CUM SA FII FERICIT TOT TIMPUL/ How to be happy all the time - PARAMHANSA YOGANANDA
Cultivarea dorintei pentru lux este cea mai sigura cale de a creste suferinta. Nu fi sclavul lucrurilor pe care le detii. Limiteaza-ti chiar si nevoile. Petrece-ti timpul în cautarea fericirii durabile sau a bucuriei. Sufletul nemuritor, care nu se schimba, este ascuns în spatele ecranului constiintei tale, pe care sunt pictate imagini întunecate ale bolii, esecului, mortii si asa mai departe. Ridica valul schimbarii iluzorii si stabileste-te în natura ta nemuritoare. Întroneaza constiinta schimbatoare pe ceea ce nu se schimba si pe calmul fiintei tale, stari care sunt tronul lui Dumnezeu. Permite-i sufletului tau sa experimenteze bucuria zi si noapte.
Fericirea poate fi asigurata prin exercitiul de autocontrol, cultivând obiceiurile de a trai simplu, dar de a gândi profund, cheltuind mai putini bani, chiar daca câstigi mai mult. Trebuie sa faci efortul de a câstiga mai mult ca sa îi poti ajuta pe altii sa se ajute singuri. Una dintre legile nescrise ale Vietii este
aceea ca cel care îi ajuta pe altii sa aiba abundenta si fericire va fi mereu ajutat înapoi, si va deveni din
ce în ce mai înfloritor si fericit. Aceasta este o lege a fericirii care nu poate fi încalcata. Nu este mai
bine sa traiesti simplu si cumpatat si sa devii mai bogat în realitate?
Sufletul nu îsi poate gasi fericirea pierduta în lucrurile materiale pentru simplul motiv ca acel confort oferit este contrafacut. Pierzând contactul cu fericirea divina din interior, omul spera sa-si satisfaca nevoia pentru ea în pseudoplacerile simturilor. Dar, la nivelurile mai profunde ale fiintei sale, el ramâne constient de starea sa trecuta, divina, întru Dumnezeu. Satisfactia adevarata îl fereste de ceea
ce cauta, pentru ca, în timp ce se grabeste nelinistit de la o placere la alta, el a pierdut de fapt fericirea
întru Dumnezeu.
Of, orbirea! Cât trebuie sa continui sa suferi de îndestulare, plictiseala si dezgust, pâna sa cauti fericirea din interiorul tau, singurul loc unde poate fi gasita?
Gândeste-te pentru o clipa la ce a vrut sa spuna Iisus când a zis: „Lasa mortii sa-si îngroape mortii" (Matei 8:22). Asta înseamna ca majoritatea oamenilor sunt morti, dar ei nu stiu asta! Nu au nicio ambitie, nicio initiativa, niciun entuziasm spiritual, nicio bucurie în viata.
La ce e de folos sa traiesti asa? Viata ar trebui sa fie o inspiratie constanta. A trai mecanic înseamna sa fii mort în interior, desi corpul tau continua sa respire!
Motivul pentru care vietile oamenilor sunt atât de plicticoase si neinteresante este ca ei depind de canalele superficiale pentru fericirea lor, în loc de a se duce la sursa nelimitata a întregii bucurii din
interiorul lor.
La ce folos sa petreci atât de mult timp cu lucruri care nu ramân? Drama vietii este faptul ca ea este numai aceasta: o drama, o iluzie.
Prostii, imaginându-si ca piesa este reala si ca va dura, plâng la partile triste, sunt mâhniti ca partile vesele nu pot dura si sufera ca piesa trebuie sa ajunga la final. Suferinta este pedeapsa pentru orbirea lor spirituala.
Dar înteleptul, vazând drama iluziei exterioare, cauta fericirea eterna în Sinele sau.
FERICIREA ESTE O ALEGERE
Daca vrei sa fii trist, nimeni din lume nu te poate face fericit. Dar, daca alegi sa fii fericit, nimeni si nimic de pe pamânt nu îti poate lua acea fericire.
Daca nu mai speri ca vei putea vreodata sa fii fericit, încurajeaza-te. Nu trebuie niciodata sa îti pierzi speranta. Sufletul tau, fiind o reflectie a Spiritului mereu vesel, este fericirea însasi. Daca tii
închisi ochii concentrarii, nu poti vedea soarele fericirii arzând la sânul tau. Dar, oricât de bine închisi sunt ochii atentiei tale, razele fericirii încearca încontinuu sa strapunga usile închise ale mintii tale.
Deschide portile rabdarii si vei gasi soarele arzator al bucuriei chiar în tine.
Razele vesele ale sufletului pot fi percepute daca interiorizezi atentia. Nu cauta fericirea numai în hainele frumoase, în cinele delicioase sau în alte lucruri care produc confort. Acestea îti vor închide fericirea în temnita exteriorului.
Daca te-ai hotarât sa gasesti fericirea în interiorul tau, mai devreme sau mai târziu o vei gasi.
Caut-o zilnic, printr-o meditatie mai profunda si continua spre interior, si vei gasi cu siguranta fericirea
nemuritoare. Fa un efort constant de a te duce în interior, si vei gasi acolo cea mai mare fericire.
Fericirea vine nu numai dorind-o cu ardoare, ci si prin vis, gând si prin trairea ei în orice circumstanta. Orice ai face, pastreaza curentul fericirii, râul secret al bucuriei curgând sub nisipurile gândurilor tale si sub regiunea stâncoasa a încercarilor grele.
Unii oameni zâmbesc în majoritatea timpului în care ascund o inima roasa de suferinta.
Asemenea oameni se ofilesc încet în spatele umbrelor unor zâmbete fara noima. Altii zâmbesc uneori,
în timp ce au în spatele acestei suprafete un milion de fântâni de calm si râsete.
Învata cum sa fii fericit în interior, în inima ta, în pofida tuturor circumstantelor, si spune-ti tie însuti: „Fericirea este dreptul din nastere cel mai divin si cel mai mare - comoara îngropata a sufletului meu. Am descoperit ca sunt mult mai bogat, deasupra visului regilor."
Persoanele cu un caracter puternic sunt de obicei cele mai bucuroase. Nu dau vina pe altii pentru problemele care pot fi regasite în actiunile proprii si în lipsa lor de întelegere. Ei stiu ca nimeni
nu are puterea sa adauge ceva la fericirea lor sau sa o diminueze, daca ei nu vor permite gândurilor
potrivnice sau actiunilor rautacioase ale altora sa îi afecteze.
O hotarâre puternica de a fi fericit te va ajuta. Nu astepta sa ti se schimbe situatia, gândindu-te ca acolo se afla problema. Încearca sa fii fericit în toate circumstantele. Daca fericirea ta pare sa depinda de anumite conditii, atunci schimba acele circumstante pentru a putea fi tot timpul fericit.
Nu fi limitat de reguli stabilite, pentru ca exista exceptii pentru orice regula. Poate vei spune: „Daca asta sau asta se va întâmpla, voi fi foarte multumit." Nu astepta. Prinde premiul cel mai mare al fericirii care îti e la îndemâna acum, pentru ca, daca doar speri la fericire, amânând-o în acest mod, te va duce numai la stari de dezamagire.
Fericirea creste cu ceea ce este hranita. Învata sa fii fericit fiind mereu fericit. John a spus:
„Daca voi avea bani, voi fi fericit." Dupa ce a devenit bogat, a spus: „Voi fi fericit daca voi scapa de
indigestia cronica." Indigestia a fost vindecata, dar el s-a gândit: „Daca voi avea o sotie, voi fi fericit."
