Trandafiri pe care de-atatea ori, Tu, Iubita Maria mi i-ai daruit.
Imi lipsesc ale tale imbratisari,
imi lispeste plecarea ta, dincolo de nori.
Imi lipseste sa ma astepti pe banca si sa ma intrebi:
"cum o mai duci? ce mai faci?
m-am rugat pentru tine" ..
De cate ori mainile mi le-ai sarutat.
Nu am cum sa-ti multumesc,
iti sunt vesnic recunoscatoare.
Maria! mi-ai fost ca o mama, bunica,
strabunica, prietena ..
de toate pentru Sufletul meu.
Acei trandafiri nu-i mai primesc.
Trandafirii te iubeau atat de mult cat ii iubeai si tu pe ei.
Ne-am intalnit intorcandu-mi privirea sa admir trandafirii.
Ei ne-au unit Sufletele si ne-au imbratisat inimile.
Intr-un oras aglomerat, intr-o curte,
Trandafirii rosii au vorbit inimii noastre.
Intalnirea cu tine,dulce Marie,
mi-e vie si plina de dor ..
Te iubesc acolo unde esti si-ti multumesc pentru a ta iubire neconditionata!
Privind trandafirii si iubindu-ti inima ai ramas vie in Sufletul meu!
Ai plecat iar trandafirii au ramas ..
insa nu mai sunt daruiti cum tu mereu au facut-o inimii mele ..