Floare de cer

Batand in fereastra chipul tau bland,

luminand in geam dintr-o ninsoare mult mai albastra.

Floare de Lumina,

Batand in tacere iubirea’ti pura.

Floare de stele,

Batand in mine, pasul catre tine.

Floare de dor,

Sculptand in iubire, gandul calator.

Floare angelica,

Imbratisand Universul cu ale ei petale.

Floare de speranta,

Soptind in mine: dorul de a te imbratisa.

Floare de nea,

Cazand in mine, amintindu-mi de tine.

Floare de cires,

purtata in zile cu mires.

Floare de salcam,

Cuprinsa la mijloc cu brau.

Floare in priviri,

S-atingi mereu, drumul catre El.

Floare de dor, etern calator.

Pastrez amintirea contopirii inimilor noastre.
pastrez amintirea imbratisarii in razele Soarelui.
pastrez amintirea timpului petrecut alaturi de tine.
pastrez amintirea cantului dumnezeiesc, si ma ridic incet.
Pastrez amintirea privirii ochilor puri,
prin care Divinul mi-a vorbit in atat de multe moduri sublime si inaltatoare.
Pastrez amintirea dorului de a fi in mine, alaturi de tine.
Pastrez amintirea de a calatori in mine insami,
asa cum numai tu m-ai invatat si mi-ai aratat.
Pastrez amintirea povestii calatoriei inimii.
Traiesc prezentul, imbratisata de a ta atingere subtila.

Traiesc, imi rasuna in suflet cuvintele pline de intelepciune:
nu te pierde de tine insasi, in cotidian.
Frumoasa este amintirea ta vie, claritatea iubirii ce-mi infasoara fiinta
in misterul eternitatii divine.
Traiesc prezentul, atinsa de mainile'ti fine, faptura divina!
multumesc Divinului pentru viul pastrarii si trairii!

Amintindu-ti de Divinul din tine, calatoresti in esenta inimii tale.
Amintindu-ti de Cel care Te-a creat, devii insasi creatia mainilor Lui, in actiunile cotidiene, in secundele care se scurg, in calatoria pe care El o cunoaste inainte ca noi sa fim aici pe pamant, in deciziile pe care le primesti, in alegerile pe care El le infaptuieste prin alte fiinte.

Amintindu-ti de cine esti? ce ai de invatat? cum pasesti in calatoria vietii? devii insasi aducerea-aminte, atat de vie, atat de clara, ca totul esti prin El.

Nimic din acest Univers nu trece cu vederea.

Nici o atitudine, nici un gand, nici o tacere, nu ramane neimbratisata in inima Tatalui Ceresc.

Este un timp si o vreme pentru a ramane in noi insine.

Este un timp si o vreme cand ne regasim, pe noi insine.

Este un timp si o vreme, cand te adancesti in tine insuti,

si cu toata fiinta multumesti, plin de umilinta, de recunostinta, de iubire,

pentru ceea ce ai primit de la Dumnezeu.

Este un timp si o vreme cand vei plange,

spre a-L simti si mai aproape pe Cel care te-a creat dupa chipul si asemanarea Sa,

si pe al carui chip curg lacrimi.

Este un timp si o vreme cand redevii inceputul a ceea ce El te-a creat,

dincolo de cotidian, dincolo de atributiuni, dincolo de o gandire analitica,

Ci pur si simplu, in puritatea inimii de copil,

starea care te inalta, te transforma, te sfinteste si te aduce si mai aproape de Dumnezeu.

Este un timp si o vreme cand cei din jur te dau la o parte,

facandu-si loc in lume; insa pacea inimii dumnezeiesti ramane vie si plina de daruire.

Este un timp si o vreme, cand intelegi Adevarul despre cei pe care ii credeai sinceri.

Este un timp si o vreme, cand Dumnezeu te zideste, te intareste si te tine in ale Lui brate,

Asemeni mamei care isi tine copilul in brate.

Cata devotiune, cata multumire, cata truda si cata fericire!

Acest timp, sa il daruim mereu in eternitate daruirii fiintei noastre in bratele vii, pline de bunatate, incantare  ale Tatalui Ceresc.

Un timp si o vreme a calatoriei inimii tale aici ai acum.
Un timp si o Pace in a ta privire.
Un gand al serii, pentru tine, cititorule ..

