresezi ţie însuţi întrebări..apare mirarea, uimirea..apare starea de a fi acum-aici scriind ceea ce puterea dorului transmite.

Minunat sentiment, misterul vietii parcurs în ale noastre fiinţe.

Dorul nopţii a coborât în a mea fiinţă..dorul sacralităţii, a privirii zborului porumbeilor,.. răsăriturile şi apusurile de pe piscurile munţilor sau de la malul mării, liniştită uneori, alteori agitată..jocul copiilor în parcurile grădiniţelor, unirea mâinilor a două suflete ajunse acum la o anumită vârstă, iar acea seninătate emanând mai plenar, mai pur şi mai dătător de iubire..îmbrăţisarea bunicii, sărutul mâinilor străbunicii mele..Ce dor îmi este de Ea! Sper ca locul unde se află acum să îi aducă linişte sufletească.

Mi-e dor de roua dimineţii simţită pe tălpile picioarelor..mi-e dor de razele Soarelui, mi-e dor de cântul păsărilor, mi-e dor de Biserica care mi-a dăruit atât de multe clipe frumoase..mi-e dor de ploaia de vară, mi-e dor de tot ceea ce am primit şi le mulţumesc tuturor fiinţelor pentru ceea ce sunt..pentru că sunt creaturi ale Divinităţii!

URME ALE TIMPULUI

Urme ale timpului care trec

lăsând în urmă zâmbete ale dimineţii.

Culegând florile câmpului într-o zi a verii,

păşind în aerul dimineţii pe dealurile tăcerii.

Fiind Una cu toată creaţia naturii,

simţind razele Soarelui pe chip.

Fiind vuietul vântului pe vârful Muntelui,

locul unde ridicarea braţelor te face sa simţi zborul păsărilor.

Să devii Una cu simfonia Cerului..minunea urmelor.

Timpul iubirii se scurge..lăsând poezie,

muzică, îmbrăţisări, lacrimi..cântari ale Sufletului în nopţile verii,

ascultând la pasul călător care se aşterne peste al Tău dor.

Ce o fi dragostea se întreabă ea?..stând întinsă pe iarba verde şi privind la El.

El-cel imaginar în suflet i-a apărut ducând-o spre sacrul iubirii cuvânt.

Ce minunat eşti! Nu este vis, este real că Tu acum mi-ai dăruit..darul de

A fi acum-aici!

ÎN NOAPTE-GÂNDURI

Gândurile acestei seri se îndreaptă către Tine, primeşte-le în casa Ta şi revarsă în Sufletele oamenilor blândeţea mieilor, iubirea Cerului, fă-i să fie receptivi la frumuseţea fiecărei secunde, unicitatea fiecărei zile şi A Ta pensulă a Universului umple-o cu minunatele pasteluri de culori! În secundele noastre să facem într-u-totul Voia Ta!

UNIVERSUL LUMII LUI

În Univers lumea ta contemplă chipurile creaţiei Tale..ne transmiţi fericire, zâmbet, interiorizare, armonie, pace, lacrimi,..prin toate fiind a Ta capodoperă Sfântă..a Ta iubire, iubirea care ne cuvântă, ne face să trăim, să dăruim, să Fim prin Tine ceea ce suntem..Suntem de multe ori neatenţi, neconştienţi de ceea ce tu în Noi reverşi, de ceea ce ai pus, de ceea ce vrei să devenim..suntem seminţele Tale, Tu ne-ai crescut, ne-ai ocrotit, ne-ai creonat în gânduri pure, pline de iubire..Tu doar Har şi Lumină aduci,..iar noi, noi, pământenii conştienţi nu suntem în totalitate. Ce poate fi mai minunat decât ceea ce suntem, creaţi din atâta compasiune şi recunoştinţă pe pământ, să fim mesagerii gândurilor Tale, să rostim cu toată fiinţa noastră esenţa acestei Vieţi trecătoare-cuvântul-iubirii, rostit prin viu grai, sau prin scrierile dăruite de Tine, să Fim plini de înţelepciune şi creativitate, să ne dăruim timpul Tău în Toată inspiraţia, arta, unicitatea îndeplinirii scopului Tău..Îţi mulţumesc Tată Ceresc pentru aceste gânduri, îţi mulţumesc pentru ceea ce mi-ai dat să Fiu, îţi mulţumesc pentru cei pe care i-am întâlnit şi îi voi mai întâlni, îţi mulţumesc, plină de recunoştinţă şi iubire infinită!

Minunată poezie şi rugăciune a Cerului, Tu într-u Totul

O, vino, Isuse şi-n inima mea!

O inimă care te-aşteaptă,

Inima Ţie ti-o dăruiesc,

Să faci din ea cântare-Sfântă..Ascult cum dorul Tău mă cheamă

Ascult la şoapta tăcerii Tale,

ascult la glasul Tău şi mă îmbrac cu El..,

Ascult la comorile Tale, parcurg în mângâierile razelor Tale,

Parcurg odată cu fiecare clipă în ale Tale Taine Sfinte!..,

parcurg cu gândurile Tale munţii, apele, oceanele,

Toate Creaţiile Tale, Tată Ceresc! pentru care îţi mulţumesc!


