House of Flying Daggers

“Fiecare se gandeste la propriul sau destin atunci cand pune seara capul pe perna.”

Omul e supus si suspus greselii. Era o caricatura foarte misto prin anii ‘90 semnata de Mihai Stanescu fix cu treaba asta. Oamenii au aceasta “calitate”: sa judece, sa isi exprime parerea despre orice, oricand, oricum.

Plecand de la aceasta premisa am gasit un text care este mai mult decat adevarat. “Oamenii te vor judeca oricum. Ei nu au cum sa inteleaga povestea ta si trairile tale de pana acum. Ei pot doar sa observe sau sa perceapa prin filtrele propriilor lor experiente. Oricat de mult ti-ai dori ca oamenii sa stie, sa inteleaga adevarul tau…e in zadar. Fie nu te vor asculta, fie nu te vor crede, fie vor interpreta in modul lor propriu. E inutil sa alegi sa-ti construiesti viata in functie de parerea si sfaturile celorlalti. Tu esti stapan pe viata ta si numai tu stii ce e mai bine sau mai potrivit pentru tine. Nu e nevoie sa te justifici in fata nimanui. Pana la urma nimanui nu ii pasa cu adevarat incotro te duce pe tine viata. Si fiecare se gandeste la propriul sau destin atunci cand pune seara capul pe perna.
Nimeni nu are dreptul sa-ti judece alegerile facute. Tu esti singurul care isi cunoaste adevaratele motive. Si nu trebuie sa dai niciun fel de explicatie, pentru ca oricum ceilalti nu simt ce simti tu…deci nu pot intelege. Dupa fiecare schimbare facuta in viata ta, numarul “prietenilor” se reduce. Cei care nu te-au stimat si nu te-au inteles niciodata vor fi primii care vor disparea din viata ta. Cei care tin cu adevarat la tine, nu iti vor cere explicatii, ci te vor sustine indiferent de decizia luata. Nu face alegeri gandindu-te la ceilalti.” Raluca Iancu

Sa privesti un om si sa fii incapabil sa vezi vreo imperfectiune in acesta, chiar daca are credinte total opuse ca ale tale si chiar daca traieste intr-un mod total diferit de tine. Sa poti vedea in el Esenta Divina si atat. Cand vei putea face acest lucru, atunci vei stii ca privesti prin ochii potriviti. Tania Tita

Ochii Soarelui. Stiam ca-i viu, ca e pretutindeni in lume.Un chip de-o frumusete de nespus. Si ca pe orice chip, cei mai frumosi, mai vii, mai plini de viata, sunt ei, ochii. Ochii Soarelui. 

Stiam candva, vazusem candva, Ochii Celui Fara Chip. Acuma iata, pentru mine, pentru a putea sa vad, sa simt, sa inteleg atat cat as putea, mi se arata El, cu Chip si Ochi. Izvorul Nesfarsitei Iubiri.

"Viata este un dans grandios, in care cu totii avem un rol. Cand ne implinim rostul aici, dupa o viata sau o mie, ne intaltam la cer si devenim stele."

Despre Dragoste

Despre Dragoste

fragment din EVANGHELIA PACII lui Ioan

Iisus a spus:

"Tatal divin ceresc, este dragoste.
Mama voastra divina, natura, este dragoste.
Fiul divin al omului, este dragoste.