Clipa venirii si clipa plecarii sunt alese de Creatorul meu.
Clipele ce stau intre venire si plecare
aleg sa le traiesc spre slava Creatorului.
Clipa unui rasarit de soare sau al unui apus de zi,
Clipa care imbratiseaza fiecare secunda in tacere si frumusete.
Clipa in care pasim plini de adoratie si multumire in culorile toamnei.
Clipa in care ne incredintam speranta unui zbor mai inalt.
Clipa care isi pastreaza in taina frumusetea,
si ne face sa descoperim cu fiecare nou pas,
Cu fiecare om pe care îl întâlnim in viata noastra,
Este o clipa unica si datatoare de iubire pura.
Fiecare clipa este o intalnirea cu noi insine:
intrăm pe străduţele sufletului nostru, prin clădirile zilelor noastre,
prin parcurile clipelor
pline de linişte şi solitudine,
pline de dor si rugaciune,
pline de tacere si mangaiere,
pline de asteptare si multumire,
pline de inchinare si daruire.
pline de joc divin si mister.
pline de intalnirea cu tine insuti.
pline de interiorul luminii si cunoasterii de sine.
pline de atingerea Cerului in tine.
pline de Cel prin care traiesti clipa dumnezeiasca
si-o sfintesti cu al tau suflet.