Sunt o trecătoare în imensitatea Măreţiei Tale,

Sunt un zbor al fluturelui în adierea vântului,

sunt o apă curgătoare, parcurgând peste varietatea pietrelor,

umplându-mi fiinţa cu ale Tale culori.

Sunt o stâncă, care tace şi încântă!

Sunt o harfă în vânt...Al Tău cuvânt..

Sunt un noian de vise, cuvântătoare şi nescrise,

Sunt visarea ochilor deschişi..contemplare de nedescris.

Sunt iubirea cu care m-am născut,

Sunt Cuprinderea printr-o mirare a Tot ceea ce se află pretutindeni şi pentru Totdeauna.

Sunt o ninsoare luată de vânt, adusă atunci pe pământ.

Sunt clopotul dimineţii târzii..,

Sunt şi mă bucur că sunt.

Sunt..! şi transpun Iubirea Ta cea Sfântă, în cuvinte nerostite, doar scrise!

IUBIRE DE PLOAIE

Când iubirea renaşte în raza-dimineţii,

Când picurii-ploii coboară încet,

Atunci liniştea se-aşterne pe pământ.

Suntem cuprinşi în picătura ploii,

O privim şi contemplăm cu puritatea Ei.

Ea, coboară încet pe-ale noastrelor mâini,

Ca împreunate fiind să devenim ruga-ploii.

Ce frumoasa eşti, ploaie! Eşti minunea acestei zile în al meu Suflet,

Esti metamorfozarea clipelor în luminozitatea-timpului..

Esti Acum, frumoasa ploaie fără chip,

Un chip conturat în lacrimi invizibile,

Un dor al dorului după al Tău-timp!

Lacrima ploii, dulce minune!,

Apari şi dispari în întreaga fiinţă,

Eşti şi unifici miraculoasele-tăceri, în ale Tale daruri Sfinte!

Privim şi devenim Una cu Ea- fiinţă de ploaie devenită chip-tăcut-stelar..,

Iar Tu, privitorul, ce mai aştepţi?

Timpul se scurge încet prin picurii Ei.

Fii ceea ce eşti! Una cu mine acum, şi vei deveni ploaia întregului Univers!-cea coborâtă din Cer în ale ritmurilor-simfonice-cuvântări!

TE IUBESC

Te iubesc în gânduri,

te iubesc în razele-dimineţii,

Te iubesc în apusurile-iernii,

Te iubesc în urmele paşilor tăi

pe zăpadă,..

te iubesc în şoaptele-tăcerii,

Te iubesc în dorul-privirii Tale,

te iubesc în amintiri,

Te iubesc în literele scrise, altele nerostite,

te iubesc prin simţirea ei- Iubirea veşnic vie,

o candelă aprinsă-cunoaşterea esenţei iubirii Sublime!

Te iubesc în împreunarea mâinilor în ale noastre clipe de dragoste,

te iubesc în Acum-ul clipei,

care va deveni trecutul secundei iubirii care urmează..

Te iubesc în miez de noapte,

te iubesc în calatoriile-timpului,

Te iubesc şi te regăsesc mereu în mine şi cu mine..

Şi ştii de ce? Iubirea este purtătoarea celor mai sacre trăiri,

Iubirea este te iubesc-ul fiecărei secunde pământene,

Iar Dincolo de iubire– în străfundurile acestui Univers-

Te iubesc va rămÎne scris în stele-prin ale Lor cuvinte angelice

Ei-Îngerii,vor scrie cu slove aurite

te iubescul etern.

Te iubesc în rostirea: te iubescu-lui,

te iubesc în neştire şi neinţelegere,

Te iubesc pur şi simplu,

Firescul şi darul, te iubesc dăruit mi-a fost,

Iar de mine depinde cum îl transpun fiinţei alese de Tine,..

Te iubesc, iubitule!

Iubesc ceea ce Creatorul a înfiripat în a ta fiinţă!

Iubesc profunzimea şi blândeţea ochilor tăi-

două licăriri pe Cerul înstelat al lui ianuarie!

ÎNTÂLNIREA CU EL...

Când timpul se-aşterne încet în al meu suflet,

Când dorul de Tine păşeşte încet în tăcerea-rugii,

Atunci şi numai atunci, călătoresc în îmbrăţişarea Ta.

Te întâlnesc în fiecare clipă, Te întâlnesc în fiecare adiere de vânt, în răsăriturile dimineţilor friguroase de noiembrie, în limpezimea Cerului înstelat la lăsarea nopţii, Te privesc în frumuseţea Lunii, în picăturile de ploaie, în fulgii de nea, Te privesc în zâmbetul-oamenilor, în jocurile copiilor, Te privesc în blândeţea animalelor, Te privesc pretutindeni. Te afli mereu în jurul nostru, doar să avem ochii deschişi să Te privim, să Te simţim şi să îţi multumim Tată Ceresc! TU ne dăruiesti viaţă, Tu o transformi, Tu o creonezi după capacitatea fiecăruia dintre noi de a înţelege, de a ne transforma întreaga fiinţă în ARMONIE,LUMINĂ, ÎNŢELEPCIUNE, LUCIDITATE, IUBIRE, ABANDON ÎN FAŢA VOINŢEI DIVINE, CREDINŢĂ, UMILINŢĂ, RECUNOŞTINŢĂ, BUNĂTATE, PACE.

