mi-e dor sa te sarut, sa te tin in brate ..sa ne unim Sufletul si sa ne ridicam in Binecuvantata Stea a Nemuririi.
mi-e dor de privirea plina de Soare si Stralucire, mi-e dor sa-ti ating pielea fina si suava, sa te tin de mana, sa privim in departare si sa ne unim in imbratisarea Cerului cu Pamantul.
Mi-e dor sa-ti privesc zambetul si sa me pierd in el, mi-e dor sa-mi vorbesti, sa fii langa mine ..

Hrisostom Filipescu

Sunt momente când nu mai am nici o vorbă la mine. Sunt o scrisoare necitită, mereu împăturită. De unii ţinută la piept, de alţii lăsată pe masă sau într-o carte groasă. Slove nemuritoare. Când mă ating florile, mă cutremur. E ca sărutul lui Dumnezeu. Petale pe chip, petale pe inimă. Umbra lor adună filele paginilor vieţii mele. Viaţa nu este numai fericire. E un amestec de alungare şi venire a iubirii, de urcuş şi cădere, de naştere şi moarte. O ardere în focul smereniei. Vorbim, dar nu ne auzim. Ne privim, dar nu ne vedem. Ne atingem, dar nu ne simţim. Oameni pleacă, oameni vin în viaţa mea. Merg cu bine, rămân cu bine. Amintiri. Picătură căzută pe pământ ..

Viata este nedreapta doar daca ramai jos.Sus!Ridica-te!Nu iti mai plange de mila! Fii observator si nu judecator!E viata ta!Petele se scot cu detergent,iar necazurile cu ganduri bune,cu rugaciune.Alege un drum si mergi pe el.Poti deveni mai bun,mai frumos,mai puternic.Pietrele care le arunca altii in tine,strange-le cu dragoste ,pot deveni oricand temelie unei cetati frumoase.

 Prietenia se construiește încetul cu încetul, cărămida cu cărămidă, din soare și ploi ale inimii, din bucățele de timp petrecute împreună.

Fiecare moment al vieții noastre este o minune, fiecare zi din viața noastră este un dar de care trebuie să ne bucurăm neîncetat. Cuvintele, gândurile, acțiunile, gesturile pe care le facem determină viața pe care o trăim. Trăiește prezentul, indiferent de ora pe care o arată ceasul. Ține minte, nu există zi lipsită de importanță. Astăzi este cea mai frumoasă zi din viața ta. Și mâine mai frumoasă ca cea de astăzi. Și poimâine. Și tot așa. Zilele devin săptămâni, săptămânile se transformă în luni, iar lunile în ani și, chiar fără să-ți dai seama, ajungi în Vârf. Nu uita că schimbările pozitive se întâmplă lent, pas cu pas, delicat, frumos. Marile salturi pozitive ale lumii au fost făcute prin pași mărunți, constanți, care au rezistat testului timpului. Profunzimea ființei tale caută liniștea. Zgomotul exterior îl auzim în viața cetății. Zgomotul interior sunt gândurile. Citește! Roagă-te! Contemplă o icoană! Privește natura! Spală mintea și învață de la natură ce înseamnă liniștea. În acea baladă dulce va vorbi Dumnezeu… Și mie, și ție. 

 Nu-mi ajung zilele să-I mulţumesc lui Dumnezeu. Nu-I mai cer nimic, doar mă minunez şi Îi mulţumesc din toată inima pentru toate! Slavă Ţie Doamne! Îţi mulţumesc Doamne pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentru viaţă, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineaţă, pentru că m-ai adormit aseară, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de pocăinţă, pentru oamenii pe care ni-i scoţi pe Cale, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim!
Nu avem nevoie de anumite zile ca să fie sărbătoare, că să fim mai buni, mai frumoşi, mai calzi, mai iertători, mai iubitori, mai… Toate zilele noastre pot deveni o sărbătoare nesfârşită. Conştiinţa curată e cea mai bună sărbătoare. Unde este iubire, acolo este Dumnezeu.

Fă Rai din ce ai!

Cea mai mare minune este să iubești toți oamenii.

Cândva nu vom mai avea nevoie de cuvinte. Limbajul sufletului se înțelege peste tot în natură. Suntem ceea ce gândim (sănătoși, bolnavi, fericiți, nefericiți). Gândurile sunt coroană de spini sau de flori pe capul fiecăruia. Ele descarcă o anumită chimie în corp. Orice emoție negativă blochează celulele sistemului imunitar și ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore sau chiar ani. Stresul este moartea celulei. E drept că unele celule nervoase se refac printr-o gândire constructivă, optimistă, dar e nevoie de muncă personală. Orice boală trebuie tratată cu înțelegere, compasiune și nu cu revoltă, deoarece unele suferințe le primim ca lecții, iar  altele au cauze spirituale (egoism, invidie,  răzbunare, stres, frică etc).

Fără Dumnezeu nu există bucurie autentică, iar prezența Lui se simte la tot pasul. De la sufletele care ne apar în Calea ce-o avem de parcurs, până la natura care mângâie simțurile într-o doxologie nemărginită. Cea mai mare minune este să iubești toți oamenii. Și nu putem împărtăși celuilalt ceea ce nu suntem deja. Cred că nu ne lipsesc informațiile, ci experiențele. Viața nu este o formulă matematică general valabilă, ci trăire în Duh și în Adevăr.

În ființa lor toate lucrurile din lume sunt bune, întrebuințarea lor uneori este greșită. Tot ce există este bun și orice cădere aduce ceva folositor la lumină. Creștinismul și din păcat scoate virtute. Când iertăm, nu doar sufletul nostru se simte ușurat, ci mai ales sufletul celui pe care îl iertăm. Întoarce-te în tine de oriunde ai fi și primește-te, iartă-te. Viața se trăiește, nu se caută, nu se învață. Trăiește adevărul, bucuria și iubirea. Ele se află acolo unde ești. Liniștea nu este într-un loc, ci într-un mod de a fi. Sunt două zile în care nu mai putem face nimic: ieri și mâine. Prezentul este timpul mântuirii. Amânarea înseamnă niciodată. Un om valorează atât cât iubește. Restul e poveste.

Verbul meu este în inimă și pulverizează spre voi. E nevoie să înțelegem că nu am fost creați de Dumnezeu ca să suferim, ci ca să ne întâlnim cu El într-o poveste de iubire. Unică. În ochii tăi este soare când iubești. Iar ca să ajungi la fericire nu ai nevoie de hartă, ci de prezență, de tine.

Descoperă sau redescoperă Iubirea Tatălui Ceresc! Să ai grijă de sufletul tău!

 

 

Grace sometimes touches life in such a way that one's whole being is set on fire in such a powerful way that one becomes filled with a confidence and urge to throw one's whole existence into the abyss of the Self. You may find yourself saying, 'Remove everything. Save nothing. Remove every falsehood from my being.'

Then everything is thrown aside, including one's self, the 'thrower'. Unexpectedly, one finds a sense of great unburdening, a completeness, peace and quiet joy within one's heart. Now there remains an effortless silence and stillness. And it's not that there remains an 'I' that received this. There is nobody to receive.

Inside one's being, one quietly knows: 'I am neither a "receiver" nor a "giver". I am no one.' And yet, one finds oneself saying, 'Thank you, Beloved.' ~ Mooji