Jean Klein despre unitate si relatie

Jean Klein, in cartea sa “Cine sunt eu?”, scrie despre unitate si relatie.“A fi uman inseamna a fi in relatie. Ca fiinte umane noi traim in relatie cu elementele, soarele, luna, pietrele din pamant si cu toate fiintele vii. Dar ce inseamna „a fi in relatie”, “a trai in legatura” cu ceva? In general, cand folosim acest termen, noi intelegem o legatura de un anumit gen intre entitatile individuale, obiect cu obiect, sau subiect cu obiect. Cuvantul legatura presupune aici separare, unirea impreuna a fractiunilor. Aceasta vedere fractionara a legaturii este pur conceptuala. Este o nascocire a mintii si n-are nimic de-a face cu perceptia pura, cu realitatea, cu ceea ce este real.
Cand noi traim liberi de toate ideile si proiectiile, intram intr-un contact real cu ceea ce ne inconjoara. Asadar, practic vorbind, inainte de a putea fi in relatie cu mediul nostru inconjurator, noi trebui sa stim cum sa fim in relatie cu ceea ce este cel mai apropiat de noi – corp, simturi si minte. Unica piedica in perceptia clara a starii noastre naturale este ideea puternica de a fi un individ separat, traind intr-o lume cu alte fiinte separate. Noi avem o imagine despre noi insine. Aceasta imagine poate fi mentinuta doar in relatie cu lucrurile si deci ea face obiecte din tot ce ne incon­joara – prieteni, copii, sotul sau sotia, inteligenta, contul in banca etc. – si intra intr-o asa-zisa relatie personala cu aceste proiectii. Strania idee de sine este o contractie, o limitare a intregului, a fiintei reale. Cand aceasta notiune moare, ne gasim expansiunea naturala, linistea, globalitatea fara periferie sau centru, exterior sau interior. Fara notiunea de individ nu exista nici o senzatie de separare si noi simtim unitatea cu toate lucrurile. Simtim cele din jur ca evenimente in intregul fara restrictii. Cand iubitul sau copiii nostri parasesc casa, sau cand contul la banca scade, este un eveniment in noi. Constienta ramane constanta.
Orice fenomen, orice existenta este o expresie in interiorul globalitatii si varietatile de expresie au un inteles si o legatura numai in lumina intregului. A fi in relatie inseamna a fi legat in interiorul intregului, intrucat nu exista nici o unire a fractiunilor, in intreg nu exista un altul. Strict vorbind, in relatia perfecta nu exista nici o legatura, nici o dualitate; exista numai globalitate. Toata perceptia tinteste direct spre fiinta noastra primordiala, spre liniste, spre non-starea naturala care este comuna intregii existente.
Astfel, in expresie umana “a fi in relatie” in­seamna a te afla in comuniune cu intregul. In aceasta comuniune, asa-zisa prezenta a altora este resimtita ca o daruire spontana, iar propria noastra prezenta este o primire spontana. Nu mai exista senzatia de lipsa si, in consecinta, nici nevoia de a cere, deoarece simpla receptare ne aduce deschidere. Cand traim in deschidere, primul impuls este acela de a darui. A fi in deschidere si in miscare spontana de daruire in­seamna iubire. Iubirea este meditatie. Ea este o noua dimensiune in viata.
In iubirea adevarata nu exista iubitor si iubit. Exista un moment care vine din corp pentru a celebra acea iubire in plan fizic. Senzatia de “a fi una” in senzatia corporala se iveste direct din unicitatea iubiri insasi.
Comportarea intre doi iubiti este o arta. Un artist apeleaza la cea mai inalta imaginatie a sa. Dar imaginatia trebuie folosita pentru a exalta iubirea, nu pentru a-i compensa lipsa. Ritmul biologic si imaginatia sunt conduse de iubire si doar iubirea poate reinnoi constant stimularea; altfel apare plictiseala.
Astazi, din pacate, se face o mare confuzie intre dorinta care decurge din ritmul biologic si dorinta care vine din minte si este repetitie mecanica. Exist atat de multa stimulare mentala, incat multi oameni au pierdut legatura cu ritmurile lor biologice si a devenit indolenti sau lacomi in mod mecanic. Repetitia mecanica impiedica ritmul natural. In repetitia mecanica exista doar a lua si a folosi. Cand mintea, memoria, intervin, corpul nu mai este deschis in toate capacitatile lui; atunci stimularea senzuala nu mai este puternica si tu o compensezi cu imagini si efort. Este un cerc vicios.
Trebuie sa te lamuresti in legatura cu natura dorintei tale. Nu lasa informatia de mana a doua sa te influenteze. Exista doar iubire si in aceasta iubire barbatul si femeia apar uneori. Nu exista obicei, nici reflex automat in aceasta aparitie. Cele mai mult dintre asa-zisele raspunsuri ale oamenilor sunt doar obiceiuri si reactii.
Cand totul apare in iubire si dispare in iubire, este o expresie a iubirii, de ce sa traiesti in restrictie? Nu-i prezent nici un barbat sau vreo femeie, exista doar iubire. Aceasta iubire neconditionata poate fi transpusa la nivel biologic, dar ceea ce se numeste sexualitate nu exista pentru mine. Cand exista numai un act biologic sau niste sentimente temporare, exista adesea un sentiment de pierdere ulterioara a ceva. Asta creeaza o reactie psihologica de aversiune sau de indiferenta de care poti sa nu fii constient. Poti fi constient doar ca ai pierdut interesul pentru celalalt. Intr-o relatie bazata in primul rand pe biologie exista separare. Dar in momentul in care functia biologica este o extensie a trairii in unitate, nu exista nici un sentiment de separare.Bucuria unitatii este iubire adevarata si niciodata nu-si va pierde atractia.
In expresia iubirii, totul este moral. Tu esti un poet, un artist, un muzician. Tu celebrezi cu toata  fiinta ta.
In relatia unei personalitati cu alta, a unei imagini cu alta, exista numai conformare, exploatare si cerere, constrangere si violenta. In intimitatea suprema exista sensibilitate si un puternic simt al frumusetii si elegantei. Relatia trupeasca este incununarea pe plan fizic a impartasirii comune a unei stari spirituale. Dar, pentru ca relatia trupeasca sa fie ridicata la asemenea inaltimi, ea trebuie sa vina ca o revarsare spontana intre doi indragostiti care traiesc cu adevarat in uniune.”

Rugăciunea Luptătorului pasnic 

Sunt ceea ce sunt.
Am încredere în frumuseţea din mine, creez încredere.
În blândeţe, am forţă.
În tăcere, păşesc împreună cu zeii.
În pace mă înţeleg pe mine şi înţeleg lumea.
În conflict, mă îndepărtez.
În detaşare, sunt liber.
Prin respect pentru toate lucrurile vii, mă respect pe mine însămi.
Prin dăruire, respect curajul din mine.
Prin veşnicie am compasiune pentru natura tuturor lucrurilor.
Prin dragoste, accept necondiţionat evoluţia celorlalţi.
În libertate, am putere.
În individualitatea mea, îl exprim pe Dumnezeu - Forţa din sinea mea.
Slujind ofer ceea ce am devenit.
Eu sunt ceea ce sunt:
ETERN, NEMURITOR, UNIVERSAL ŞI INFINIT.
Aşa să fie!

Amin!

"...iar cind ea ridea
soarele răsărea
de nu mai știam
de sunt din vreun neam
o iubeam
mă iubea
eu eram ea." Nichita Stănescu