Tie îţi multumesc, mă închin şi Te iubesc,Tată!

Cu Tine şi în Tine frumuseţea timpului se acoperă în iubire christică. Tabloul vieţii ÎL pictezi cu multă gingăşie..uneori îl lasi, pentru a putea percepe şi asimila esenţa vieţii..însă mereu îl finalizezi prin metafora culorilor- binecuvântate ape curgătoare pe a Ta pânză albă.

Dorul iubirii pictate continuă călătoria altor forme de manifestare, de contemplare şi tăcere.

Dor, dor, frumos dor..

Mă porţi în dansul călător.

..Ziua Soare, ziua-Nor, ziua-Dor..

Când timpul transcende secunda,
Când odată cu începutul unei zile călătorim spre Ascultarea
vocii interioare..
păşim Dincolo de sensul cuvintelor,
În vocea tăcerii care ascultă Suflul..
Prin El mereu ne îndreptăm tabloul vietii înspre căutarea semnelor,
Căutare- în Tot ceea ce natura dăruieşte ochilor- privitori..
Ochi prin care dăruim zâmbet Soarelui,
ochi prin care Universul poate vorbi în metamorfoza Iubirii clipei..
În jurul nostru este prezent, ne îmbrăţişează,
ne întinde mâna spre Dăruirea primită şi celorlalţi.
Compasiunea, bunatatea, altruismul, dăruirea necondiţionată în Tot şi Toate,
Înţelepciunea căutării Lui, ascultarea transmiterii simbolurilor dincolo de un cuvânt,
dincolo de o frază..
Esenţa Lui mereu în suflet să o simţim,
să îi mulţumim şi să ne închinăm Soarelui pentru binecuvântarea unei noi zile pământene..
Ziua- rugǎciunea Sufletului în acţiunile cotidiene,
Ziua-bucuria muzicii în cântul păsărilor,
Ziua-adierea vântului în profunzimea fiinţei,
Zi-cerească zi a Împărăţiei Tale,
Tu mereu eşti dătătoare de frumusete,
Tu mereu creatoare şi plină de dor!
Eşti ziua prin care El cântă în Cerul Alb al porumbeilor efemeri!

TABLOUL VIEŢII

Un Pas spre zâmbet, un pas spre El..
Încet ating iarba tămăduitoare..firul Ierbii asemănător vieţii..
Creşte şi se înalţă, iar timpul îndată se opreşte..el pentru Noi a fost creat..
Pentru a ne bucura de covorul multicolor..Covorul în care păşim
În care suntem prezenţi..În care viaţa noastră încet se scurge..
Oare cum va fi colorat tabloul vieţii? câte culori, câtă lumină va fi în El..
Câţi picuri vor fi transfiguraţi în apa curgerii Infinitului.
Tabloul verdelui acum a cuprins partea Sa a vieţii..
Un Cer îşi arata Iubirea paradisiască,..
Copacul îşi întinde coroana spre Întâlnirea cu frunza purificatoare..
Totul în jur este viu, totul în jur este culoare..
Pensula încet atinge pânza Albului.
Sufletul Acolo se regăseşte..Acolo vom pleca împreuna cu taboul vieţii..
Colorat, scris în cuvinte..simţire doar..Este Tabloul fiecaruia dintre Noi..
Cu ochii Sufletului cuprindem Totul în basmul visării eterne..Tabloul
Verdelui mereu în Noi, mereu prin Noi se manifestă..cum îl simţim, cum
îl pictăm depinde de intuiţia senină a Semnelor Lui..de dorinţa
cunoaşterii..
Când Tu nu eşti, te regǎsesc în gânduri,

te caut în adâncul inimii şi te trǎiesc în profunzimile tǎcerii,

eşti în dorul care cheamǎ Apusul sǎ aparǎ,

eşti în privirea razelor de Soare pe pǎmântul însetat de comori.

eşti Tu, un suflet, un spirit care va rǎmâne scris în Cartea Cǎrţilor,

eşti iubirea, cea din care am fost creaţi şi prin care existǎm.

eşti un nume scris în stele.

Dincolo de literele care alcǎtuiesc a Ta denumire,

se aflǎ ceva care nu are litere, care este Puritatea Sufletului,

Cel pentru care tb sǎ transcendem totul în plenitudine şi sacralitate.

Eşti în fiecare clipǎ fragmente din multitudinle de fragmente care alcǎtuiesc acest Univers,

Şi care adunate formeazǎ UNUL singur, Creatorul regǎsit în creaţie,

Creatorul, prin care Lumea respirǎ, prin care natura înfloreşte,

Prin care cǎlǎtorim, prin care pǎşim şi o iubim. Toate şi Toţi de la El porneşte şi în El se contopeşte.