Casatoria i-a adus numai nefericire. Cea de-a doua casatorie a fost si mai rea decât prima. El a crezut ca
va fi mai fericit daca va divorta de cea de-a doua sotie, si a facut-o. Acum, la vârsta de saptezeci de ani,
el a crezut: „Nu voi fi niciodata fericit daca nu voi fi tânar din nou." Oamenii încearca în acest fel, dar
nu ajung niciodata sa îsi atinga telul fericirii.
Hotaraste-te ca vei fi fericit chiar daca vei fi bogat sau sarac, sanatos sau bolnav, fericit sau nefericit în casatorie, tânar sau batrân, chiar daca vei zâmbi sau vei plânge. Nu astepta ca tu, familia ta
sau ceea ce te înconjoara sa se schimbe înainte ca tu sa poti fi fericit în interiorul tau. Hotaraste-te sa fii fericit în tine însuti, chiar acum, oricum ai fi sau oriunde ai fi.
Omul modern este mândru de perspectiva sa stiintifica de a vedea realitatea. Permite-mi atunci sa propun ceva: faptul de a analiza viata în sine - într-un laborator, asa cum a si fost. Americanii adora sa experimenteze, atunci de ce sa nu experimenteze chiar pe ei: pe atitudinile lor despre viata, asupra gândurilor si comportamentului?
Descopera ce este viata si cum viata oamenilor ar putea fi îmbunatatita. Descopera ce vor oamenii cel mai mult de la viata si care este cea mai buna cale pentru ei de a realiza dorinta inimii lor.
Afla ce vor sa evite cel mai mult si felul cum pot evita, în viitor, acest musafir „nedorit".
În fizica si chimie, daca o persoana vrea raspunsurile corecte, trebuie sa puna corect întrebarile.
Acelasi lucru este adevarat si în viata. Încearca sa afli de ce atât de multi oameni sunt nefericiti. Apoi, întelegând asta, cauta cea mai buna cale de a atinge fericirea care dureaza.
Poti face ca un tufis de trandafiri al vietii, pe jumatate mort, sa înfloreasca din nou?
Noi ne nastem de obicei cu zâmbete, tinerete, putere, frumusete, sanatate, aspiratii mistice si sperante proeminente. Pe masura ce traim si crestem, începem sa pierdem aceste bogatii, iar trandafirii
din noi încep sa se vestejeasca. De ce? Trandafirul înfloreste numai pentru a muri. Fericirea noastra vine oare numai pentru a se pierde?
Vrem sa înflorim prin actiuni bune, sa mirosim frumos prin fericire si sa ramânem mereu în amintirile celor care ne pretuiesc. Nu trebuie sa murim devorati de saracie, boala sau suferinta.
Pentru a ne pastra tufisul de trandafiri, trebuie sa îl îngrijim cum trebuie cu apa, cu substante nutritive, ferindu-l de boli si de racoare. Trandafirul fericirii noastre poate creste numai în solul fertil al pacii noastre interioare. Nu poate creste niciodata pe pamântul tare, crud al mentalitatii umane.
Trebuie sa sapam constant spre acea pace cu spada actiunilor noastre bune. Trebuie sa ne pastram planta fericirii bine hidratata prin spiritul nostru de dragoste si sprijin. Putem fi fericiti numai facându-i pe ceilalti fericiti.
Hrana adevarata pentru copacul fericirii poate fi adusa numai prin meditatie si contactul real cu
Dumnezeu în viata de zi cu zi. Fara contactul cu sursa Infinita, din care se ivesc toate înzestrarile si
inspiratiile, nu vom putea niciodata sa crestem perfect si complet.
Cele mai rele boli care ataca planta fericirii noastre sunt lipsa dorintei de a evolua, autosatisfactia si scepticismul. Raceala inertiei, sau lipsa unui efort clar si constant de a afla Adevarul, este cea mai mare boala din cauza careia planta fericirii noastre sufera.
Fii fericit, acum! Daca reusesti sa gasesti fericire în sufletul tau, atunci chiar daca vei muri mâine si te vei alatura lungii procesiuni de suflete plecate care se misca încet pe coridoarele cu piloni ale secolelor, vei purta mereu cu tine aceasta comoara inestimabila. Odata ce fericirea sufletului îti va apartine, nimeni nu va fi capabil sa ti-o ia, oricât de lunga ar fi calatoria ta spre atemporalitate si eternitate.
miercuri, 14 august 2013
CUM SA FII FERICIT TOT TIMPUL/ How to be happy all the time - PARAMHANSA YOGANANDA
A cauta fericirea în afara ta este ca si cum ai încerca sa prinzi cu lasoul un nor. Fericirea nu este
un lucru: este o stare a mintii. Trebuie sa fie traita. Nici puterile omenesti si nici banii nu pot prinde
fericirea. Nelinistea mentala rezulta dintr-o concentrare exterioara a constiintei, însasi nelinistea îti
garanteaza ca fericirea ramâne ceva care-ti scapa. Puterea temporara si banii nu sunt stari ale mintii.
Odata ce sunt obtinute, ele numai vor dilua fericirea unei persoane.
Cu cât ne risipim mai mult energiile, cu atât mai putina energie ne-a mai ramas pentru a o
directiona spre alta actiune specifica. Obiceiurile de a ne îngrijora si nervozitatea se ridica ca o
caracatita din adâncurile oceanului subconstientului, cu tentaculele care zboara deasupra mintii noastre,
izbind mortal tot ce am stiut vreodata despre pacea interioara.
Adevarata fericire nu va fi gasita niciodata în exteriorul Sinelui. Cei care o cauta acolo vâneaza
curcubeul dintre nori!
Ca si trandafirii cu viata scurta, numerosi oameni apar zilnic în gradina pamântului. În tineretea
lor, îsi deschid boboci proaspeti, plini de sperante, primind promisiunile vietii si asteptând nerabdatori
fiecare briza de bucurie a simturilor. Apoi - petalele încep sa se ofileasca; asteptarea se transforma în
dezamagire. în amurgul batrânetii se ofilesc de tot, cenusii în deziluzia lor.
Retine exemplul trandafirului: astfel este si destinul fiintelor umane care traiesc centrate în
simturile lor.
Analizeaza, cu întelegerea nascuta din introspectie, adevarata natura a placerilor simturilor.
Chiar daca îti produc placere, nu simti în inima o racoare friguroasa de îndoiala si nesiguranta? Te agati
de ele, dar în inima stii ca într-o zi ele te vor trada.
Cercetarea atenta dezvaluie ca acea indulgenta fata de simturi îsi bate joc, de fapt, de
sustinatorii sai. Ceea ce le ofera nu este libertate, ci limitare a sufletului. Calea de a scapa nu este, asa
cum îsi imagineaza majoritatea oamenilor, culoarul si mai maleabil al tolerantei continue, ci caile
dificile, stâncoase, ale controlarii sinelui.
Oamenii uita ca pretul luxului este o cheltuiala mereu mai mare de nervi si energie, împreuna cu
scurtarea constanta a duratei vietii.
Materialistii devin atât de captivati de datoria de a face bani, încât nu se pot relaxa îndeajuns
pentru a se bucura de confort, chiar si dupa ce îl detin.
Cât de nesatisfacatoare este viata moderna! Uita-te numai la oamenii din jurul tau. întreaba-te:
sunt fericiti? Observa expresia trista de pe fetele lor. Observa golul din ochii lor.
Viata materialista tenteaza omenirea cu zâmbete si asigurari, dar este consecventa numai în
acest fapt: reuseste mereu sa îsi încalce toate promisiunile!