Dragostea este cea prin care Tatal divin Ceresc, Mama divina Natura si Fiul divin al Omului devin Una, pentru ca spiritul Fiului Omului a fost creat de spiritul Tatalui Ceresc, iar trupul sau a fost creat din trupul Mamei a Naturii. De aceea, fiecare trebuie sa deveniti desavârsiti, asa cum desavârsite sunt spiritul Tatalui Ceresc si trupul Mamei Naturii. Si sa iubiti pe Tatal divin Ceresc, asa cum si El iubeste spiritul vostru si tot asa sa iubiti pe Mama voastra divina Natura, dupa cum si Ea va iubeste trupul vostru. Si la fel este bine sa iubiti pe fratii vostri adevarati, asa cum si Tatal vostru Ceresc si Mama voastra Natura îi iubesc. Caci numai atunci, Tatal divin Ceresc va va da spiritul Sau sfânt si Mama divina Natura va va da trupul Ei sfânt. Atunci, Fiii ai Oamenilor vor da o nesfârsita dragoste unul altuia, ca frati adevarati, dragostea pe care ei de fapt au primit-o de la Tatal divin Ceresc si de la Mama lor divina; si abia atunci ei toti vor deveni mângâietori unul pentru celalalt. Si atunci, va dispare de pe pamânt tot raul si toata suferinta si va fi multa dragoste, fericire si bucurie pe pamânt. Pamântul va fi atunci ca cerurile, si împaratia lui Dumnezeu abia atunci va veni. Atunci, va veni Fiul divin al Omului în toata slava Sa, pentru a mosteni împaratia lui Dumnezeu. Si Fiii Oamenilor îsi vor împarti mostenirea lor divina, care este împaratia lui Dumnezeu. Pentru ca Fiii Oamenilor sa ajunga sa traiasca în Tatal divin Ceresc si în Mama divina Natura, iar Tatal divin Ceresc si Mama divina Natura sa ajunga sa traiasca în ei. Si odata cu împaratia lui Dumnezeu, va veni sfârsitul timpurilor, pentru ca dragostea nesfârsita a Tatalui divin Ceresc da tuturor viata vesnica în împaratia lui Dumnezeu, pentru ca dragostea Sa este vesnica. Dragostea este mai puternica decât moartea.
Chiar daca as cunoaste limbile oamenilor si ale îngerilor, daca nu as avea dragoste, glasul Meu ar suna ca o tingire goala de alama. Chiar daca as spune ce va veni si as cunoaste toate secretele si toata întelepciunea, si chiar daca as avea credinta puternica precum furtuna care ridica muntii din locul lor, dar nu as avea dragoste, Eu nu as fi nimic. Si chiar daca as da toate bunurile Mele pentru a-i hrani pe saraci si as da tot focul pe care l-am primit de la Tatal Meu, dar nu as avea dragoste, nu as fi de folos în nici un fel. Dragostea este rabdatoare. Dragostea nu este invidioasa, nu lucreaza rau, nu cunoaste mândrie, nu este aspra si nici egoista; este înceata la mânie si nu nascoceste nici o rautate; ea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de dreptate. Dragostea apara totul, dragostea crede totul, dragostea spera totul, dragostea suporta totul si niciodata nu se epuizeaza; doar limbile vor înceta si cunoasterea va dispare. Pentru ca avem adevarul în parte si avem dreptate în parte si gresim în parte. Dar când deplinatatea perfectiunii va veni, tot ceea ce este partial va deveni Totul. Când omul era copil, el vorbea ca un copil, întelegea ca un copil, gândea ca un copil; dar când a devenit om, el a dat deoparte toate lucrurile copilaresti. Acum vedem prin ceata si prin afirmatii întunecoase. Acum cunoastem partial, dar când vom fi venit în fata lui Dumnezeu nu vom mai cunoaste în parte, ci exact asa cum am fost învatati de El. Si acum, ramân acestea trei: credinta, speranta si dragoste, dar cea mai mare dintre acestea este dragostea.

Acum va vorbesc în limba vie a Dumnezeului viu, prin spiritul sfânt al Tatalui nostru divin Ceresc. Înca nu este nici unul printre voi, care sa poata întelege pe deplin tot ceea ce spun. Cel care va prezinta scripturile va vorbeste în limba moarta a unor oameni morti, prin trupul sau supus bolilor si mortii. De aceea poate fi el înteles de toti oamenii, pentru ca toti oamenii sunt supusi bolii si toti sunt în moarte. Nici unul nu vede lumina eterna a vietii. Omul orb îi conduce pe cei orbi pe cararea întunecata a pacatelor, bolilor si suferintelor, si în cele din urma toti cad în prapastia cumplita a mortii.

Sunt trimis la voi de catre Tatal divin, ca sa pot face lumina vietii sa straluceasca înaintea voastra. Lumina se cunoaste pe sine si cunoaste întunericul, dar întunericul se cunoaste numai pe sine si nu cunoaste niciodata lumina. Mai am înca multe lucruri sa va spun, dar nu le puteti purta înca, pentru ca ochii vostri sunt obisnuiti mai mult cu întunericul, iar lumina deplina a Tatalui divin Ceresc v-ar orbi. De aceea, voi nu puteti sa întelegeti deocamdata ceea ce va spun în legatura cu Tatal divin Ceresc, care M-a trimis la voi. Urmati, mai întâi, sa întelegeti si sa respectati doar legile Mamei divine a Naturii, despre care v-am vorbit, iar când îngerii Ei v-au curatat pe deplin si v-au reînnoit trupurile întarindu-va ochii, veti fi cu adevarat în stare sa suportati lumina Tatalui Ceresc, care este de o mie de ori mai stralucitoare decât stralucirea a o mie de sori. Caci cum credeti ca v-ati putea uita la lumina orbitoare a Tatalui divin Ceresc, când voi nu puteti sa suportati nici macar stralucirea soarelui arzator-Credeti-Ma, soarele este întocmai ca flacara unei sarmane lumânari pe lânga soarele adevarului Tatalui divin Ceresc. Aveti, deci, totdeauna încredere, speranta si dragoste.

Adevarat, adevarat va spun, nu va asteptati rasplata. Daca credeti în vorbele Mele, voi credeti de fapt în Cel care m-a trimis pe Mine, caci acesta este Domnul tuturor, prin care toate devin cu putinta. Pentru ca tot ce este imposibil oamenilor, toate acestea îi sunt cu usurinta posibile lui Dumnezeu. Daca credeti în îngerii Mamei divine a Naturii si ascultati de legile Ei, credinta voastra va va întari si nu veti mai vedea boala niciodata. Aveti credinta, de asemenea, în dragostea nesfârsita a Tatalui divin Ceresc, pentru ca cel care neîncetat se încrede în El nu va fi niciodata înselat si nici nu va vedea vreodata moartea.

Iubiti-va neîncetat unul pe altul, pentru ca Dumnezeu este nesfârsita dragoste si, actionând în felul acesta, îngerii Sai vor sti ca mergeti pe cararile Lui. Si atunci, toti îngerii vor veni în fata voastra si va vor servi. Si Satana, cu toate pacatele, bolile si necuratiile, va pleca pentru totdeauna din trupul vostru. Mergeti acum si feriti-va sa mai pacatuiti; caiti-va pentru pacatele voastre; botezati-va, ca sa va puteti naste din nou si astfel sa nu mai pacatuiti".