Când Tu eşti, Totul în juru’ţi Este Viu,

Când Tu..când eu..fi-vom un mister,

Misterul aducǎtor, de dorul Iubitului El-Dumnezeu!

SUNT...

Sunt un zbor al fluturelui în adierea vântului,

Sunt o apă curgătoare-mereu mişcătoare,

sunt o stâncă, care tace şi încântă!

Sunt o harfă în vânt, al Tău cuvânt!..

Sunt un noian de vise, cuvântătoare şi nescrise.

Sunt visarea ochilor deschişi-contemplare de nedescris,

Sunt adus şi pus pe Pământ pentru ţelul Tău propus.

sunt iubirea din care m-am născut..

Sunt al Tău dor mistuitor,..

sunt o ninsoare, luată de vânt,

Adusă-atunci pe pământ.

Sunt clopotul care sună pe deal,

vestirea dimineţii târzii de mai..,

sunt.. şi mă bucur că Sunt,

Sunt şi îţi multumesc că pot să transcriu în cuvinte,

A Ta Iubire Sfântă!

VIAŢA- ETERNĂ IUBIRE

Soarele îmi luminează chipul,
răsăritul mi-a umplut fiinţa de zâmbet.
În faţa Lui zborul porumbeilor Albi transformă clipa
în basmul Angelicului Cer,
Ziua senină a lui septembrie cântă îmbrăţişarea Lumii,
Lume împodobită în zi a Sărbătorii,
Lume din alte Lumi venită şi transformată în capodoperele Tale,
în Mâinile Tale, Tată Ceresc m-am trezit,
în răsăritul Tău m-ai trimis,
odată cu Împărăţia Seninătăţii,
secundele sunt acum contopite în
căutarea de Sine şi pentru Sine..
Acum respir prin ceea ce El mi-a dăruit,
acum culeg în Suflet mireasma toamnei-veri,
acum parcurg paşii spre şoapta tăcerii Dumnezeieşti,
Minune din Cer, zi a Harului Ceresc
Te imbrăţişez şi iubesc! ..nemărginirea să o simt în Suflet mi-ai dăruit,
mă plec în faţa Ta şi iţi închin toată viaţa mea..
Sunt o rază de Soare în acest Univers al efemerităţii,
Sunt prin Tine ceea ce Tu imi Dai,
Sunt o adiere a vântului iubitor,
sunt dorul spre căutarea Ta în fiecare secundă a vieţii.
Viaţa-luminiferă iubire a dorului spre Absolut,
Viaţa-cântare a dansului cosmic în frunzele Verdelui,
Viaţa-dor al Căutării regăsirii Frumuseţii în Plenitudinea Ta,
Viaţa-a Ta creaţie dăruită nouă, pământenilor să o contemplam şi
să devenim Una cu ruga Ta, să o scriem în Sufletul Iubirii Christice,
Iubirea care este Unica forţă Supremă a Întregului,
Iubirea-viaţa muzicii interioare în Chipul Soarelui răsărit,
iubirea, prima în Tot ceea ce manifeşti aici şi acum,
Iubirea, Dumnezeu manifestat în tabloul vieţii secundei, în clipele scurgerii zborului spre
Cunoaşterea şi simţirea răspunsului Tău.
Multumescu'ţi Tată Ceresc!

LIN,-A,-E

Lin şi mângâietor ne aşternem în această lume,

Lină ne este privirea îndreptată Cerului,

Lină este liniştea învăluită în a noastră fiinţă,

când sufletul este în Voia divină, când ascultarea Lui ne este călăuză.

Line ne sunt atingerile îmbrăţişării.

Lin plutim în adierea vântului...,

Lin adormim în îmbraţisarea Îngerului.

Lin cântarea versurilor răsună în gânduri,

Lin şi în armonie suntem cuprinşi de Dorul Lui.

Linişte în a Linului clipă binecuvântătoare..

Lin în pasul rememorării clipelor Înalţătoare..

Lin, în versuri mă adâncesc pentru a impărtăşi ceea ce am primit.

În linişte vă las să contemplaţi linul fiinţei voastre

versurile Cereşti cuprind Lumina fiinţei voastre!

În Linul Privirii Christice să mergeţi mereu,

în Linul Diafanului răsărit şi apus să meditaţi,

Să renaşteti odată în Tot şi Toate..

În Totul Linului..Doar El- Linul fiinţei noastre şopteşte seninătatea Cerului!

Ochi

Când picură în suflet lacrima-dorului, Cerul ascultă chemarea, priveşte, contemplă, mtamorfoează în iubire, dăruieşte în gânduri ale sale eterne-îmbrăţişări. În puritatea picăturii mă adâncesc pentru a descoperi mirificul Cer, pentru a-mi parcurge secundele în bunătatea, ruga-Sufletului, dragostea celor trimişi de Tine, zâmbetulchipurilor apărute în viaţa mea. Privirea-ochilor oglindeşe a tale Taine Dumezeule!

În Ei, fiecare are Lumina Sa, prin Ei se poate rosti darul-perfecţiunii-Creaţiei Tale! Fiecare pereche de ochi, fiecare privire în privirea celuilalt, împreună formând raza-Luminii, fără gânduri, fără cuvinte, doar privirea în privirea celuilalt. Privire în privire, culegând de aic comori nemuritoare, stări dincolo de a putea fi descrise în cuvinte. Doar privirea trascedentală contemplând în iubirea ochilor privitori.

