Cand nu te simti suficient de…ok

Am decis sa scriu acest articol deoarece am fost candva unul dintre cei care, cautandu-se pe sine, au dat de diversi oameni care i-au spus ca nu e in regula asa cum este, ca trebuie sa se repare. Mai pe scurt, ca e “defect”.
Intentia acestor oameni a fost bineinteles una buna, insa felul in care subconstientul a perceput mesajul lor nu a fost deloc unul sanatos. Mi-a trebuit ceva timp sa realizez asta la momentul respectiv, intrucat ajunsesem sa pun foarte mare presiune pe mine si implicit pe altii.
Sub aceasta presiune ca “nu sunt suficient de buna” am facut multe alte erori. Odata ce te identifici cu aceasta rana din subconstient incepi sa aluneci pe o panta destul de periculoasa, in cazul in care nu te trezesti intre timp.
In copilarie ni s-a transmis foarte des acest mesaj, mai ales daca parintii obisnuiau sa ne compare cu fratii sau cu alti copii din dorinta de a ne motiva. Asa cum ziceam mai sus, intentia pare una “buna”, dar copilul ajunge sa inteleaga mesajul ca nu e acceptat asa cum este, ajungand sa faca totul pentru a cauta validare, pierzandu-si increderea in el insusi. Caci pana la urma, hai s-o spunem pe sleau, acesta e mesajul subtil care i se transmite.
De aceea, mare atentie, atat parintilor cat si celor care joaca inconstient rolul de parinte, profesor sau autoritate in relatiile lor.

Copilul creste si biologic se transforma in adult, dar daca si-a neglijat aceste rani, din punct de vedere emotional va ramane tot un copil care nu se simte acceptat si ale carui butoane, odata apasate, pot declansa furtuni, iar in timp boli.

Caci nu stiu daca poate fi ceva mai dureros pentru corpul emotional al unui copil sau chiar adult decat sa-i transmiti constant ca nu il accepti asa cum este, ca trebuie sa se schimbe, ca nu e ok asa cum este. Incepi sa-i dai lectii, sa fii cicalitor sau chiar autoritar in numele unei bune intentii care ascunde de fapt nevoie de a repara la nesfarsit ceea ce tu nu esti capabil sa accepti (la tine si la altii).
Daca stii cat e de dureros ca altcineva sa-ti transmita asta, gandeste-te ca poate inconstient procedezi la fel cu tine insuti, prin tot ceea ce iti spui zilnic si prin felul in care te tratezi. Din pacate, lucrurile nu se opresc aici…din nevoia de a te repara incepi sa-i vezi pe toti defecti si incerci sa-i repari, sa le dai lectii si sfaturi necerute.
Apoi alergi la terapeuti care vor proceda la fel cu tine. Atitudinea de „trebuie sa (ma) repar” e cea care te indeparteaza si mai mult de tine. Intr-adevar, mereu este loc de „mai bine”, dar asta nu inseamna sa te concentrezi mereu pe ceea ce nu merge.
Pe cat de ironic pare, totul se rezuma la cum alegi sa te tratezi pe tine…sa te vezi mereu defect sau sa te reconectezi cu cine te-a creat si sa te vezi ca pe o creatie a divinului? Din motive profesionale, multi doctori (terapeuti) sunt obisnuiti sa-ti spuna mereu doar ceea ce nu functioneaza la tine…si pleci de la ei de parca ti-ar scrie pe frunte „sunt defect, aveti grija”.
Un mare intelept spunea asa: „Cand ti s-a stricat masina, preferi sa mergi cu ea la cel care a creat-o (reprezentanta) sau la mecanicul din vecinatate?”
Si de cele mai multe ori, problema aia mare la care ii tot cauti rezolvare e creata tot de…tine, dar tu cauti sa ti-o repare altii.

In astfel de momente, te poti amuza si poti realiza ca pana la urma e ok si daca nu te simti ok…inceteaza sa mai pui presiune pe tine si pe altii si inceteaza sa le mai dai altora putere asupra ta.
Cand crezi ca ar trebui sa te simti intr-un anume fel, observa a cui validare o cauti de fapt, caci Sinele Interior nu impune niciodata standarde la care „ar trebui” sa ajungi. Odata ce incetezi cu nevoia de a te repara, mintea ta se relaxeaza, corpul se linisteste si “vindecarea” se produce.
Greseala pe care o face mintea umana este sa creada ca trebuie sa fie tot timpul „high”, ca trebuie sa te simti perfect in fiecare minut. 
Hello? Esti la scoala Vietii aici…invatam sau ne culcam pe-o ureche?
Si aminteste-ti ca nu esti singur…Am scris aceste randuri pentru a-ti aminti asta…Cum spunea cineva, nu scriu pentru a schimba mentalitatea altora, scriu pentru ca cei care rezoneaza cu mine sa stie ca nu sunt singuri.
Iti multumesc ca ma citesti si ca ma urmaresti. Si in caz ca nu ti-a spus nimeni azi, esti suficient de bun(a)! Ok?
Keep going!