Daca omul îsi îngaduie sa depinda din ce în ce mai mult de circumstantele din exteriorul lui
pentru hrana fizica, mentala si spirituala, necautând niciodata în sursa proprie, el îsi epuizeaza treptat
rezervele de energie.
Posesiunea bogatiilor materiale, fara pace interioara, este ca si cum ai muri de sete în timp ce
faci baie într-un lac. Daca saracia materiala trebuie evitata, cea spirituala trebuie urâta! Pentru ca
tocmai aceasta saracie spirituala, nu lipsurile materiale, sta în centrul tuturor suferintelor umane.
Omul de stiinta materialist foloseste fortele naturii pentru a face mediul omului mai bun si mai
confortabil. Omul de stiinta spiritual foloseste puterea mintii pentru a lumina sufletul.
Puterea mintii îi arata omului calea catre fericirea interioara, cea care îi da acestuia imunitate
fata de toate neplacerile exterioare.
Din cele doua tipuri de oameni de stiinta, despre care ai spune ca ofera un mai mare serviciu?
Bineînteles, omul de stiinta spiritual.
Dragostea pura, bucuria sacra, imaginatia poetica, bunatatea, întelepciunea, pacea si fericirea
sunt simtite în interior mai întâi în minte sau inima, apoi sunt transmise prin sistemul nervos corpului
fizic. Întelege si simte bucuriile superioare ale vietii interioare, si atunci îti vor placea mai mult decât
distractiile trecatoare ale lumii exterioare.
Toate placerile fizice apar la suprafata corpului si sunt experimentate de minte prin sistemul
nervos. Iubesti placerile exterioare ale simturilor pentru ca s-a întâmplat sa fii prins de ele de prima
data, si de atunci ai ramas prizonierul lor. Asa cum unii oameni se obisnuiesc cu închisoarea, asa si
muritorilor le plac placerile exterioare, cele care opresc bucuriile din interior.
În majoritatea cazurilor, simturile ne promit o mica fericire temporara, dar ne dau la sfârsit
tristete. Virtutea si fericirea interioara nu promit mare lucru, dar sfârsesc prin a-ti da fericire vesnica.
De aceea, eu denumesc fericirea care dureaza, cea interioara, a sufletului, „Joy" (Bucurie), iar
distractiile nepermanente ale simturilor „Pleasure" (Placere).
Mediul în care traiesti si anturajul sunt foarte importante. Mediul exterior specific al primei
perioade a vietii este în mod special important în stimularea sau înabusirea mediului instinctiv interior
al unui copil. Un copil este de obicei nascut cu un mediu mental prenatal. Acesta este stimulat daca
mediul exterior este ca si cel interior, dar, daca cel exterior este diferit, mediul interior va fi cel mai
probabil reprimat. Un copil cu instinct rau poate fi reprimat si poate fi facut bun într-un anturaj bun, si
viceversa, iar unui copil cu instinct bun, pus într-un anturaj bun, fara îndoiala ca îi va creste bunatatea.
Te-ai gândit vreodata serios de ce îti plac placerile trecatoare, care te dezamagesc, în pofida
pacii nemuritoare si a fericirii Sufletului - gasite atât de limpede si mereu tot mai mult în meditatie?
Este pentru ca la început s-a întâmplat sa cultivi obiceiul de a intra în placerile simturilor si nu ai
cultivat bucuria superioara a vietii interioare ce o poti gasi în meditatie. Întelege si simte bucuriile
superioare ale vietii interioare, si atunci îti vor placea mai mult decât distractiile trecatoare ale lumii
exterioare.
Un om care traia în regiunile reci din Alaska a gustat din strugurii suculenti trimisi de un prieten
care locuia în Fresno, California. Cel din Alaska a fost atât de încântat de acei struguri încât si-a
asigurat un serviciu în Fresno, unde cresc din abundenta toate felurile de struguri, si a parasite Alaska
pentru totdeauna.
Omul din Alaska, la venirea în Fresno, a fost invitat în casa unui prieten, iar o tânara i-a adus
câtiva struguri care i-au placut foarte tare. Era aproape sa lesine când mesteca rapid si înghitea
strugurii, apoi a bolborosit: „Ah, multumesc din toata inima, multumesc. Am parasit Alaska pentru
acesti struguri suculenti."
„Ei bine, domnule, veti avea toti strugurii pe care îi doriti. Sunt proprietara unei podgorii si va
voi aduce zilnic foarte multi struguri", a spus femeia.
A doua zi, foarte devreme, femeia a venit la casa omului din Alaska pofticios si i-a adus o mare
cantitate de struguri. Omul din Alaska, care nu digerase înca strugurii pe care îi mâncase cu o noapte
înainte, a iesit din casa cascând. A sarit în sus de bucurie la ideea de a mânca marea cantitate de
struguri pe care femeia îi adusese.
„Vai, ce minunat este sa ai atâtia struguri! Sunt foarte norocos. Multumesc, multumesc", a
strigat omul din Alaska. A gustat câtiva struguri în prezenta femeii, vrând sa fie politicos, desi mai
putea simti gustul strugurilor nedigerati din noaptea precedenta. Când femeia a plecat, el mânca din
ochi strugurii cu lacomie. Numai o ora a trecut, iar el a început sa manânce din nou struguri. Toata ziua
a înghitit numai struguri, struguri si iar struguri.
În dimineata urmatoare, când se crapa de ziua, tânara femeie a venit cu o cantitate si mai mare
din cei mai buni struguri din vie si a strigat catre omul din Alaska. Pe jumatate adormit, cu un
entuziasm usor ofilit si putin ofensat pentru ca a fost sculat dintr-un somn profund, dar cu un zâmbet
politicos pe fata, omul din Alaska a întâmpinat strugurii si pe femeie: „Buna dimineata, amabila
doamna, multumesc pentru strugurii frumosi."
În cea de-a treia zi, ca de obicei, femeia a adus o mare cantitate de struguri. Omul din Alaska,
pe jumatate adormit si zâmbind pe jumatate, i-a dat binete femeii si i-a spus: „Draga doamna, este
foarte frumos din partea ta ca vrei sa îmi dai acesti struguri, dar mi-au mai ramas de ieri."
În cea de-a patra zi, femeia l-a strigat din nou pe omul din Alaska, aducându-i o mare cantitate
de struguri. El s-a trezit cu greu din somn si, fara niciun zâmbet pe fata, i-a dat binete femeii si i-a spus:
„Oh, din nou struguri! Este foarte frumos din partea ta ca mi-i aduci, dar am îndeajuns."
Însa femeia, fara a crede povestea omului din Alaska si gândindu-se ca acestuia îi era doar
teama sa nu profite de generozitatea ei, a adus cea mai mare cantitate de struguri si a batut la usa
resedintei omului din Alaska. El a sarit din pat ca si cum ar fi vazut o stafie si i-a strigat femeii:
„Doamne Dumnezeule, femeie, struguri, struguri si iarasi struguri! Pentru numele lui Dumnezeu, din
nou struguri!" Femeia a zâmbit si a spus: „Îmi pare bine sa stiu ca urasti strugurii. Sper sa nu ma mai
lipsesti de strugurii pe care îi pot vinde."
Povestea de mai sus arata ca prea mult din orice lucru face rau. Oricât de placut este acel lucru,
daca te rasfeti prea mult cu el, acesta înceteaza sa-ti ofere placere, îti va da în schimb durere.
Deci, adu-ti aminte, nu te rasfata în ceea ce priveste mâncarea, somnul, lucrul, activitatea
sociala sau orice tip de activitate, nu conteaza cât de placuta ar fi, pentru ca rasfatul va duce la
nefericire.