Prin Ei, El mă priveşte,

Prin Ei, Eu îl privesc

şi împreună privim la întâlnirea Lor

Întâlnirea iubirii picură î ale noastre priviri dăruirea necondiţionată, abandonul î faţa Divinului, Cel care ne-a dăruit cu atât de multă iubire, compasiune, privirile-Sufletului “ochii noştrii”-ochi ai reîntâirii,ochi chemaţi pentru a fi regăsiţi, ochi pentru şi prin care izvorul Lui curge pe ale Sale cărări; ochi parcurşi de paşi căutători, ochi-rechemare a contemplării Absoutului. Ochi care odinioară mi-au zâmbit, alteori au plecat, lăsând eterna lor prezenţă vie. Ochi-cei care mă fac să simt umilinţa, HARUL minunii Tale, ochii Tăi-oglindire a Sinelui.

Ochi pe care îi văd, îi revăd, îi reîntâlnesc prin locuri, întâlniri, îmbrăţişă..Ochii tăi în al meu suflet!,

O poezie îndreptată Cerului sunt!

Le mulţumesc ochilor, Creatorului şi fiinţei Tale-frumuseţe a elfilor!

Doar Tu...

Curând în noaptea de balsam

O rază caldă a Lunii am.

În câte nopţi am adormit,

În câte stele am privit,

Doar una mi-a zâmbit.

Locuri ce le-am colindat

Cărări şi drumuri ce-am urmat

Doar unul m-a salvat.

Ochi multi ce m-au uimit

Din câte inimi am simţit,

Doar una am iubit.

Eşi ostea ce mi-a zâmbit,

Un drum pe ape ce am urmat,

O inimă ce am iubit,

Şi pot să spun cu-adevărat.

……………………………….

9 Ian, 2005 George


Peisajul chipului Tău redă jocurile culorilor pe pânza albă a Creaţiei. Eşti Lumea angelică, transpusă în culoarea măreţiei şi splendorii Sale. Eşti culoarea florii care renaşte în tine.

31 Iulie

Era ultima sâmbătă din luna iulie, ploua mărunt, semn că nu vom şti când stropii de

ploaie vor inceta. Pentru Ea nimic nu a contat, era în tren, într-o dimineaţă răcoroasă.

Privea pe fereastră pădurea care se zărea undeva în depărtare, câmpurile cu flori

metamoforzate, acum păreau renăscute, mai zâmbitoare pentru noi, privitorii,

pentru noi cei care ne bucurăm de prezenta lor în locuri de unde doar le putem privi.

Dar ele sunt mereu acolo şi ne vor aştepta să le spunem "bună dimineaţa".

Privea...privea...şi a rămas uimită. A zărit un loc divin, un loc al Lui şi al Ei cândva într-o seară. Era locul pe care El i l-a descris într-un mod inefabil, era lanul de floarea- soarelui, era pierdută în galbenul care radia. Era locul "lor", acum văzut

de ochii Ei, transfigurându-i existenţa Acolo.

Ce dimineaţă, ce zi, ce mister!

Zâmbea şi privea pe fereastra care i-a făcut ziua divină. Ea era acolo doar cu

trupul, sufletul fiind undeva dincolo de norii cenuşii din care picurii nu încetau.

În simplitatea acelui tren i-au fost trezite clipele de iubire, unice din existenţa Ei.


A fi ploaia care cuprinde pământul, picătura ce se prelinge pe frunza înmiresmată a petalei de trandafir, a te bucura de mirosul renăscut dintr-un alt Univers.

Simţind privirea Ei din depărtata zare, simţind cum se contopeşte cu picîtura de

ploaie, cum vibrează la culoarea care a dat viaţă acestei clipe. Se pierde în atingerea fină, plăpândă a miraculosului "El"-acum un trandafir transfigurat în fiinţa Ei.

Priveşte, îl descoperă mult mai sensibil, încearcă să-i întâlnească privirea, zâmbetul

diafan în lumea ploii, a Lui, a Ei...A ceea ce este Totul şi Totul in TOT. A fi el, doar,

o picătură de iubire, o lacrimă a ploii, o licărire de nostalgie, de speranţă, de regăsire în El, în Noi...în lumea paradisiacă în care El şi Ea sunt unificaţi în "îngeri", care au învăţat ce-i tristeţea, care au ştiut să iubească, să dăruiască,...,să simtă parfumul unei flori care ne trezeşte într-o dimineaţă de iulie,

într-o ploaie mirifică, într-un colţ al naturii.

O Ea şi un El visând în dimineaţa care abia a început.



" Se pare că natura nu are alt scop decât a arunca pe toate fiinţele unele

în braţele altora şi a le face să guste, graţie transfigurării prin iubire,

între două neanturi infinite, beţia euforică a îmbrăţişări divine."

