duminică, 4 august 2013
Kahlil Gibran
Kahlil Gibran - Profetul (fragment)
Iar o femeie care purta un prunc în braţespuse: "Vorbeşte-ne despre Copii". Şi el glăsui.
"Copiii voştri nu sunt copiii voştri. Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre, Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul, Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic."
„Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa ii faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.
Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.
Pe drumul nesfarsirii Arcasul vede tinta si cu puterea Lui va incordeaza, astfel ca sagetile-I sa poata zbura iute si departe.
Si puterea voastra, prin mana Arcasului, sa va aduca bucurie,
Caci, precum El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic.”
- See more at: http://copiiminunati.ro/despre-copii-khalil-gibran/#sthash.8Xn8Dkuz.dpuf
Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa ii faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.
Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.
Pe drumul nesfarsirii Arcasul vede tinta si cu puterea Lui va incordeaza, astfel ca sagetile-I sa poata zbura iute si departe.
Si puterea voastra, prin mana Arcasului, sa va aduca bucurie,
Caci, precum El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic.”
- See more at: http://copiiminunati.ro/despre-copii-khalil-gibran/#sthash.8Xn8Dkuz.dpuf
„Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa ii faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.
Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.
Pe drumul nesfarsirii Arcasul vede tinta si cu puterea Lui va incordeaza, astfel ca sagetile-I sa poata zbura iute si departe.
Si puterea voastra, prin mana Arcasului, sa va aduca bucurie,
Caci, precum El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic.”
- See more at: http://copiiminunati.ro/despre-copii-khalil-gibran/#sthash.8Xn8Dkuz.dpuf
Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa ii faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.
Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.
Pe drumul nesfarsirii Arcasul vede tinta si cu puterea Lui va incordeaza, astfel ca sagetile-I sa poata zbura iute si departe.
Si puterea voastra, prin mana Arcasului, sa va aduca bucurie,
Caci, precum El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic.”
- See more at: http://copiiminunati.ro/despre-copii-khalil-gibran/#sthash.8Xn8Dkuz.dpuf
Despre copii – Khalil Gibran
Despre copii – Khalil Gibran
Dorothy Law Nolte
POEM – Copiii Invata Ceea Ce Traiesc…by Dorothy Law Nolte
Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne;Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească;
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel;
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul;
Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.
_______________________________
“Children Learn What They Live”
By Dorothy Law Nolte
If children live with criticism, they learn to condemn.
If children live with hostility, they learn to fight.
If children live with fear, they learn to be apprehensive.
If children live with pity, they learn to feel sorry for themselves.
If children live with ridicule, they learn to feel shy.
If children live with jealousy, they learn to feel envy.
If children live with shame, they learn to feel guilty.
If children live with encouragement, they learn confidence.
If children live with tolerance, they learn patience.
If children live with praise, they learn appreciation.
If children live with acceptance, they learn to love.
If children live with approval, they learn to like themselves.
If children live with recognition, they learn it is good to have a goal.
If children live with sharing, they learn generosity.
If children live with honesty, they learn truthfulness.
If children live with fairness, they learn justice.
If children live with kindness and consideration, they learn respect.
If children live with security, they learn to have faith in themselves and in those about them.
If children live with friendliness, they learn the world is a nice place in which to live.
Cântecul “Trezirii”
Trezeşte-te – o zi e-o nouă treaptă.
Trezeşte-te, o viaţă ai, să nu o pierzi!
Trezeşte-te – timpul nu te-asteaptă.
E, iată, iarăşi timpul să visezi.
Trezeşte-te – chiar de-s vrăjmaşe vremuri,
Trezeşte-te – se cade vieţii să-i plăteşti,
Trezeşte-te şi mergi fără să tremuri,
E iarăşi vremea să nădăjduieşti!
[…]
Trezeşte-te, o viaţă ai, să nu o pierzi!
Trezeşte-te – timpul nu te-asteaptă.
E, iată, iarăşi timpul să visezi.
Trezeşte-te – chiar de-s vrăjmaşe vremuri,
Trezeşte-te – se cade vieţii să-i plăteşti,
Trezeşte-te şi mergi fără să tremuri,
E iarăşi vremea să nădăjduieşti!
[…]
~Sharon Worth~
Femeia care se imbraca cu povesti
Hai ca nu e o postare de fetita, poate e mai mult pentru barbati ce scriu acum, dar fetele sunt binevenite sa imi dea dreptate.De cate ori deschid sifonierul se revarsa amintiri la picioarele mele. De cele mai multe ori cand aleg cu ce se ma imbrac, primeaza amintirile pe care le am cu anumite haine si incerc sa le respect sensul in viata mea, potrivind amintirea in functie de cat de previzibila e ziua care incepe.
Astfel, ma intalnesc in fiecare dimineata cu rochii ravasitoare in care m-am simtit zeita pe pamant si care stiu ca in urma lor au lasat dare de vorbe soptite si ochi risipitori. Mai exista in sifonierul meu rochii care mi-au marcat cariera, care au urcat pe scene stralucitoare si pe care cu grija le tin si azi, crezand cu toata fiinta mea ca o sa le mai vina timpul.
Am o rochie pe care mama a crosetat-o in drum spre Chisinau, timp de vreo 8 ore fara oprire, si care azi, la 14 ani de la facerea ei, se muleaza perfect pe corpul de copil usor transformat. Am castigat atunci in acea rochie un concurs important...dar rochia isi scrie mai departe povestea.
Mai exista rochii care impun respect, rochii in care negociez contracte, rochii de prima intalnire, rochii de despartire, rochii de nunta si rochii de inmormantare ( astea au un sertar separat).
Dar dupa cum v-ati dat seama nu despre forma lor concreta e vorba ci despre schimbarile majore pe care le-au adus in viata mea. Sunt absolut sigura ca o femeie poate schimba hotarator drumul ei in viata purtand cu atitudine rochia potrivita.
Astfel, momentul inevitabil in care imi deschid dulapul e o cutie a Pandorei in care am inchis umeri goi, saruturi furate, imbratisari, oameni pe care i-am iubit, nopti tarzi, alunecari pasionale, toate pastrate de rochii care in momentul in care au cazut de pe mine au facut-o doar pentru ca si-au incheiat misiunea.
Le respect atat de mult povestea scrisa incat le aleg cu bagare de seama, nu dorindu-mi sa rescriu o amintire ci sa le mai acord o pagina goala e vietii mele in care sa isi scrie cu pasiune dorinta.
Uneori am impresia ca dantelurile, voalurile, croiul impecabil sau decolteul adanc al unei rochii are fiinta proprie si spune in locul meu, tot ce n-am eu curaj sa spun.
Ma duc sa ma imbrac acum...incepe o noua poveste si nu stiu ce sa aleg, amintirea unui drum spre Viena, rochia care vorbeste prea mult sau rochia care tace cuminte si misterios.
De ce rochii? Pentru ca sunt unul dintre atuurile femeilor de pretutindeni, pentru ca sunt lungi, scurte, medii, in clos, stramte, bufante, largi, innebunitoare, magulitoare si mai presus de toate...se dau jos cu un singur gest.
http://anamaria-georgescu.blogspot.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)