http://lifeinbalance.ro

Secretul Trezirii

Daca sunteti asemenea majoritatii oamenilor, atunci traiti aproape complet in mental. Exista un dialog intern continuu, constant, in care mintea vorbeste cu ea insasi. ”Trebuie sa fac asta…”, “Ce se intampla daca…”.
De indata ce un gand se termina, altul ii ia locul. 
Iar acest lucru se intampla non-stop, atat de mult, incat daca am acorda atentie cu adevarat fiecarui gand in parte, am innebuni. Asa ca, toate gandurile sunt impinse in inconstient, acolo unde se duc automat, din obisnuinta.
Totusi...acest lucru este periculos, iar faptul ca aproape toata lumea procedeaza la fel nu il face mai putin primejdios. Gandurile ne influenteaza enorm de mult perceptia asupra lumii. 
Mai pe sleau, asa „ne cream noi propria realitate”.
Credintele noastre sunt lentilele prin care vedem lumea, desi pentru multi dintre noi, mai corect ar fi sa spunem ca acesta sunt practic lumea noastra. Sa lasam mintea sa „trancaneasca” in inconstient este foarte periculos, deoarece va continua sa absoarba si sa modifice tot felul de credinte, fara niciun aport constient din partea noastra, iar aceste credinte vor fi cele care ne ghideaza intreaga viata.
Atunci cand nu suntem constienti de propriile ganduri, suntem asemenea unei frunze purtate de vant, iar astfel putem fi manipulati foarte usor de cei din jur. 
Mass-media poate repeta ceva la infinit, indiferent ca este adevarat sau nu si majoritatea oamenilor va ajunge sa creada si sa reproduca acel ceva ca un adevar. Majoritatea canalelor media principale, advertisingul, politicul au rafinat manipularea oamenilor si au adus-o la nivel de arta.
Atunci cand esti prizonierul propriei minti, devine dificil sa mai auzi ce spune alta persoana. Gandurile tale iti acapareaza mintea si te pot distrage cu usurinta. In timp ce iti asculti gandurile, ajungi sa primesti informatiile pe jumatate, indiferent ca auzi sau citesti ceva. Ajungi sa te suprasoliciti, fiind prea mult de primit in acelasi timp, astfel ca incepi sa functionezi aproape complet inconstient, pe pilot automat.
Inconstienta reactioneaza, iar reactia ei este bazata intotdeauna pe trecut. Daca traiesti inconstient, vei repeta trecutul iar si iar. Este foarte usor sa traiesti asa, foarte sigur, cel putin dupa normele sociale standard.
Daca traiesti cu adevarat in prezent, daca traiesti cu adevarat constient, tot ce stii cu certitudine este ce se intampla in acest moment; trecutul devine un simplu ecou; iar viitorul...doar un numar nelimitat de posibilitati. Traind in prezent, totul se deschide, viata se muta din „stiut” in „necunoscut”, mai apoi in „incognoscibil” si „finalitate”.
Constiinta este intotdeauna proaspata, mereu noua, vazand lucrurile de fiecare data in moduri diferite. Nu este ceva planificat in avans, este ceva ce se intampla complet intr-un moment anume.
Cu toate acestea, am fost invatati ca traind inconstient devenim oameni buni si ca, luand propriile decizii constient, rupand normele si structurile sociale, nu vom face nimic altceva decat sa aducem haos asupra noastra, amenintand societatea ca intreg.
Lucrurile despre care vorbim acum ar putea parea destul de „lumesti”, nicidecum la fel de incitante precum subiecte ca chakrele sau alte dimensiuni inalte. Insa ceea ce vreau sa subliniez aici este faptul ca exista o singura cheie catre toate cele mentionate mai sus, iar aceasta este constiinta. 
Oamenii spirituali vorbesc in mod constant despre tezire. 
Dar ce este trezirea, daca nu insasi constienta in sine?
Nu asta se intampa in fiecare dimineata, atunci cand ne trezim? Dormim, ne trezim, ca mai apoi sa devenim constienti. Trezirea spirituala este doar o forma sporita de constiinta, ce depaseste limitele taramului fizic. Nu e nevoie de surle si trambite ca sa ajungem acolo, nu avem nevoie de carti, de vreun guru sau de incantatii. Singurul lucru de care avem nevoie este constiinta.

Constiinta crescuta a corpului si a mintii vor conduce in mod natural si la constiinta sufletului. Inconstientul este cel care ne distrage inca din prima secunda de la sufletul nostru, insa atunci cand omul devine constient, puterea inconstientului dispare. 
Fiti atenti la tot si nu va lasati mintile sa „trancaneasca” inconstient.
Tot ceea ce avem de facut este sa constientizam cum functioneaza de fapt mintea noastra. 
Iar odata ce facem acest lucru, mintea noastra se va linisti. Calea nu este sa ne luptam cu ea, sa ne chinuim, ci pur si simplu fim constienti. 
Grijile si fricile care infloreau in inconstient se vor diminua si vor disparea, odata expuse luminii.
Lumea foloseste spiritualitatea ca pe un fel de bomboana sau guma mentolata. O mesteca o vreme, pana isi pierde gustul, dupa care o scuipa si cauta un alt inlocuitor. 
Este ca un fel de delectare, un fel de distractie si distragere de la ceea ce este de altfel o viata plictisitoare.
Fiti foarte atenti la toate aspectele vietii voastre, atat de atenti incat sa devina imposibil sa mai ignorati vreo parte, indiferent ca vine la pachet cu bucurie extatica sau cu durere profunda. 
Doar asa va veti transforma, emotiile voastre devenind ghizi in viata voastra...viata ce merita a fi traita nu ca una de „imprumut”, ci ca o celebrare a Sinelui Vostru Autentic.

 http://www.astrocafe.ro