O NOAPTE, O LUNĂ

Este noapte...O noapte în care luna plină ne luminează mai puternic gândurile,

alţii privind-o de la geam stând şi încercând să înţeleagă ce este ea,“ luna“?

Luna spunem este minunată, este plină de luminozitate.

Dar acum, mă întreb ea, luna este o fiinţă? Ce simt privind-o?

Luna, pătrunzând în interiorul ei îmi transmite o sclipire, o existenţă unică

într-o fiinţă unică.

Pentru mine aceasta reprezinta ea, Luna.

Mă ocroteşte, îmi vorbeşte, mă linişteşte, mă inspiră.

O luna atât de senină, de inocentă, de o plutire pe cerul care-i este alături,

care o face să fie doar Ea, în singurul ei Univers.

Luna, înconjurată de constelaţii, vorbindu-le,fiind Ei, fiinţe divine.

atingându-ne în fiecare seară, fiind Acolo, noi doar lăsându-ne sufletul

să simtă ritualul care se găseşte într-o lume imaginar de reală

O lume în care putem să ne contopim, să fim Dincolo de pătrunderea privirii,

O privire simbolizată de zâmbetul Lunii, albastrul cerului fiind floarea unificată

a fiinţei noastre, stelele fiindu-ne fiinţele cele mai iubitoare, îndreptându-ne

paşii spre paradisul care se naşte odată cu noi, iubeşte odată cu noi, trăieşte.

Este El în fiinţa noastră, sunt ele "fiinţele divine" în sufletele noastre,

şi ne vor călăuzi paşii spre cea mai înaltă înălţime,

Divinitatea Absolută!

Pe străzi...,

Pe străzi pierdute mă găsesc,

mă liniştesc

Pe străzi divine mă găseşti,

Pe străzi de dor plutesc

clipe retrăiesc.

Pe străzi ale credinţei mă rog.

Pierdută în depărtare...

pe aripi, de aripi de unire

Pe străzi cu iubirea celestă,

cu simţirile mele,

În ele, pentru ele, prin ele.

Frunza

Frunza mi-a atins palma,

Începe să tremure ca un copil

speriat de necunoscut.

O face să creadă că visul

A copleşit-o...însă nu,

Este un vis.

Este o frunză în palma ei trmurândă.

Simte mângâierea frunzei, ocrotirea ei...Se simte protejată.

Este Ea, frunza care i-a dat din minunăţia creaţiei,

I-a dat strălucirea sufletului, încrederea în ceea ce este existenţa Ei asemeni unei

frunze.

Frunza care îi presară paşii în stropi de culori ale mirificului Paradis

Paradisul a fost atins prin Ea- căderea frunzei a făcut din mine

"un cerc al crengilor copacului, cercul simbolul uniunii mele cu Ea, Ei”

NOI...2 NOI

Clipe ale zilei, mă duc într-o depărtare a existenţei unei fiinţe dintr-un alt Univers,

O fiinţă, întruchipată în mii de stele, într-un cristal-putându-i privi chipul,

Un chip pe care-l vizualizez în sufletul meu,

Un chip plăpând, purtat de adierea toamnei mă face să păşesc pe un tărâm îndepărtat

unde-L voi putea atinge.

Privesc cristalul care îmi dă puterea magică a pătrunderii în profunzimea Lui,

Profunzimea descoperită îmi spune ceea ce am simţit cândva-atunci-cândva-acum.

Profunzimea vorbind în semnele puterii creatoare a unei atingeri purtată de fluturii

Culorilor cristalelor chipului Tău, în depărtare.

Atinge fluturele care s-a aşezat pe umărul Tău şi simte-i dăruirea de Sine în Sine,

Dăruirea din El pentru chipul creonat din petale de aripi.

Fii un un fluture al zborului spre Univers,

Fii o rază de soare într-un alt Paradis,

Fii o rază de iubire într-o clipă de vis,

Fii pierdut în gânduri

Citind printre rânduri.

Visarea

Visarea in privirea Lui, cufundată în tăcerea iubirii Lui,

O visare reală, simţită în fiinţa mea.

Atingerea privirii-chipului oglindit în sufletu’mi,

Împreună să descoperim misterele Universului,

împreună să ne pierdem în faţa florilor,

Dansul Soarelui să ne ocrotească în poiana Albului,

Muzica sunetelor apei să ne purifice mâinile,

În mâini să-i simţim curgerea, îndreptându-ne spre iubirea-încununării,

Copacul dăruindu-ne ghirlande de rozmarin în jurul gâtului,

Legământul în faţa masivului Sfinx,

Sfinxul unirii sufletelor.

Visarea m-a făcut să simt apropierea Lui,

Speranţa sosirii...privirii sufletelor...

Împreună vom zugrăvi visarea în trăirile noastre,

Vom desena sufletelor pictura întâlnirii şi unificării,

împreună cu Divinul unicei manifestări,

Întâlnirea Lui, unită cu sufletul meu...



Împreună...Divina Iubire va renaşte!

Tran-spun,

Dincolo de Timp se află Divinul

Dincolo de Cer este iubire.

Creaţia este unificată în sufletul meu!

Vorbesc prin tăcerea plenară.