Apoi, Iisus s-a ridicat, dar toti ceilalti au ramas asezati, pentru ca fiecare simtea puterea coplesitoare a cuvintelor Sale. Si atunci, luna plina a aparut între norii care se spargeau si L-a învaluit pe Iisus în stralucirea ei. Scântei au tâsnit din parul Sau si El a stat între ei în lumina lunii, de parca ar fi plutit în aer. Nimeni nu s-a mai miscat atunci, nici o voce nu s-a mai auzit si nimeni nu a stiut cât timp a trecut, pentru ca timpul parca se oprise.

Atunci Iisus a întins mâinile catre ei si a spus: "Pacea lui Dumnezeu sa fie cu voi!" Si El a plecat asa cum suflarea vântului leagana frunzele copacilor.

Alexandru Macedonski - Rondelul ajungerii la cer

Alexandru Macedonski - Rondelul ajungerii la cer

In cer s-ajunge dintr-un salt,

Sau nu s-ajunge-n veci de veci

Te-arunca-n el un cantec nalt,

In care-al vietii plans ineci

Spargand fluidicul sau smalt,

Ca o sageata de aur-treci

In cer s-ajunge dintr-un salt,

Sau nu s-ajunge-n veci de veci

I se mai da-n sfarsit asalt,

Sub jar de patimi cand te pleci,

In al tau suflet cand n-ai alt

Decat fiorii dulci si reci…

In cer s-ajunge dintr-un salt.

Rebecca Hall

10 beneficii ale Iubirii Neconditionate. Cand iubesti neconditionat:

10 beneficii ale Iubirii Neconditionate. Cand iubesti neconditionat:

Intr-o lume atat de conditionata, a iubi neconditionat pare imposibil... Este insa atat de simplu si vine atat de natural cand iubesti cu adevarat... Joanne Cipressi, speaker motivational, ne arata de ce este benefica iubirea neconditionata si de ce ar trebui cu totii sa iubim astfel:

Joanne Cipressi este speaker motivational si are o experienta de peste 13 ani in coaching. Ca si coach, Joanne ajuta oamenii sa invinga depresiile, dependentele, efectele abuzurilor, problemele legate de stima de sine, de increderea in sine etc. Intr-un articol publicat pe site-ul sau joannecipressi.com, expertul in relatii ne impartaseste cele 10 beneficii ale iubirii neconditionate pe care ea le-a desoperit prin prisma propriei experiente, dar si prin observarea experientelor celorlalti:

10 beneficii ale Iubirii Neconditionate

CAND IUBESTI NECONDITIONAT...

1. Cand iubesti neconditionat, esti mai conectata la partenerul tau...

Cand iubesti neconditionat, te simti mai conectat la partenerul tau deoarece il vezi asa cum este. Esti mai curios sa explorezi cine este, ce iubeste, ce sentimente il incearca, care sunt gandurile sale fara sa il judeci. Cu cat iti accepti mai mult partenerul, cu atat mai mult acesta se va simti liber sa fie el insusi – asadar cu atat mai mult te poti conecta cu el. Aceasta conexiune duce la mai multa satisfactie care la randul sau sporeste activitatea celulelor albe conform doctorului Vermon Coleman. Activitatea celulelor albe din sange intareste sistemul imunitar, distrugand astfel celulele canceroase si imbunatatind starea generala de sanatate.

2. Cand iubesti neconditionat, comunici mai deschis...

Cand iubesti neconditionat, comunicarea va fi mai deschisa, mai onesta si mai binevoitoare. Comunicarea este una din partile vitale ale unei relatii. Va dura mult mai mult decat frumusetea, sex-appeal-ul si multe din calitatile de care va bucurati tu si partenerul tau. Comunicarea deschisa permite o conexiune mai adanca, mai intima ce dureaza mult.

3. Cand iubesti neconditionat, renunti la control...

Cand iubesti neconditionat, renunti la control. Cand iubesti folosindu-te de control, poti acumula tensiuni care iti zdruncina nervii. Aceste tensiuni pot fi resimtite de celulele tale si pot cauza boala daca le prelungesti. Adesea, controlul foloseste tactici care sunt nedrepte precum negocierile care sunt impotriva a ceea ce este partenerul tau. Aceste tactici cauzeaza tensiuni, resentimente si alte emotii si reactii care sunt nesanatoase pentru o relatie, dar fac rau si starii tale de sanatate.

4. Cand iubesti neconditionat, traiesti momentul prezent...

Cand iubesti neconditionat, te concentrezi asupra momentului prezent in loc sa te ingrijorezi in privinta viitorului tau. Acest lucru va va permite sa va bucurati unul de altul in fiecare zi, la un nivel mai profund.

5. Cand iubesti neconditionat, esti mai tolerant si nu te superi din cauza lucrurilor marunte..

Cand iubesti neconditionat, nu te enervezi repede si nici nu te superi din cauza nimicurilor pe care le face partenerul tau (ca ajunge uneori tarziu la cina, ca nu a lasat jos capacul la wc, ca a promis ca te suna si nu te-a sunat etc).

