"When one discovers the fullness of emptiness,
one wishes for nothing more." Mooji

Sri Ramakrishna

„Dumnezeu este în toate fiinţele. Fără EL, nimic nu există. În relaţia noastră cu ceilalţi oameni, tot ce putem face este să fim cu băgare de seamă şi nu trebuie să ne asociem cu oamenii răi sau cu cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu. Trebuie să-i iubim pe toţi, şi pe oamenii buni şi pe cei răi. Dar în faţa persoanelor rele ar trebui să ne înclinăm de la distanţă. Este necesar să fim în compania oamenilor sfinţi, dacă se poate. Iar prin aceste asocieri, va apărea şi descernământul adevărat.”

„Ce este o puternică stare de detaşare spirituală? Dă-mi voie să-ţi spun. Detaşarea obişnuită face ca mintea să se gândească la Dumnezeu doar ocazional, dar nu există un dor arzător în inimă. Starea puternică de detaşare spirituală, dimpotrivă, face mintea să sălăşluiască în permanenţă întru Domnul, cu aceeaşi intensitate cu care o mamă se gândeşte la singurul ei copil.”

 „Iubirea divină este cel mai rar lucru din lume şi este greu de atins. În starea de iubire pură, întreaga inimă şi întregul suflet trebuie să fie absorbite în Dumnezeu. Omul devine atunci nebun după Domnul şi este liber de orice legături. Apoi apare extazul şi făptura rămâne mută de uimire. Expirul se opreşte complet, dar inspirul continuă, tot aşa cum un om care ţinteşte cu o armă de foc nu vorbeşte şi îşi ţine răsuflarea. În iubirea divină uiţi complet de lumea exterioară, de toate atracţiile şi farmecele ei. Chiar şi propriul trup, cel care este atât de preţios, este cu uşurinţă uitat. În starea de extaz, când respiraţia se opreşte, mintea întreagă rămâne absolut fixată asupra Supremului. Toţi curenţii nervoşi se vor îndrepta atunci cu o forţă teribilă către în sus, iar rezultatul va fi starea de SAMADHI sau conştiinţa divină. Cei care sunt doar nişte pandiţi sau erudiţi şi care nu au atins iubirea divină, nu fac decât să tulbure minţile celorlalţi.”

 Eu consider că oriunde m-aş duce sunt în Împărăţia lui Dumnezeu, căci lumea aceasta este a Lui. Am ajuns acum la un stadiu al realizării în care văd că Dumnezeu merge prin orice formă umană şi se manifestă pe El Însuşi în acelaşi mod printr-un înţelept şi printr-un păcătos, prin cel cast şi prin cel depravat. Prin urmare atunci când întâlnesc diferiţi oameni, îmi spun: «Dumnezeu sub forma sfântului, Dumnezeu sub forma păcătosului, Dumnezeu sub forma celui necinstit şi Dumnezeu sub forma celui cinstit.» Cel care a atins o asemea realizare spirituală este dincolo de bine şi de rău, deasupra virtuţii şi viciului; atunci realizează că voinţa divină este pretutindeni.”

 „Fii mulţumit acolo unde vântul voinţei divine te-a aşezat căci ea suflă încotro doreşte.  Dacă te va duce către un loc mai bun, fii la fel de împăcat. 
Abandonează totul în faţa Lui, chiar şi preţiosul tău sine. 
Şi atunci toate supărările tale se vor sfârşi. Vei vedea atunci că, în fapt, El este cel care realizează totul.”

 „Cel care L-a realizat pe Brahman devine tăcut. Discuţile şi argumentările există atâta vreme cât realizarea Absolutului nu a apărut. Ele sunt asemenea zgomotului ce apare în timpul procesului de purificare cu ajutorul focului cunoaşterii. Pe măsură  ce apa egoismului şi a aspectelor lumeşti se evaporă, sufletul devine din ce în ce mai pur şi tot zgomotul dezbaterilor şi discuţiilor încetează, iar cea care va domni în starea de SAMADHI este tăcerea absolută.”

 Cine a fost acest om prins de beţia divină, atât de înţelept şi totuşi atât de copilăros, atât de plin de bucurie, atât de delicat, atât de divin? Iar răspunsul ar putea fi: cu adevărat, o lumină divină coborâse pentru a lumina prin el oasele uscate ale unei lumi banele.
Iubirea întrupată, asemenea picăturilor paradisiace de rouă ce cad pe inima uscată şi însetată a omului.
O voce care să-i strige celui ce se afundă şi se epuizează: „Omule trebuie să te naşti din nou şi să iubeşti!” Un tămăduitor dintr-un alt tărâm pentru această suferinţă a omului modern!
Un om între oameni, care-şi dorea să desluşească pentru ei enigma universului!

„Dacă un dor arzător nu apare în inimă, nimeni nu poate să-L vadă pe Dumnezeu doar prin simpla repetare a numelui Său.”

„Minunat, infinit este universul creat de Tine! În el se află întreaga frumuseţe.
Mii de stele strălucesc – un şirag de aur presărat cu nestemate. 

Fără de număr sunt planetele şi sorii.
Pământul este împodobit cu grâne şi belşug: pline sunt într-adevăr hambarele Tale. O mărite Stăpân!
Nenumărate sunt stelele care cântă: «Minunată lucrare, Doamne! Minunată lucrare!» Şi ele cântă fără încetare.
Doamne, ce altceva aş mai putea să-ţi spun! 

Tu eşti giuvaerul nepreţuit al inimii mele, sălaşul bucuriei fără de sfârşit!” Sri Ramakrishna

"Să cauţi cu multă atenţie şi chiar să reuşeşti să descoperi aproape tot ceea ce crezi că îţi lipseşte, în ceea ce deja tu ai. 
Acţionând zi de zi în felul acesta, vei constata că ţi se va transforma într-un mod profund perspectiva asupra existenţei sau, altfel spus, îţi vei modifica radical, în bine, punctul de vedere.

Atât pentru cel înţelept, cât şi pentru fiecare fiinţă umană ce aspiră cu adevărat să devină înţeleaptă, fiecare zi este şi rămâne, în realitate, o enigmatică promisiune. Depinde întotdeauna numai de noi cum se va concretiza până la urmă acea promisiune.

Urmăreşte să-ţi dai de fiecare dată seama, printr-o focalizare constantă şi stăruitoare a atenţiei, că în jurul tău se află multe fiinţe umane ce rămân nefericite tocmai datorită faptului că ele nu ştiu şi nici măcar nu bănuiesc că ar putea să fie adeseori foarte fericite. 

Trăieşte-ţi fiecare zi a vieţii tale întocmai ca şi cum respectiva zi ar fi ultima. Observă, totodată, cu multă atenţie toate transformările lăuntrice profunde care nu vor întârzia să apară (dacă vei reuşi cu adevărat să trăieşti în felul acesta) şi savurează apoi din plin salturile spirituale de care vei avea – cu siguranţă – parte. "