Transpun în jocul luminii infinitatea contemplatoare.

Acum-aici Divinul renaşte,

Acum-aici trupul meu trăieşte,

Acum-aici îi simt protecţia

Acum-aici luceşte mirarea,

Acum-aici sunt o nemuritoare.

Mereu Universul înfloreşte în zare

Mereu El se contopeşte cu Totul,

Mereu în El găsim roca-cristală.

Paşii, El ascultă în cascadă.


Picurii parcurg pe scena florilor

Câmpul metamorfozat trezeşte

Unisonul în El creat.

Frânturi...de-acum-de-aici

Paşii ascultă noaptea aşternută,

În Lumina stelei regăsesc bucuria de

A fi.

În inimă zboară dorul spre Cuprindere.

Din ticăitul secundei izvorăsc gânduri,

Trăiesc prin tic-tac-ul inimii fiinţei,

Las în Mine să se aştearnă liniştea

îmi mângâie fiinţa şi o umple cu dorul

plenitudinii.

Paşi înceţi apar în noaptea,

apărută într-o noua zi a lumii.



Un Soare a adormit în profunzimea Ei,

Până mâine când va străluci plin de candoare

Ascultă la frumuseţea nopţii,

paşilor le trimite în noapte un miracol din puterea Lui.

Steaua luminii Divinului te va purta

în somnul nopţii paşilor Tăi, adormi...,

Soarele ţi-am trimis, în şoaptă vei Fi,

În vis Te vei întâlni, Creatorul ţi-a dăruit

Acum...Totul...

Petale de flori

Privirea ta în stele mi-a vorbit

despre iubirea cea veşnic vie,

De ce ţi-e teamă să o cuprinzi?

În braţele tale s-o strângi,

În pieptul tău s-o simţi

În suflet să-nflorească.

Să fie steaua vorbitoare,

mereu să apară,

În gând s-o atingi,

În culori s-o pictezi,

În tablou s-o priveşti,

În imagine s-o trăieşti,

În realitate s-o iubeşti.


Tabloul stelei vorbitoare

aşteaptă s-o atingi,

Atingerea îţi va dărui

Trăirea iubirii vii.

Iubire, înfloreşte-i sufletul!

Sufletul lui... suflet viu...

Călătoresc spre...,

Sunetul vibrează la Bradul rugii,

Cerul cântă culoarea Paradisului.

Zarea cuprinde splendoarea Creaţiei,

Iar eu pornesc în căutarea Lui.

În drum ating privirea prin tăcerea templului.

În mine renasc flori angelice.

În non-timp mă adâncesc şi cred în Divinitate,

În privirea muntelui ascult zâmbetul nopţii,

În lume păşesc, spre alte lumi mă înalţ.

Într-o poveste a iubirii,

Într-o mângâiere a dăruirii,

Într-o îmbrăţişare a Cerului

mă aşez şi mă rog.

Rugă cerească în noaptea albastră.

Luna, minunat chip-luminifer

Vino şi aşează-te în palmă

să zbor spre El,

Creatorul Meu!

Un Dar

Aleea verdelui îmi oglindeşte paşii.

Lianele mă umplu de rozmarinul macului.

Privesc albastrul-Cerului,

Ascult vocea Lui în sufletul meu.

Tresar la atingerea nufărului,

Pictez culoarea-iubirii,

în linii infinite

în cuvinte simţite.

Îngenunchez în faţa Soarelui,

mă rog la creaţia Lui

mă transpun în lumea Lui.

Sunt acum un "cerc" în eternul Totului.

Sunt ceea ce Dumnezeu mi-a trimis.

Sunt transformată în dăruire,

dăruirea Liniştii verdelui

în rezonanţa Universului.


Sunt...ceea ce sunt

Voi fi ceea ce îmi va fi dat să fiu.


Acum sunt,

Sunt în Cer şi Dincolo de El.

Din Iubire, de Tine

Iubirea m-a creat

din adâncul Tăcerii m-a desenat,

Aripi pe Cer a pictat

Cuvinte-divin rostite mi-a revelat.


Iubirea m-a meditat

în jocul nopţii m-a purtat

În stele mi-a grăit

în vis am simţit,

Minunea-iubirii celeste.


Iubirea m-a păşit

pe aleea Crinului am tăinuit

Pe Orizontul-scoicii am simţit

Zâmbetul-timpului şi timpul în iubire.


Iubirea danseaza, în suflet vibrează.

Iubirea este "ochi"

Iubirea este curgere şi dincolo de Ea...

Este Dumnezeul Totului!

Pe chipul feţei noastre

Ploaia ascultă iubirea mântuirii

glasul cuprinde dorul nesfârşirii.

Încet picurii îţi îmbrăţişează fiinţa

iar tu cufundat în verdele înfloririi

Te înalţi Acolo unde zarea asculta ziua

acolo unde floarea este petala nemuririi.




Încotro picuri te-au purtat,

de mână te-au luat şi te-au binecuvântat,

Spre înălţime te-au ridicat.


O secundă priveşti şi o Lumina zăreşti.

De ce acum timpul s-a transformat

în curcubeu te-ai preschimbat.