6. Cand iubesti neconditionat, te dezvolti frumos in interior...

Cand iubesti neconditionat, iti permiti mai mult sa te dezvolti in interior deoarece vrei sa devii un partener mai bun.

7. Cand iubesti neconditionat, in inima ta nu e loc de resentimente...

Cand iubesti neconditionat ai mai putine resentimente. A-i spune partenerului in mod frecvent ca nu face ceva atat pe bine pe cat ti-ar placea poate conduce la resentimente. Partenerul tau se poate schimba din cauza remarcelor tale staruitoare, dar ar putea sa acumuleze resentimente deoarece este posibil sa nu isi doreasca cu adevarat sa se schimbe. Totodata, s-ar putea sa aiba resentimente fata de tine deoarece nu l-ai acceptat asa cum este desi l-ai ales ca partener. Aceste resentimente pot conduce la aparitia tensiunilor in relatia ta.

8. Cand iubesti neconditionat, ai toata rabdarea din lume...

Cand iubesti neconditionat, ai mai multa rabdare cu partenerul tau. Cand esti nerabdator, iti doresti adesea un anumit rezultat si arati ca nu esti multumit de situatia actuala. Cand esti rabdator, esti linistit si ai pace interioara.

9. Cand iubesti neconditionat, iti lasi partenerul sa stie cat de mult conteaza pentru tine...

Cand iubesti neconditionat, iti lasi partenerul sa stie cat inseamna pentru tine. Cand partenerul tau simte ca persoana lui conteaza pentru tine, te va trata cu mai mult respect si loialitate, incercand sa imbunatateasca relatia si pe el in aceasta relatie. Oamenii chiar ‘infloresc’ cand simt ca conteaza.

10. Cand iubesti neconditionat, POTI sa inveti de la partenerul tau...

Cand iubesti neconditionat, poti sa inveti de la partenerul tau. Fiecare persoana pe care o intalnesti are multe sa te invete despre viata si despre tine insuti, in special partenerul tau. Partenerul tau este unic si a fost crescut diferit de tine asa ca are o perspectiva diferita asupra anumitor aspecte ale vietii, ale iubirii, ale relatiilor etc. Asa ca, in loc sa-ti judeci sau sa incerci sa-ti schimbi partenerul, accepta cine este. Partenerul tau te poate deschide unei intregi noi lumi intregi care iti poate deschide noi orizonturi.

joannecipressi.com

Energia din palme: Puterea vindecatoare nebanuita

 Mana, un puternic simbol al Puterii si Energiei

Vi s-a intamplat vreodata ca atunci cand erati mici si va simteati rau mama sa va atinga cu palmele capul ori sa va mangaie si sa va treaca?
Palmele emana energie chiar daca suntem sau nu constienti de acest fapt. Unii initiati stiu chiar sa foloseasca energia palmelor pentru a vindeca sau ameliora dureri printr-o simpla atingere.
Cea mai mare influenta energetica prin atingerea palmelor o au persoanele dragi in care avem incredere si la atingerea carora ne simtim in siguranta.
"De atatea ori... atunci cand ne simtim rau fizic sau psihic, avem nevoie de atingere. De o tinere de mana sau de o imbratisare care sa vina din partea unei persoane apropiate. " 
Faptul ca “atingerea alina” este demonstrat stiintific. Richard Davidson, neurolog la Universitatea din Wisconsin a condus un studiu fascinant care demonstreaza cum stransoarea palmelor poate sa reduca sentimentele de teama, de singuratate si chiar, durerea fizica.

Sa tii pe cineva apropiat de mana inseamna sa ii oferi afectiune, protectie si o senzatie de confort. In sens practic, sa tii de mana este acel mod eficient prin care reusesti sa ghidezi pe cineva intr-o multime, indepartand pericolul de a va rataci unul de celalalt, dar pe noi ne intereseaza acum tinerea de mana ca mod de a alina suferinta.

Atingerea palmelor intre persoane care se iubesc ajuta la imbunatatirea sanatatii si a starii generale de bine, mai mult decat atat, reprezinta un raspuns emotional la diversii factori de stres de care ne lovim in viata. Intr-un articol mai vechi, New York Times observa ca tinerea de mana este astazi un gest de-sexualizat de care ne putem bucura si care inseamna, pana la urma, CONEXIUNE. De obicei, legatura care se naste intre maini conota o legatura inofensiva si calda intre doi oameni aflati intr-o relatie. Astazi, acest gest a atras atentia multor cercetatori care studiaza efectele sale asupra trupului si asupra mintii.

Richard Davidson, neurolog la Universitatea din Wiscosin demonstreaza ca atingerea mainii poate reduce sentimentele de frica, singuratate si chiar durerea fizica experimentata de femei. Oamenii de stiinta au masurat nivelul de frica si durere atunci cand o femeie este tinuta de mana de o persoana apropiata, de un necunoscut sau cand este lasata complet singura. In cadrul acestui studiu, mai multe femei erau supuse unor socuri electrice. (Ce fel de femei s-ar putea lasa pe mana unor astfel de studii este insa alta poveste dupa cum observa si bloggerita Michelle Ebbin, cea care semnaleaza in mediul online aceasta cercetare totusi extrem de interesanta...)
In cadrul acestui studiu, cercetatorii au analizat nivelurile de frica si durere experimentate de femei atunci cand primeau socuri electrice blande. Au fost masurate imaginile magnetic rezonante ale activitatii creierului lor si rezultatele au fost cu adevarat remarcabile.