Este important sa faci diferenta între nevoile si dorintele tale. Nevoile sunt putine, în timp ce
dorintele pot fi nelimitate. Pentru a gasi libertatea si fericirea, îngrijeste-te numai de nevoile tale.
Înceteaza sa creezi dorinte nelimitate si sa urmezi calea fericirii false. Cu cât depinzi mai mult de cauze
din afara ta pentru fericire, cu atât mai putin vei experimenta fericirea.
Cultivarea dorintei pentru lux este cea mai sigura cale de a creste suferinta. Nu fi sclavul
lucrurilor pe care le detii. Limiteaza-ti chiar si nevoile. Petrece-ti timpul în cautarea fericirii durabile
sau a bucuriei. Sufletul nemuritor, care nu se schimba, este ascuns în spatele ecranului constiintei tale,
pe care sunt pictate imagini întunecate ale bolii, esecului, mortii si asa mai departe. Ridica valul
schimbarii iluzorii si stabileste-te în natura ta nemuritoare. Întroneaza constiinta schimbatoare pe ceea
ce nu se schimba si pe calmul fiintei tale, stari care sunt tronul lui Dumnezeu. Permite-i sufletului tau
sa experimenteze bucuria zi si noapte.
Fericirea poate fi asigurata prin exercitiul de autocontrol, cultivând obiceiurile de a trai simplu,
dar de a gândi profund, cheltuind mai putini bani, chiar daca câstigi mai mult. Trebuie sa faci efortul de
a câstiga mai mult ca sa îi poti ajuta pe altii sa se ajute singuri. Una dintre legile nescrise ale Vietii este
aceea ca cel care îi ajuta pe altii sa aiba abundenta si fericire va fi mereu ajutat înapoi, si va deveni din
ce în ce mai înfloritor si fericit. Aceasta este o lege a fericirii care nu poate fi încalcata. Nu este mai
bine sa traiesti simplu si cumpatat si sa devii mai bogat în realitate?
Sufletul nu îsi poate gasi fericirea pierduta în lucrurile materiale pentru simplul motiv ca acel
confort oferit este contrafacut. Pierzând contactul cu fericirea divina din interior, omul spera sa-si
satisfaca nevoia pentru ea în pseudoplacerile simturilor. Dar, la nivelurile mai profunde ale fiintei sale,
el ramâne constient de starea sa trecuta, divina, întru Dumnezeu. Satisfactia adevarata îl fereste de ceea
ce cauta, pentru ca, în timp ce se grabeste nelinistit de la o placere la alta, el a pierdut de fapt fericirea
întru Dumnezeu.
Of, orbirea! Cât trebuie sa continui sa suferi de îndestulare, plictiseala si dezgust, pâna sa cauti
fericirea din interiorul tau, singurul loc unde poate fi gasita?
Gândeste-te pentru o clipa la ce a vrut sa spuna Iisus când a zis: „Lasa mortii sa-si îngroape
mortii" (Matei 8:22). Asta înseamna ca majoritatea oamenilor sunt morti, dar ei nu stiu asta! Nu au
nicio ambitie, nicio initiativa, niciun entuziasm spiritual, nicio bucurie în viata.
La ce e de folos sa traiesti asa? Viata ar trebui sa fie o inspiratie constanta. A trai mecanic
înseamna sa fii mort în interior, desi corpul tau continua sa respire!
Motivul pentru care vietile oamenilor sunt atât de plicticoase si neinteresante este ca ei depind
de canalele superficiale pentru fericirea lor, în loc de a se duce la sursa nelimitata a întregii bucurii din
interiorul lor.
La ce folos sa petreci atât de mult timp cu lucruri care nu ramân? Drama vietii este faptul ca ea
este numai aceasta: o drama, o iluzie.
Prostii, imaginându-si ca piesa este reala si ca va dura, plâng la partile triste, sunt mâhniti ca
partile vesele nu pot dura si sufera ca piesa trebuie sa ajunga la final. Suferinta este pedeapsa pentru
orbirea lor spirituala.
Dar înteleptul, vazând drama iluziei exterioare, cauta fericirea eterna în Sinele sau.
~ ~ ~
A cauta fericirea în afara ta este ca si cum ai încerca sa prinzi cu lasoul un nor. Fericirea nu este
un lucru: este o stare a mintii. Trebuie sa fie traita. Nici puterile omenesti si nici banii nu pot prinde
fericirea. Nelinistea mentala rezulta dintr-o concentrare exterioara a constiintei, însasi nelinistea îti
garanteaza ca fericirea ramâne ceva care-ti scapa. Puterea temporara si banii nu sunt stari ale mintii.
Odata ce sunt obtinute, ele numai vor dilua fericirea unei persoane.
Cu cât ne risipim mai mult energiile, cu atât mai putina energie ne-a mai ramas pentru a o
directiona spre alta actiune specifica. Obiceiurile de a ne îngrijora si nervozitatea se ridica ca o
caracatita din adâncurile oceanului subconstientului, cu tentaculele care zboara deasupra mintii noastre,
izbind mortal tot ce am stiut vreodata despre pacea interioara.
Adevarata fericire nu va fi gasita niciodata în exteriorul Sinelui. Cei care o cauta acolo vâneaza
curcubeul dintre nori!
Ca si trandafirii cu viata scurta, numerosi oameni apar zilnic în gradina pamântului. În tineretea
lor, îsi deschid boboci proaspeti, plini de sperante, primind promisiunile vietii si asteptând nerabdatori
fiecare briza de bucurie a simturilor. Apoi - petalele încep sa se ofileasca; asteptarea se transforma în
dezamagire. în amurgul batrânetii se ofilesc de tot, cenusii în deziluzia lor.
Retine exemplul trandafirului: astfel este si destinul fiintelor umane care traiesc centrate în
simturile lor.
Analizeaza, cu întelegerea nascuta din introspectie, adevarata natura a placerilor simturilor.
Chiar daca îti produc placere, nu simti în inima o racoare friguroasa de îndoiala si nesiguranta? Te agati
de ele, dar în inima stii ca într-o zi ele te vor trada.
Cercetarea atenta dezvaluie ca acea indulgenta fata de simturi îsi bate joc, de fapt, de
sustinatorii sai. Ceea ce le ofera nu este libertate, ci limitare a sufletului. Calea de a scapa nu este, asa
cum îsi imagineaza majoritatea oamenilor, culoarul si mai maleabil al tolerantei continue, ci caile
dificile, stâncoase, ale controlarii sinelui.
Oamenii uita ca pretul luxului este o cheltuiala mereu mai mare de nervi si energie, împreuna cu
scurtarea constanta a duratei vietii.
Materialistii devin atât de captivati de datoria de a face bani, încât nu se pot relaxa îndeajuns
pentru a se bucura de confort, chiar si dupa ce îl detin.
Cât de nesatisfacatoare este viata moderna! Uita-te numai la oamenii din jurul tau. întreaba-te:
sunt fericiti? Observa expresia trista de pe fetele lor. Observa golul din ochii lor.
Viata materialista tenteaza omenirea cu zâmbete si asigurari, dar este consecventa numai în
acest fapt: reuseste mereu sa îsi încalce toate promisiunile!
Daca omul îsi îngaduie sa depinda din ce în ce mai mult de circumstantele din exteriorul lui
pentru hrana fizica, mentala si spirituala, necautând niciodata în sursa proprie, el îsi epuizeaza treptat
rezervele de energie.
Posesiunea bogatiilor materiale, fara pace interioara, este ca si cum ai muri de sete în timp ce
faci baie într-un lac. Daca saracia materiala trebuie evitata, cea spirituala trebuie urâta! Pentru ca
tocmai aceasta saracie spirituala, nu lipsurile materiale, sta în centrul tuturor suferintelor umane.