Doar El ti-a dăruit minuni din Cer

pentru Tine, chip Ceresc!

Clipa ce trece acum...nu mai vine

Primăvara îşi şopteşte iubirea renaşterii.

Acolo din cerul Lui îţi trimite toată frumuseţea naturii

să-ţi cuprindă fiinţa în zâmbetul ghiocelului,

Să asculţi cum odată cu cântul naturii

Te-ai înălţat şi Tu.


Să păşiţi împreună spre calea Eternităţii,

Să crezi în secunda care ţi-a fost dăruită

cu atât de multă iubire,

Să îi multumeşti şi să îţi încredinţezi Sufletul

în mâinile Sale.

Ele îţi dau cele mai profunde trăiri.

Cea mai minunată creaţie a Lui este în Tine.

Binecuvântat Fii asemeni Celui care şi-a dat viata pentru

Noi, Hristos, Mântuitorul acestei

Lumi!

Soare de Eşti!

Soarele mi-a călăuzit paşii,

Tăcerea cufundată în minunea existenţei

renaşte odată cu timpul.

Unde este Cerul iubirii?

Unde este pescăruşul dăruirii?


Acum-aici toate în mine cântă.

Cununa Universului împletită în raza nisipului

cufundat în marea Infinitului.

Zborul spre nemurirea Divinului!

Clipa eternă picurată în mâinile Soarelui

Îţi mulţumesc şi mă închin.


Lumină din Cer,

culoare a dorului,

Pastel în misterul scoicii,

Eşti!

Vorbim de Iubire...

Iubirea născuta din adâncimea Înălţimilor,

Iubirea comunicării cu zâmbetul florilor,

Cu adierea vântului în foşnetul frunzelor.

Iubirea munţilor făcuţi să vorbească,

Să simtă iubirea.

Iubirea creaţiei contopită în sufletul fiinţei,

Iubirea privirii, a sclipirii lumii dătătoare de lumini iubirii,

născute să vorbeasca prin arderea lumânării,

Să te poarte în zori...să te readucă şi să renaşti o nouă iubire.

Să simţi atingerea ei, să simţi cum vibrează la unison cu

cu Totul...Totul iubirii unificatoare, creată din albastrul

cerului şi simţită în profunzimea trăirilor.


Iubirea Sfinxului mirific şi impunător

Locul în care Totul se uneşte şi devii Unul.

unul în iubirea divina...

Iubirea dăruita de natura creata dupa

"chipul si asemanarea lui Dumnezeu"

Fiind chipuri ale Lui..., iubindu-L şi transigurându-L

În suflul zborului spre Tot.





...vorbim de Natură

În soare şi lumini Albe

Credinţa în Dumnezeu

Îmi umple sufletul de Simţirea Sa,

Îmi dăruie lacrimi pe obraz,

Lacrimi născute să înflorească odată

cu răsăritul Soarelui,

Să fie lacrimi ale fiinţei-Soarelui,

Să fie parcurse de atingerea Lui.


Dumezeu ne-a creat din iubire

Înălţătoare.

Ne călăuzeşte paşii,

Fiinţei îi dăruieşte frumuseţile Universului.


Ne zâmbeşte prin culorile naturii,

Ne crează aleea presărată

cu Lumini Albe într-un ocean infinit

al orizontului spre Culmile Lui.

Spre atingerea creată să ne vorbească,

În Totul şi prin Tot,

Aici şi acum...mereu Dumnezeu

va fi în Noi şi cu Noi!

Un stop de ploaie,o răsuflare

Lumină stelară cobori încet,

Ascultă sufletul cum plânge după al tău dor imens.

Dorul Lui îmi redă zâmbetul floral,

Cuprinderea mă aruncă în marea albastrului.


Unde să caut când Tu eşti în mine,

Unde să bat când Tu deschizi razele soarelui,

Unde să mă îndrept, când îmi îndrepţi Sufletul spre

eterna căutare a Sinelui.

Unde eşti?..pretutindeni, mereu prin noi te manifeşti,

mereu iubire dăruieşti.

Mă plec în faţa binecuvântărilor Tale,

Mă rog fierbinte ascultă ruga serii.

Tu totul îmi dăruieşti, fără Tine nimic nu sunt!


O picătură de ploaie într-o contopire curgătoare.


Ploaie, minune din Cer, păşeste în mine mereu!

Îmi cuprinzi sufletul, mi-l deschizi spre zborul

Albului din vis!

Iubire, înălţime a totului, pentru Tine vreau să trăiesc,

pe Tine mereu vreau să te caut,

Lasă-mă aici pe pământ veşnicia s-o ating,

Ca mai apoi să ajung în lumea unde Tu îmi vei da

voie să fiu.


Îndreaptă-mi paşii spre drumul Tău, poartă-mă acolo

unde doreşti să ajung.

Fără Tine nu pot respira, fără Tine nu pot zâmbi,

fără Tine,Tată Ceresc, nu sunt!

Tu totul mi-ai dăruit, din Suflet îţi mulţumesc şi te

Prea Măresc.

Iubite Dumnezeu, fiinţă creatoare a acestui Univers milenar!