Atunci cand erau lasate complet singure, in timp ce primeau acele socuri electrice, femeile simteau frica si durere iar ariile creierului responsabile pentru emotii erau mult mai active. Daca un membru al laboratorului le tinea pe acestea de mana, fiind vorba despre o persoana pe care ele nu o mai vazusera pana atunci, femeile simteau mai putina teama chiar daca durerea fizica era prezenta.
Cel mai interesant este faptul ca in momentul cand partenerii acestora le tineau de mana, in timp ce ele primeau socurile electrice, activitatea creierului lor se calma incet, incet. Era ca si cand stransoarea palmei sotului ar fi avut puterea unui medicament, al unui sedativ care le reducea durerea fizica si frica psihica! Mai mult decat atat, efectul asupra creierului acestor femei era direct proportional cu dragostea pe care o simteau pentru partenerii lor, cu gradul de intelegere din casnicia lor. In momentul in care erau tinute de mana, schimbarile activitatii creierului, vizibile cu ajutorul imaginilor magnetic rezonante, se produceau in zona creierului denumita hipotalamus (responsabila in procesarea emotiilor). Hipotalamusul este acea zona a creierului ce controleaza secretiile hormonilor din corp, mai ales pe aceia ai stresului.

http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~psihologie-psihiatrie/23042/energia-din-palme-puterea-vindecatoare-nebanuita/pagina-2.html
  
Mâinile tale

Mâinile tale trăiesc,
în fiecare mângâiere.
Se simte alinarea.
Se simte speranţa
se simte Sufletul.

...Mâinile tale
au lacrimi şi gânduri,
au zâmbet şi raze de soare.
Au dorul speranţei.

Mâinile tale poartă  visul.
Mâinile tale poartă  viitorul
fără  semne de întrebare.
Şi fără puncte de suspensie.

 

Un resentiment pe care îl porţi cuiva îţi închide uşa armoniei în propria ta viaţă. Fă pace cu oamenii din viaţa ta. Renunţă la orice urmă de judecată sau de resentiment pe care îl porţi împotriva lor şi deschide-ţi inima. Indiferent de experientele pe care le-aţi petrecut împreună, ei n-au făcut altceva decât să-ţi arate o parte a Sufletului Tău pe care altfel nu ai fi putut să o descoperi. Renunţă la duşmănie şi împacă-te cu toţi oamenii din viaţa ta. Mulţumeşte-le pentru toate cadourile spirituale pe care ţi le-au oferit. Eşti un om mult mai bogat după experienţa cu aceştia. ~ Tania Tiţa

Viaţa este întotdeauna imprevizibilă. Până în momentul în care nu vom face pace cu necunoscutul, nu vom putea avea cu adevărat pace în inimile noastre. Fiind în pace cu tot ceea ce vine, primind cu seninătate tot ceea ce vine, ne va putea ajuta să păstrăm o pace autentică în interior, care nu va putea fi influenţată de circumstanţele exterioare. Aceea este adevărata pace. Când ea este neschimbată, indiferent de ceea ce se petrece în afară. ~ Tania Tiţa

Sa poti vedea tot ce e mai bun in celalalt, chiar in momentele in care acesta iti arata partile lui cele mai intunecate. Acest lucru inseamna sa Privesti cu Adevarat. Tania Tita

"Although they are not the majority, there are many people all over the world who wish to enlighten others. But as they do not know how to go about it, they gradually become discouraged by their poor results or even end up hating the whole world. Is it reasonable, really, to reach that stage?
If you truly wish to work for the good, start by leaving others alone, and concentrate on developing yourself… When eventually you are able to live in the light, they will be asking you to enlighten them, for they will feel they are in darkness floundering in the mire. But if you go and deal with the mire now, wading into it with the intention of purifying it, well, you will be covered in it yourself! Become filled with light, and when you appear before others they will understand, without your saying anything, how lost they have become, and they will ask you to guide them". Aivanhov

Shiva Sutras 3.15 & 3.16 - The Seed of the Universe & Immersion in Consciousness

 

Shiva Sutra 3.15

Bijavadhanam

The Sanskrit word bija means the seed and cause of this whole universe. The understanding that everything manifested is contained in a single seed is reached in higher states of consciousness, Samadhi.

The Oneness manifests as all the worlds, as the glory that is Earth’s Nature, and in each and every being – and yet all that is contained, eternally present in a single seed, bija. This is the greatness of the free will (svantantrya) of Shiva, God consciousness, Parabhairava.

Para means the highest and Bhairava is the combination of the three metaphysical principles in one word: BHA indicates the maintenance of the world, RA the withdrawal or dissolution of the world, and VA the projection of the world. [Jaideva Singh] Thus Parabhairava expresses the three metaphysical principles that are the foundational essence, the cosmic forces that make up our universe.

Bija is the seed and cause of the universe; bija is “the supreme energy of Shiva, svantantrya shakti. [SLJ]” The term shakti is synonymous with power and is the manifesting power of Shiva. Because the power of shakti manifests everything, she has many Sanskrit words that describe various nuances of her aspects. Here she is bija, the cause of the universe in seed form.