Omul de stiinta materialist foloseste fortele naturii pentru a face mediul omului mai bun si mai
confortabil. Omul de stiinta spiritual foloseste puterea mintii pentru a lumina sufletul.
Puterea mintii îi arata omului calea catre fericirea interioara, cea care îi da acestuia imunitate
fata de toate neplacerile exterioare.
Din cele doua tipuri de oameni de stiinta, despre care ai spune ca ofera un mai mare serviciu?
Bineînteles, omul de stiinta spiritual.
Dragostea pura, bucuria sacra, imaginatia poetica, bunatatea, întelepciunea, pacea si fericirea
sunt simtite în interior mai întâi în minte sau inima, apoi sunt transmise prin sistemul nervos corpului
fizic. Întelege si simte bucuriile superioare ale vietii interioare, si atunci îti vor placea mai mult decât
distractiile trecatoare ale lumii exterioare.
Toate placerile fizice apar la suprafata corpului si sunt experimentate de minte prin sistemul
nervos. Iubesti placerile exterioare ale simturilor pentru ca s-a întâmplat sa fii prins de ele de prima
data, si de atunci ai ramas prizonierul lor. Asa cum unii oameni se obisnuiesc cu închisoarea, asa si
muritorilor le plac placerile exterioare, cele care opresc bucuriile din interior.
În majoritatea cazurilor, simturile ne promit o mica fericire temporara, dar ne dau la sfârsit
tristete. Virtutea si fericirea interioara nu promit mare lucru, dar sfârsesc prin a-ti da fericire vesnica.
De aceea, eu denumesc fericirea care dureaza, cea interioara, a sufletului, „Joy" (Bucurie), iar
distractiile nepermanente ale simturilor „Pleasure" (Placere).
Mediul în care traiesti si anturajul sunt foarte importante. Mediul exterior specific al primei
perioade a vietii este în mod special important în stimularea sau înabusirea mediului instinctiv interior
al unui copil. Un copil este de obicei nascut cu un mediu mental prenatal. Acesta este stimulat daca
mediul exterior este ca si cel interior, dar, daca cel exterior este diferit, mediul interior va fi cel mai
probabil reprimat. Un copil cu instinct rau poate fi reprimat si poate fi facut bun într-un anturaj bun, si
viceversa, iar unui copil cu instinct bun, pus într-un anturaj bun, fara îndoiala ca îi va creste bunatatea.
Te-ai gândit vreodata serios de ce îti plac placerile trecatoare, care te dezamagesc, în pofida
pacii nemuritoare si a fericirii Sufletului - gasite atât de limpede si mereu tot mai mult în meditatie?
Este pentru ca la început s-a întâmplat sa cultivi obiceiul de a intra în placerile simturilor si nu ai
cultivat bucuria superioara a vietii interioare ce o poti gasi în meditatie. Întelege si simte bucuriile
superioare ale vietii interioare, si atunci îti vor placea mai mult decât distractiile trecatoare ale lumii
exterioare.
Un om care traia în regiunile reci din Alaska a gustat din strugurii suculenti trimisi de un prieten
care locuia în Fresno, California. Cel din Alaska a fost atât de încântat de acei struguri încât si-a
asigurat un serviciu în Fresno, unde cresc din abundenta toate felurile de struguri, si a parasite Alaska
pentru totdeauna.
Omul din Alaska, la venirea în Fresno, a fost invitat în casa unui prieten, iar o tânara i-a adus
câtiva struguri care i-au placut foarte tare. Era aproape sa lesine când mesteca rapid si înghitea
strugurii, apoi a bolborosit: „Ah, multumesc din toata inima, multumesc. Am parasit Alaska pentru
acesti struguri suculenti."
„Ei bine, domnule, veti avea toti strugurii pe care îi doriti. Sunt proprietara unei podgorii si va
voi aduce zilnic foarte multi struguri", a spus femeia.
A doua zi, foarte devreme, femeia a venit la casa omului din Alaska pofticios si i-a adus o mare
cantitate de struguri. Omul din Alaska, care nu digerase înca strugurii pe care îi mâncase cu o noapte
înainte, a iesit din casa cascând. A sarit în sus de bucurie la ideea de a mânca marea cantitate de
struguri pe care femeia îi adusese.
„Vai, ce minunat este sa ai atâtia struguri! Sunt foarte norocos. Multumesc, multumesc", a
strigat omul din Alaska. A gustat câtiva struguri în prezenta femeii, vrând sa fie politicos, desi mai
putea simti gustul strugurilor nedigerati din noaptea precedenta. Când femeia a plecat, el mânca din
ochi strugurii cu lacomie. Numai o ora a trecut, iar el a început sa manânce din nou struguri. Toata ziua
a înghitit numai struguri, struguri si iar struguri.
În dimineata urmatoare, când se crapa de ziua, tânara femeie a venit cu o cantitate si mai mare
din cei mai buni struguri din vie si a strigat catre omul din Alaska. Pe jumatate adormit, cu un
entuziasm usor ofilit si putin ofensat pentru ca a fost sculat dintr-un somn profund, dar cu un zâmbet
politicos pe fata, omul din Alaska a întâmpinat strugurii si pe femeie: „Buna dimineata, amabila
doamna, multumesc pentru strugurii frumosi."
În cea de-a treia zi, ca de obicei, femeia a adus o mare cantitate de struguri. Omul din Alaska,
pe jumatate adormit si zâmbind pe jumatate, i-a dat binete femeii si i-a spus: „Draga doamna, este
foarte frumos din partea ta ca vrei sa îmi dai acesti struguri, dar mi-au mai ramas de ieri."
În cea de-a patra zi, femeia l-a strigat din nou pe omul din Alaska, aducându-i o mare cantitate
de struguri. El s-a trezit cu greu din somn si, fara niciun zâmbet pe fata, i-a dat binete femeii si i-a spus:
„Oh, din nou struguri! Este foarte frumos din partea ta ca mi-i aduci, dar am îndeajuns."
Însa femeia, fara a crede povestea omului din Alaska si gândindu-se ca acestuia îi era doar
teama sa nu profite de generozitatea ei, a adus cea mai mare cantitate de struguri si a batut la usa
resedintei omului din Alaska. El a sarit din pat ca si cum ar fi vazut o stafie si i-a strigat femeii:
„Doamne Dumnezeule, femeie, struguri, struguri si iarasi struguri! Pentru numele lui Dumnezeu, din
nou struguri!" Femeia a zâmbit si a spus: „Îmi pare bine sa stiu ca urasti strugurii. Sper sa nu ma mai
lipsesti de strugurii pe care îi pot vinde."
Povestea de mai sus arata ca prea mult din orice lucru face rau. Oricât de placut este acel lucru,
daca te rasfeti prea mult cu el, acesta înceteaza sa-ti ofere placere, îti va da în schimb durere.
Deci, adu-ti aminte, nu te rasfata în ceea ce priveste mâncarea, somnul, lucrul, activitatea
sociala sau orice tip de activitate, nu conteaza cât de placuta ar fi, pentru ca rasfatul va duce la
nefericire.
Este important sa faci diferenta între nevoile si dorintele tale. Nevoile sunt putine, în timp ce
dorintele pot fi nelimitate. Pentru a gasi libertatea si fericirea, îngrijeste-te numai de nevoile tale.
Înceteaza sa creezi dorinte nelimitate si sa urmezi calea fericirii false. Cu cât depinzi mai mult de cauze
din afara ta pentru fericire, cu atât mai putin vei experimenta fericirea.
