De ce să alegi, în ciuda ta, să rămâi ancorat în trecut, să te încrezi tocmai în varianta care nu te lasă să mergi înainte? Cred că ar trebui să-i pierdem pe cei care “au fost odată” taman în timpul în care s-au întâmplat, cu ce au adus ei atunci în vieţile noastre, fără să-i târâm cu noi, ca pe nişte umbre ale încercărilor ratate. Le aşezăm pe umeri o povară covârşitor de mare. Ne-au intersectat destinul atât cât s-a putut, atât cât a trebuit. Cred că oamenii se întorc din drum doar în filme. Noi nu suntem personaje cu un parcurs prestabilit. Îl construim treptat din ceea ce trăim şi, ghinion, mâine vom fi aproape tot cei de azi. Sentimentele nu se rescriu dramatic în situaţii-limită, nici iubirea nu erupe în miez de noapte, ca şi când ar fi cea din urmă (noapte & iubire). Viaţa reală e mult mai calmă de atât.
Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor să ştie de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare să facă un ocol de câteva ore doar pentru a-şi întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei ceşti de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară să-i convingem, fără a-i aştepta mult şi în zadar.
N-ar fi mai bine ca, în locul tuturor variabilelor trecutului (şi prezentului) nostru, cărora le-am dat noi înşine, nemeritat, puterea supranaturală de a ne întoarce pe dos destinele şi de a ne face fericiţi, să începem să ne descurcăm cu ceea ce avem, în viaţă, să învăţăm să găsim mai mult loc în suflete pentru cei care ne sunt, mereu, în imediata apropiere? Care ţin la noi cu adevărat? Ei sunt minunatele constante ale vieţilor noastre.
Anda Docea

Vă iert pe toți cei care m-ați irosit și care m-ați folosit, ascunși după măști ale bunelor intenții și ale dragostei.
Vă iert pe toți cei care mi-ați luat pacea sufletească și care mi-ați oferit nopți albe, pline de frământări și de lacrimi.
Vă iert pe toți cei care m-ați mințit, care mi-ați înșelat așteptările, care m-ați trădat și care m-ați lovit pe la spate, nemeritat.
Vă iert pe cei care ați făcut din durerile și din necazurile mele, bucuria voastră și prilej de a bârfi.
Vă iert pe toți cei care, prin disprețul pe care mi l-ați arătat, ați reușit să mă faceți să cred că nu sunt destul de bună și de frumoasă, că nu sunt demnă de voi, că n-am nici o valoare și că nu merit să fiu prețuită.
Vă iert pe toți cei care m-ați abandonat fără nicio explicație atunci când nu ați mai avut nevoie de mine, obligându-mă să trăiesc supliciul singurătății.
Vă iert pe toți cei care m-ați amăgit cu promisiuni frumoase și cu calități morale însușite doar pentru a-mi câștiga iubirea.
Vă iert pe toți cei care m-ați lovit peste obrazul pe care în trecut l-ați pupat și l-ați mângâiat.
Vă iert pe toți cei care mi-ați împovărat sufletul cu griji inutile, cu regrete, cu complexe și cu dureri nemeritate.
Vă iert pe toți cei care ați încercat să mă schimbați, să îmi luați libertatea de a fi eu, să mă asimilați turmei și să mă minimalizați.
Vă iert pe cei care ați fost indiferenți la durerile mele, care mi-ați oferit priviri urâcioase când meritam și aveam nevoie de un zâmbet, care m-ați rănit cu cuvinte grele atunci când aveam nevoie de o vorbă bună și care mi-ați întors spatele atunci când aveam nevoie de o îmbrățișare și de o apropiere...
Vă iert pentru că vreau să îmi eliberez sufletul și mintea de voi.
Vă iert și vă uit...
Să fiți fericiți!

Irina Binder

Azi, ti-ai intrebat Sufletul si Inima ce mai fac?
V-ati hranit cu Dumnezeu azi?
Le-ati facut sa zambeasca?

Daca vrei sa luminezi trebuie sa rezisti arderii.

Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, care umbla in caile Lui.

Rodul muncii mainilor tale vei manca. Fericit esti; bine-ti va fi!

Femeia ta ca o vie roditoare, in laturile casei tale; fiii tai ca niste vlastare tinere de maslin, imprejurul mesei tale.

Iata, asa se va binecuvanta omul, cel ce se teme de Domnul.

“Te va binecuvanta Domnul din Sion si vei vedea bunatatile Ierusalimului in toate zilele vietii tale.

Si vei vedea pe fiii fiilor tai. Pace peste Israel! (Psalmul 127 – Biblia Ortodoxa)