 

Shakti is also spanda the creative pulsation of Shiva, the foundational consciousness, motion-less movement. The movements, vibration and pulsation of spanda are only apparent – the temporal appearances of illusory forms emanating from the eternal motion-less stillness that is the One. The manifest is simultaneously un-manifest, because the Oneness is never affected or changed by the appearance of the universe. These contradictions are useful and challenge us to alter our conditioned linear thinking.

Bija is to be continually meditated on in the intense focused practice of a “break-less awareness.” Swami Lakshmanjoo tells us that the aspirant must “put your mind and your intellect on a point that is to be meditated on, again and again, in continuity, without pause.”

This capacity to achieve a break-less awareness will come after your realization. “Because before you have realized it, you won’t have the strength of awareness to do it in continuity. At the time you realize it, that strength of meditating on it in continuation comes spontaneously. [SLJ]”

This achieved spontaneity will make us active. “…after you realize the reality of the Self…you will remain fully active for the remainder of your life. [SLJ]”

The path Home is sometimes bewildering and often presenting the chicken or the egg puzzle – which comes first? Are our ‘achievements’ the result of our own endeavors, or are they merely God’s grace? Is our heartfelt devotion for God a result of our own will, or is it the will of God that immerses us in such feelings. Is the intensity of a disciplined focus our own doing? Or is this intensity the grace of God within?

 

Shiva Sutra 3.16

Asanasthah sukham hrade nimajjati

The yogi who is seated in the real posture (asana) of the supreme energy of awareness effortlessly dives in the ocean of nectar. [SLJ] In this sutra Swami Lakshmanjoo explains that the physical postures (asanas) are “only imagination. The real asana actually exists when you are truly residing in the state of absolute awareness, the awareness of Self.”

Everything is consciousness. A yogic posture without its equivalent consciousness is meaningless. The external trappings of a spiritual life are fraudulent without real understanding from experience. In my experience, flowing purple robes, mystic ornaments, and a profusion of symbols do not indicate true enlightenment. For example Swami Lakshmanjoo wore simple clothes, his hair was cut short, and he did not preside over his disciples from a golden throne. His consciousness was all.

The Sanskrit word sukham here indicates that the yogi has reached the stage where his practice is “effortless” which “means that without exerting any effort in respect to breathing or yogic exercise, contemplation of meditation, he remains seated in that posture. [SLJ]” This posture symbolizes the state of consciousness of those heroes who have entered into God consciousness.

At this point in the journey the external means of spiritual practice are no longer necessary. Without any effort, the yogi in an internal way “immerses himself in the ocean from which the universe rises and expands. [SLJ]” You dissolve into and become one with, immersed and imbued with the nectar that is the ocean of consciousness. Your consciousness enters into God consciousness. All words are mere attempts to describe the subtle feelings that are beyond words, beyond the five senses and the intellect.

***

The teachings in the Sanskrit texts use the words ‘subjective’ and ‘objective’ in a unique way. It can be confusing at first. The Oxford dictionary defines the word subjective as ‘based on or influenced by personal opinions.’  This usage is more often heard in the west.

The word ‘subject’ is also used in English grammar as the word that performs the action of the verb. So when the texts talk of the ‘subjective consciousness’ they are referring to the subject, or I consciousness – and not a personal subjective opinion. The thinking in the Sanskrit texts is connected and interwoven into Sanskrit grammar, and so a grammatical reference is natural and to be expected.

The word ‘objective’ has the same difficulty. In the dictionary it can be defined as ‘not influenced by personal feelings or opinions: historians try to be objective.’ While the meaning of the word ‘object’ is ‘a physical thing that can be seen or touched’ or ‘a person or thing to which an action or feeling is directed.’

In the Sanskrit texts, the word ‘objective’ refers to the external manifested universe – that which is outside and projected by the subject. The subject is the interior ‘doer’ and the object is the external, what is done.

When we reach the state of God consciousness, we become the state of the revealer – the subject, subjective consciousness. We are no longer in the state of what is revealed – the objective universe.

The sequence of events described in this sutra are that the yogi moves from external means and realizing his/her own nature as the One – to an internal means, which relies on thought and Grace, and thus moves into the “supreme nectar” of dissolving in the Ocean of God consciousness.

Spanda

Spanda este Parashakti, Suprema Rezonanţă Divină, Energia Ultimă a Conştiinţei Divine. Ea este în acelaşi

timp transcendentă, dar totodată şi ca un freamăt subtil, o mişcare care animă transcendentul; altfel spus ea este acea manifestare transcendentă dinamică din sânul Tatălui Suprem care face să apară manifestarea. Realizând o paralelă cu tradiţia creştină, ea ar putea fi asimilată Duhului Sfânt – acel martor credincios care este de fapt şi Vibraţie Creatoare Supremă, în lipsa căruia nimic nu ar putea să existe.
Această acţiune de manifestare a universului prin intermediul lui spanda se realizează cuantificat, în 12 faze sau momente distincte de Conştiinţă şi de Energie în acelaşi timp, care sunt cele 12 Kali-uri. Această acţiune se manifestă la nivel cosmic, divin, reflectându-se totodată şi la nivel individual - la nivelul lui Atman (în fiecare conştiinţă umană), fiind chiar Lumina Divină Necreată care face să existe atât manifestarea universală, cât şi fiecare conştiinţă în parte. Spanda este deci acea Lumină necreată care susţine şi animă totul.