Cultivarea dorintei pentru lux este cea mai sigura cale de a creste suferinta. Nu fi sclavul
lucrurilor pe care le detii. Limiteaza-ti chiar si nevoile. Petrece-ti timpul în cautarea fericirii durabile
sau a bucuriei. Sufletul nemuritor, care nu se schimba, este ascuns în spatele ecranului constiintei tale,
pe care sunt pictate imagini întunecate ale bolii, esecului, mortii si asa mai departe. Ridica valul
schimbarii iluzorii si stabileste-te în natura ta nemuritoare. Întroneaza constiinta schimbatoare pe ceea
ce nu se schimba si pe calmul fiintei tale, stari care sunt tronul lui Dumnezeu. Permite-i sufletului tau
sa experimenteze bucuria zi si noapte.
Fericirea poate fi asigurata prin exercitiul de autocontrol, cultivând obiceiurile de a trai simplu,
dar de a gândi profund, cheltuind mai putini bani, chiar daca câstigi mai mult. Trebuie sa faci efortul de
a câstiga mai mult ca sa îi poti ajuta pe altii sa se ajute singuri. Una dintre legile nescrise ale Vietii este
aceea ca cel care îi ajuta pe altii sa aiba abundenta si fericire va fi mereu ajutat înapoi, si va deveni din
ce în ce mai înfloritor si fericit. Aceasta este o lege a fericirii care nu poate fi încalcata. Nu este mai
bine sa traiesti simplu si cumpatat si sa devii mai bogat în realitate?
Sufletul nu îsi poate gasi fericirea pierduta în lucrurile materiale pentru simplul motiv ca acel
confort oferit este contrafacut. Pierzând contactul cu fericirea divina din interior, omul spera sa-si
satisfaca nevoia pentru ea în pseudoplacerile simturilor. Dar, la nivelurile mai profunde ale fiintei sale,
el ramâne constient de starea sa trecuta, divina, întru Dumnezeu. Satisfactia adevarata îl fereste de ceea
ce cauta, pentru ca, în timp ce se grabeste nelinistit de la o placere la alta, el a pierdut de fapt fericirea
întru Dumnezeu.
Of, orbirea! Cât trebuie sa continui sa suferi de îndestulare, plictiseala si dezgust, pâna sa cauti
fericirea din interiorul tau, singurul loc unde poate fi gasita?
Gândeste-te pentru o clipa la ce a vrut sa spuna Iisus când a zis: „Lasa mortii sa-si îngroape
mortii" (Matei 8:22). Asta înseamna ca majoritatea oamenilor sunt morti, dar ei nu stiu asta! Nu au
nicio ambitie, nicio initiativa, niciun entuziasm spiritual, nicio bucurie în viata.
La ce e de folos sa traiesti asa? Viata ar trebui sa fie o inspiratie constanta. A trai mecanic
înseamna sa fii mort în interior, desi corpul tau continua sa respire!
Motivul pentru care vietile oamenilor sunt atât de plicticoase si neinteresante este ca ei depind
de canalele superficiale pentru fericirea lor, în loc de a se duce la sursa nelimitata a întregii bucurii din
interiorul lor.
La ce folos sa petreci atât de mult timp cu lucruri care nu ramân? Drama vietii este faptul ca ea
este numai aceasta: o drama, o iluzie.
Prostii, imaginându-si ca piesa este reala si ca va dura, plâng la partile triste, sunt mâhniti ca
partile vesele nu pot dura si sufera ca piesa trebuie sa ajunga la final. Suferinta este pedeapsa pentru
orbirea lor spirituala.
Dar înteleptul, vazând drama iluziei exterioare, cauta fericirea eterna în Sinele sau.
~ ~ ~
Cum am slăbit 10 kg învățând să mă iubesc
Dragele mele, dragii mei,
știu că a durat enorm până să vă scriu acest articol (și pentru asta îmi cer iertare), dar iată-l că astăzi ajunge la voi!
Din ce în ce mai multă lume îmi scrie personal și mă întreabă CUM AM SLĂBIT. Mi-am dat seama că mi-ar fi imposibil să răspund fiecărei persoane în parte, cu toate detaliile, de fiecare dată când sunt întrebată – așa că am ales să scriu un articol cu TOT ceea ce s-a întâmplat în viața mea de am slăbit cele 10 kilograme.
Vă rog dacă aveți întrebări, nelămuriri, etc. să îmi scrieți cu toată încrederea, iar eu am să vă răspund tuturor. Ce știu eu, dacă cumva aveți vreo întrebare la care nu am răspuns în conținutul acestui articol sau vă interesează un anume subiect pe care nu l-am cuprins aici în articol, vă rog să îmi scrieți.
Copyright © Alin Dolha 2013 | http://www.alindolha.com
În primul rând ar trebui să vă spun că de când mă știu am fost împotriva dietelor și a unui regim strict de viață și de alimentație. Nu știu… ceva din mine nu rezona cu această modalitate de a slăbi. Pe lângă aspectul strict fizic legat de ce mănânci, cât mănânci, calorii, mișcare, etc., pentru mine nu avea nici un sens o dietă. Eu cred că tot ceea ce se manifestă la nivelul corpului nostru este o reacție, o materializare a ceea ce avem în interiorul nostru. Eu cred că așa zisele boli sunt învățători pentru noi, ne atrag atenția că ceva din sufletul nostru suferă – pentru partea aceasta cu bolile am să scriu un articol complet diferit, în care am să vă vorbesc și despre călătoria mea până la acea carte.
Simțeam că degeaba m-aș înfometa ca să slăbesc, pentru că problemele/sursa/motivul pentru care eram grasă tot nu s-ar rezolva, iar asta însemna că nu va dura mult până să pun la loc acele kilograme. Lucrând doar pe fizic, rezolvăm efectul. Lucrând în interior, rezolvăm cauza pentru totdeauna (depinde de la caz la caz).
De pe la 12 ani a început să mă atragă domeniul ezoteric, lumea nevăzută, importanța iubirii de sine – să fii bine tu cu tine, să te iubești, să îți ierți părinții, să nu îi judeci pentru cum te-au crescut, să iei rând pe rând fiecare traumă și să o dizolvi, să o înlocuiești cu iubire, etc. Am lucrat mult la mine în acești ani, dar nu s-au văzut mari schimbări pe plan fizic și eram tot mai frustrată din acest motiv.
Deci, aș putea spune că NR. 1 este cadrul acesta creat de mine, cum că o cură de slăbire nu ar fi destul. Pe baza acestei mentalități și convingeri s-au clădit celelalte elemente.
Copyright © Alin Dolha 2013 | http://www.alindolha.com
Pe data de 10 ianuarie 2013 am avut un apogeu legat de experiențele mele interioare și am fost pregătită să aflu o informație importantă. Am făcut o hipnoză scurtă, probabil că au fost maxim 30 de minute. În lunile acelea simțeam puternic că îmi lipsește o piesă din puzzle, că nu mi se leagă poveștile. Am norocul că părinții mei sunt deschiși și mereu mi-au răspuns la toate întrebările mele despre ce s-a întâmplat între ei, în căsnicia lor, în familia noastră – but still, ceva lipsea.
Pe 10 ianuarie mi-am primit piesa lipsă pe care am primit-o cu iubire și înțelegere, nu am judecat și nici acum nu o fac. Este un lucru pe care doar eu și mama îl știm și niciodată nu îl va mai știi și altă persoană – este ceva foarte personal și îmi pare rău că nu vă pot spune ce este ceea ce am descoperit, pentru că ar fi putut să îi ajute pe mulți dintre voi, dar chiar nu pot. Adică nu vreau.