Sistemul Spanda este un sistem al Graţiei divine. Aici Graţia este privită, ca de altfel în întregul şivaism, ca o revărsare instantanee şi copleşitoare de energie provenind direct de la Shiva. Dumnezeu răspunde în acest mod celor mai profunde aspiraţii ale fiinţei umane, iar acest act de coborâre a Graţiei se poate manifesta, de asemenea, cu aceeaşi eficienţă şi de la Maestru la discipol. Şivaismul este o line de filiaţie spirituală în care Maestrul nu are doar rolul de a-şi învăţa discipolul modalitatea de a parcurge calea spirituală, ci el este în acelaşi timp pentru discipol ca un Tată Suprem, elevul fiindu-i un fiu preaiubit. Este de ajuns o privire, o atingere, un gând al Maestrului către discipol ca instantaneu acesta să acceadă la nivelul Suprem de Conştiinţă. Este de fapt aceeaşi graţie a lui Shiva manifestată în acest caz printr-un vehicul sau instrument uman – Maestrul.

Spanda – vibraţia primordială - are un rol fundamental în cadrul şivaismului caşmirian. Lucrarea de bază a şcolii Spanda o constituie tratatul Spandakarika al cărui autor, Vasugupta, a trăit în prima jumătate a secolului al IX-lea. Kshemaraja, unul dintre comentatorii săi, mai numeşte această lucrare şi Spandasutra (Aforisme asupra vibraţiei) sau Sapandashastra (Tratat asupra vibraţiei). Există mai multe comentarii asupra acestei lucrări: Spandakarikavritti a lui Bhatta Kallata, cel mai vechi şi cel mai succint dintre ele, cele ale lui Kshemaraja, Spandasamdoha, care comentează exclusiv doar primul verset al lucrării şi Spandanirnaya, care o comentează în întregime, Spandapradipika a lui Upalavaishnava şi, de asemenea, Spandakarikavivriti a lui Ramakantha, pe care îl citează adesea şi Abhinavagupta.

În cadrul şcolii Spanda, termenii care caracterizează aspectul vibrant al energiei sau al Conştiinţei au diferite niveluri de manifestare. Astfel, termeni ca: spanda, spandana, sphurana, sphuratta, samsphuratta au ca rădăcină spand- sau sphur-.

Spand - înseamnă freamăt, tremur, vibraţie, pulsaţie a inimii.

Sphur - are aceeaşi semnificaţie cu diferenţa că această rădăcină verbală asociază mişcării şi lumina, emoţia vie, izbucnirea, ţâşnirea, ceea ce conduce la sensul de scânteiere, străfulgerare, reverberaţie (luminoasă) etc. Deşi numeroase texte consideră echivalenţi termenii spanda şi sphuratta, putem totuşi spune că sphuratta (scânteiere, străfulgerare) vizează identitatea dintre Conştiinţă şi activitatea Sa şi desemnează manifestarea sau iluminarea universală ce caracterizează actul de priză de conştiinţă de sine (vimarsha). Practic, semnificaţia acestor termeni este diferită în funcţie de nivelul la care se aplică: suprem (para), intermediar (para-apara) sau inferior (apara). 

 Suprema Spanda sau Paraspanda

Realitatea vibrantă sau sandatattva, aşa cum mai este ea denumită, este sursa tuturor formelor de activitate divină sau umană (universală sau individuală). La nivelul suprem, această realitate în acţiune este Conştiinţa universală dincolo de care nimic nu există.

Ea este Unitate şi Totalitate şi este adesea desemnată prin termeni ca: svatantrya – suprema libertate a Divinului, purnahanta – plenitudine, mahasata - existenţa universală, sphuratta – priză de conştiinţă vibrantă, parapramatri - supremul subiect conştient, dhvani- rezonanţă primordială şi hridaya– inimă.

În lucrarea sa Paratrimshikavivarana, Abhinavagupta o defineşte astfel: „În realitatea sa, Conştiinţa (samvid) este spanda. Această spanda este într-un anumit fel o mişcare (un freamăt extrem de subtil, o vibraţie foarte subtilă) (kimcitcalana). Dacă  ar fi vorba doar de o orientare progresivă de la natura sa proprie către un alt lucru, această spanda nu ar fi decât o simplă mişcare şi nu am numi-okimcit – „într-un anumit fel”; dacă, dimpotrivă, această progresie nu ar fi o mişcare, ea  nu ar exista. Numim aşadar vibraţie această înflorire progresivă (ucchalatta) în însăşi esenţa, proces lipsit de orice desfăşurare şi identic lui camatkara, pura uimire. Agama-ele o desemnează prin expresii ca: urmi, undă şi udara, ventru.”

Fiind însăşi Conştiinţa, această Spanda nu poate să devină niciodată inconştientă. Luminoasă în sine înşăşi şi prin sine însăşi (svaprakasha), ea este vibraţia eternă şi imperceptibilă proprie prizei de conştiinţă. Fără ea nimic nu s-ar manifesta. Etern pură şi nediferenţiată în esenţă, în ea însăşi, prin ea însăşişi şi pornind din ea însăşi, ea manifestă tot ceea ce există. Ea este cea care conţine totalitatea vibraţiilor scufundate în Beatitudinea Supremă. Datorită acestei Beatitudini vibrante, Conştiinţa se orientează către emanaţia universului, dar a unui univers identic lui Shiva. Putem vorbi atunci de prathamaspanda, actul spontan, perfect pur, interior Sinelui Suprem, cea mai înaltă formă a voinţei, care nu este un efort îndreptat către un scop exterior sieşi, ci prin care se revelează întreaga iniţiativă şi libertate divină scăldată de beatitudine.

Spanda intermediară sau Paraparaspanda

Această vibraţie foarte subtilă asociată organelor de cunoaştere este intermediară între vibraţia eternă izvorâtă din spandatattva şi cea grosieră, specifică lumii devenirii, care antrenează fiinţa individuală în timp, necesitate şi acţiune înrobitoare.

Nediferenţiată încă, ea constituie sursa vieţii universale, primul pas în evoluţia Conştiinţei. Energie a suflului (pranana), ea devine funcţie vitală sub forma celor cinci sufluri care animă corpul uman.

Această vibraţie este numităapara, inferioară, în măsura în care, orientată căre exterior, ea se distinge de pura energie din care a luat naştere, separând obiectul de subiect, până când obiectivitatea începe să primeze asupra subiectivităţii. Dar ea participă la nivelul suprem în măsura în care, orientată către interior ea regăseşte pura instantaneitate a actului primordial.

Această spanda este cea care dă viaţă mantra-ei, ea este eficienţa cuvântului sacru, freamătul ardorii interioare a adoraţiei şi în acelaşi timp suportul unic al Conştiinţei în momentul dispariţiei definitive a oricărei urme de obiectivitate. La acest nivel, activitatea diferenţiată ia ca suport energia nediferenţiată.

Din spanda intermediară se naşte orice activitate purificatoare a energiei, aşa-numita frecare a suflurilor subtile, acea vibraţie (asemănătoare smântânirii laptelui) aptă să trezească energia Kundalini şi să pună în mişcare roata Kali-urilor.

Aceasta este eficienţa celui care, deşi nu este încă stăpânul energiilor sale, nu este nici la bunul lor plac, căci el rămâne conştient de însăşi sursa abilităţilor sale, retrăgându-se progresiv din obiectivitate şi orientându-se către Conştiinţa universală.

Spanda inferioară sau aparaspanda

Aparaspandaînglobează orice activitate a omului obişnuit prins în fluxul samsara-ei sau al obiectivităţii şi exteriorităţii care ascunde (ocultează) natura reală a Sinelui Divin. Numită şi spanda particulară sau emanaţie particulară, ea cuprinde orice manifestare obiectivă care dă naştere unei activităţi limitate sub forma celor trei guna (tendinţe).

O astfel de activitate are drept caracteristici dispersia, diferenţierea, agitaţia, în corelaţie cu o dorinţă intenţională al cărui scop este plasat undeva în exterior şi care generează efecte, care la rândul lor vor atrage anumite consecinţe (o anumită karma).

Prinsă astfel în lanţul cauzal al necesităţii şi fiind supusă fluctuaţiilor (vikalpa), energia unei astfel de activităţi este numită karma deoarece ea este asociată cuiraselor, organelor interne şi externe şi elementelor subtile şi grosiere care animă roata energilor divine. La acest nivel, pashu (fiinţa înlănţuită) se substituie lui pati (stăpânul acţiunilor), cunoaşterea şi obiectul de cunoscut apărând ca fiind diferite.

Dar, cu toate că la acest nivel cele cinci energii divine apar ca energii ale iluziei, ele rămân totuşi prezente, chiar dacă numai la nivelul senzaţiilor. Şi aşa cum afirmă Abhinavagupta în Tantraloka: „Cu toate că la acest nivel afirmăm că Conştiinţa este în mod necesar distinctă de suflu, de corp, inteligenţă etc.,  în realitate ea nu este distinctă de acestea, căci această diferenţiere ţine de funcţiile pe care ele le îndeplinesc şi nu de natura lor esenţială.” „Conştiinţa rămâne întotdeauna ascunsă în ele, căci fără de aceasta ele nu ar exista. Substratul divin susţinător nu este niciodată afectat de diferenţierea stărilor.”

Astfel, esenţa fundamentală a sistemului Spanda este că absolut totul este Divin. În tot şi în toate există doar Divinul. Absolut totul fiind creat de Dumnezeu, nimic nu-L poate acoperi, căci pentru ca ceva să-L acopere ar trebui să fie în afara Lui, a Celui care prin simpla închidere şi deschidere a ochilor face să dispară şi respectiv să apară universul, şi aşa cum afirmă sutra 3 din Spandakarika:

„Deşi această Supremă Rezonanţă Divină manifestatoare, Spanda, se răspândeşte în procesul emanaţiei, în stările distincte de veghe, somn şi altele, care sunt în realitate nedistincte de ea (de Spanda), ea nu-şi părăseşte niciodată propria Sa natură de Subiect Absolut (Suprem) care percepe.”

Maria Berseneva