În zilele care au urmat zilei de 10 ianuarie am început să simt schimbări vizibile la comportamentul meu – mă schimbat văzând cu ochii pentru că am reușit să dărâm și ultimul zid care mă încorsetase atâția ani, care nu mă lăsase să respir, să fiu eu așa cum știam că sunt în interior.
În tot acest timp nu am încetat să caut programe de meditații, să fac diverse programe online gratuite, să meditez dimineața și seara, să am o atitudine de recunoștiință față de viață. Și doar așa, pentru că mereu am căutat, l-am găsit – sau el m-a găsit pe mine.
Copyright © Alin Dolha 2013 | http://www.alindolha.com
Am descoperit programul de slăbit al lui Jon Gabriel care era pe bani. Căutam totuși ceva gratuit. Am găsit pe site-ul lui și am descărcat o meditație/vizualizare pe care am început să ofac și deja slăbeam după primele zile. Metoda lui se axează pe iubirea de sine, pe vizualizarea ta (cum te vezi tu, cum arăți tu în mod ideal, cum te vezi tu fizic) și renunțarea la toate fricile și obstacolele care te împiedică să arăți așa cum îți dorești.
Pe 27 ianuarie, seara, am făcut pentru prima oară vizualizarea lui Jon Gabriel care durează 25 de minute, iar apoi mi-a devenit obicei și adormeam în fiecare seară cu el.
Descarcă și tu vizualizarea gratuită de aici: http://www.thegabrielmethod.com/freecd
(Introdu-ți prenumele, adresa de e-mail și apasă pe Get FREE Mp3 Now!)
NR.4
Nici nu mai știu cum, dar mi-a venit ideea să creez niște biluțe cu nuci și fructe uscate pentru o ceainărie din oraș. Acelea erau raw și la momentul acela era singura rețetă raw pe care o pregăteam la noi acasă.
Întotdeauna am avut impresia despre mine că mănânc SUPER sănătos, numai de-aia că nu mă duc la McD și nu beau Cola și sucuri acidulate. Big mistake! Mâncam prostii oricum: iaurturi cu gemuri de fructe, cu creme de ciocolată, tâmpenii de la supermarket-uri după care eram topită – tânjeam după ceva dulce tocmai din lipsa iubirii (și pofta asta după dulce are tot cauză psihologică).
La sfârșitul lunii februarie, livrasem deja două seturi de biluțe la ceainărie (în total 160 de bucăți) și mă tot bătea gândul să mă apuc serios de chestia asta. Întâmplător (sau nu) au apărut în viața mea Valentina și Arthur de la Delicii Sănătoase, alături de care am învățat bazele preparării dulciurilor raw la Cluj și convingerea mea era tot mai mare că asta vreau să fac pe mai departe.
Slăbisem deja 3 – 4 kilograme și încă nu schimbasem NIMIC la alimentație, pentru că zi de zi îmi mai vindecam o rană, mă mai iubeam cu un strop mai mult decât ieri.
Copyright © Alin Dolha 2013 | http://www.alindolha.com
La început, fusesem foarte sceptică cu
mâncarea asta raw, mi se părea imposibil să trăiesc doar cu mâncare fără
gust – dar cât mă înșelasem! Am ajuns să mănânc și să mă bucur de arome
pe care nicicând nu le mai savurasem înainte. A contat mult să am
răbdare să descopăr această lume raw, să încerc rețete, să experimentez.
Încet, încet am economisit bănuți și am cumpărat ba un robot, ba pe
celălalt, ba setul de cuțite ceramice, ba setul de borcane din sticlă
pentru depozitarea nucilor și a semințelor. Totul a fost treptat, nu a
venit ceva peste mine radical – cred că nici nu este OK să iei o decizie
legată de viața ta în mod brusc.
Începeam să simt ce spusese Jon Gabriel –
începeam să poftesc fructe, smoothie-uri, mâncare sănătoasă. Îmi aduc
aminte că au fost câteva zile în care chiar am fost foarte ocupate și nu
am apucat nicicum să facem smoothie, niciuna dintre noi – parcă eram
chiar deprimată, simțeam că îmi lipsește ceva ca aerul. Așa sunt și
acum. Iar după ce beau un suc de fructe sau un smoothie, parcă simt că
zbor! Simt cum corpul meu se bucură cu fiecare celulă de ceea ce îi ofer
și digestia are loc foarte bine, iar eu sunt fericită.
Cele 10 kilograme s-au întâmplat pe parcursul a 6 luni. Am început pe 27 ianuarie, iar pe 27 iulie eram deja la -10 kg.
Am pornit de la 78,8 kg, iar acum sunt la
68,7 kg. Ținta mea este să ajung la 65 kg., iar de acolo mă decid ce
vreau mai departe. Am 1,78 m înălțime.
Pot să spun că în cazul meu 90% din rezultat
a fost influențat de psihic și doar 10% de hrană/alimentație/mișcare.
Sunt zile în care nu apuc să pregătesc mâncare sănătoasă, dar tot am
grijă să nu bag prostii în mine, iar când ies în oraș aleg ceea ce este
mai puțin rău. În acele zile mă simt mai obosită, mai apăsată, parcă mai
tristă cumva – uneori apare și balonarea. Dar nu sunt o fanatică. Eu nu
mănânc numai raw. Mănânc și mâncare gătită: multe la cuptor și multe
supe ușoare. Au fost câteva luni anul acesta în care nu am consumat
deloc lapte, brânză, smântână, iaurt, unt, etc. pentru că așa am simțit
și îmi ascult corpul.
Acum o lună, am simțit din nou să mănânc puțină brânzică cu roșii și așa am făcut. Mi-a căzut foarte bine.
Nu știu ce să vă mai spun… Iubesc cafeaua și
beau în fiecare săptămână, consum și carne, dar rar; consum ouă rar;
pâinea o facem în casă cu făină neagră și integrală; nu am ore fixe de
mâncat; nu îmi place să mănânc același lucru în fiecare zi; îmi place să
fac lapte din nuci și semințe pentru cerealele de la micul dejun; nu
consum 2 l de apă pe zi, ci doar ceea ce își ia corpul din supe,
smoothie/sucuri și cafea; nu fumez; îmi place ca din când în când să
savurez fie un pahar de bere cu lămâie, vin roșu dulce, șampanie sau
cocktail; cumpăr iaurtul de casă de la o familie de țărani și-mi pun eu
ce fructe vreau îl el.
Consider că duc o viață normală, lejeră. Nu îmi plac regulile, îngrădirile, chestiile fixe.
La
fuste/pantaloni/rochii aveam mărimea 42/44. Acum sunt la 36. Iar la
bluze/cămăși/maiouri eram între L și XXL, depindea de croi și cusătură.
Vara aceasta mi-am cumpărat numai bluzițe S.
De ce spuneam mai devreme că 90% a fost
totul psihologic ? Pentru că toate barierele le aveam eu în minte. Mi-am
dat seama că în spatele tuturor lamentărilor se afla de fapt o rușine
de a fi frumoasă și de a mă arăta lumii AȘA CUM ȘTIAM CĂ SUNT ÎN INTERIOR.
Am avut mulți balauri de înfrânt până să îmbrățișez acea frică și să o
iubesc, să nu mă mai conducă. A fost un proces foarte lung și încă este o
experiență foarte frumoasă pentru mine – mă îndrăgostesc de mine în
fiecare zi! În fiecare zi mai descopăr ceva frumos, ceva ce nu știam: mă
ridic dimineața din pat și când dau pătura deoparte văd niște picioare
superbe sau port pentru prima dată o fustă și mă privesc în oglindă cât
de frumos îmi evidențiază talia… Sunt niște momente unice, niște momente
în care mă îndrăgostesc și iar mă îndrăgostesc și descopăr cu bucurie
că femeia pe care am ținut-o închisă atâția ani într-un castel, iasă ÎN SFÂRȘIT la lumină!
A început să mă preocupe moda, cum mă
îmbrac, ce haine aleg; mă machiez, îmi aranjez părul, aleg accesorii,
îmi fac manichiura, pedichiura și nu-mi las niciodată atitudinea și
încrederea acasă. Înainte aruncam repede ceva pe mine când trebuia să
plec undeva, îmi prindeam repede părul într-o coadă ciufulită, aruncam
toate într-o geantă prăpădită, mă încălțam cu tenișii rupți și o
zbugheam pe ușă afară: atât mă iubeam, atât contam pentru mine – nici nu
mă priveam în oglindă.
În primă fază, am avut un prag în minte: să
cobor până la 72 kg, că de acolo începusem să mă îngraș acum 2 ani. Am
ajuns la 72 kg. și am rămas blocată acolo săptămâni în șir – nu mai
coboram nicicum. Mi-am dat seama că deja mă speria faptul că intră
rochia aia pe mine și bluza aia mi-e mare, etc. Am acceptat că sunt
frumoasă, am acceptat că nu este absolut nimic în neregulă cu o femeie
frumoasă care se iubește pe sine mai întâi și așa am ajuns la 70 kg.
Acolo iarăși am rămas blocată pentru că mă
speriasem într-o seară. Am mers la H&M să încerc niște pantalonași
scurți negri, pe care mi-i doream de mult. Am luat de pe umeraș mărimea
40 și am mers în cabină. Îmi erau mari! Știu, o să ziceți că e absurd,
dar în loc să mă bucur, m-am speriat de mama focului! Durează mult să te
adaptezi la noua realitate, să accepți că ai reușit, că visul ți s-a
împlinit. / Până la urmă, am încercat mărimea 38 și îmi erau buni, dar
aveam problemă de cashflow și nu i-am cumpărat atunci. 
Când am mers acum 2 săptămâni să îi iau acasă după mai bine de 9 luni
în care visez la ei, surpriza a fost de partea mea – am cumpărat mărimea
36.
Când am mers acum 2 săptămâni să îi iau acasă după mai bine de 9 luni
în care visez la ei, surpriza a fost de partea mea – am cumpărat mărimea
36. 
După ce am rezolvat și acea teamă, am ajuns la 68 kg. și am atins cele -10 kg.
Nu cred (și nici nu aș vrea să încerce cineva să mă convingă) că TOTUL ține DOAR de mâncare, pentru că acum știu din cele 6 luni că nu este așa.
Kilogramele în plus înseamnă mult mai mult decât ceea ce mâncăm și
ceea ce bem. Noi suntem copiii unor părinți care ne-au abuzat (pe unii fizic, pe alții doar psihic și emoțional), iar straturile de grăsime sunt de fapt STRATURI DE PROTECȚIE – o protecție emoțională.
Kilogramele în plus înseamnă mult mai mult decât ceea ce mâncăm și
ceea ce bem. Noi suntem copiii unor părinți care ne-au abuzat (pe unii fizic, pe alții doar psihic și emoțional), iar straturile de grăsime sunt de fapt STRATURI DE PROTECȚIE – o protecție emoțională.
Eu nu mai am nevoie acum de STRATURILE DE PROTECȚIE,
pentru că nu îmi mai este frică de ceea ce îmi era frică. Știu că nu
mai are putere asupra mea și acum înțeleg de ce a făcut ceea ce a făcut.
Dar nu este vina mea. Eu am fost un copil, iar vina nu este a mea. De
ce să mai duc în spate o viață întreagă un bagaj care nu este al meu și
să îl las să mă oprească din calea mea? Să îmi țină în frâu adevăratul
potențial?
Acum sunt și copilul și fetița, dar cel mai presus – sunt o femeie liberă, am toată viața înainte!
La sfârșit de februarie am pornit blogul Raw Veggie Târgu Mureș și de atunci o duc tot într-o sărbătoare și bucurie – viața mi se umple de culoare și oameni minunați zi de zi.
Avem în noi TOT ceea ce ne dorim, dar nu știm asta până când nu avem curajul să îndepărtăm toate buruienile care împiedică lumina.
Căutăm în Italia, în Bali, în Thailanda și la capătul lumii vacanțe
exotice în care să ne regăsim, să ne descoperim, să aflăm ce ne dorim de
la viață și de ce soarta e atât de crudă cu noi de ne-a făcut așa de
grase și de urâte!
Căutăm în Italia, în Bali, în Thailanda și la capătul lumii vacanțe
exotice în care să ne regăsim, să ne descoperim, să aflăm ce ne dorim de
la viață și de ce soarta e atât de crudă cu noi de ne-a făcut așa de
grase și de urâte!
Aș zice mai degrabă să te așezi pe un scaun,
să închizi ochii și să pornești într-o călătorie care îți va schimba
viața! Mergi înăuntru și caută acolo tot ce îți dorești, pentru că ai
deja TOT ceea ce vrei, doar că habar n-ai de asta.
Mergi înăuntru, luptă-te cu balaurii, fii propriul tău Prinț și scoate-o
pe prințesă din castel, du-o înspre lumină și arat-o lumii întregi. Ai
curajul să fii TU și vei avea lumea la picioare. Uită tot ceea ce ai învățat și ce ți-a fost băgat în cap (cu intenții bune) și adu-ți aminte CINE EȘTI. Ești o minune a lumii – nu uita asta niciodată! 
Uită tot ceea ce ai învățat și ce ți-a fost băgat în cap (cu intenții bune) și adu-ți aminte CINE EȘTI. Ești o minune a lumii – nu uita asta niciodată!
Mă întreb: oare acum, că mi s-a îndeplinit visul, ce-mi rămâne de făcut ? Aș minți să spun că “am tot ceea ce mi-am dorit”,
dar sunt foarte aproape și mă simt împlinită, fericită, simt că încep
să mă liniștesc și să trăiesc cu încredere fiecare zi. Se spune că fără
visuri noi, fără țeluri noi viața nu mai are sens, nu te mai îndrepți
către nimic. Dar nu sunt de acord nici cu fuga permanentă spre mai mult, spre altceva, spre orice altceva decât ceea ce ai.
Aș minți să spun că “am tot ceea ce mi-am dorit”,
dar sunt foarte aproape și mă simt împlinită, fericită, simt că încep
să mă liniștesc și să trăiesc cu încredere fiecare zi. Se spune că fără
visuri noi, fără țeluri noi viața nu mai are sens, nu te mai îndrepți
către nimic. Dar nu sunt de acord nici cu fuga permanentă spre mai mult, spre altceva, spre orice altceva decât ceea ce ai.
Copyright © Alin Dolha 2013 | http://www.alindolha.com
Am de gând să trăiesc această perioadă la
maxim, să mă bucur de visurile împlinite și să mă umplu cu această pace
la care am ajuns. Nu mă grăbesc să-mi fac visuri noi, nici să-mi lipesc
poze cu planuri noi pe pereți. Acum sunt ocupată cu altceva. Sunt
ocupată să-mi trăiesc prezentul prețios, să-mi trăiesc fiecare clipă și
fiecare zi așa cum este ea. Să nu mă gândesc la ieri și nici la mâine,
ci să mă bucur de astăzi – să mă bucur de mine. ♥
Vă pup :*
Cu drag,
Luana
http://luanakarner.wordpress.com/2013/08/14/cum-am-slabit-10-kg-invatand-sa-ma-iubesc/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)