În ziua când va fi sǎ vii,saruta – voi iar si iar ploaia,
in ziua cand iti voi simti atingerea deveni-voi insasi-ea,
in ziua cand va fi sa vii-in mine picta-vei basmul-timpului .
In ziua cand va fi sa vii,secundele se vor transforma in Eternitatea Paradisiaca a Devotiunii
acestui Timp,
in ziua cand va fi sa vii,poate nu sti-voi sa iti raspund, dar simti-mi-vei sufletul de copil,
cum te-a cautat si te-a zarit, te-a cuprins si ti-a soptit, managaiat si-mbratisat,
contemplat in al sau loc de vis, regasindu-Te in adancul fiintei si multumindu-Ti ..

In ziua cand va fi sa Vii,cobora-Vei din Cer peste noi, cei pamanteni,
Iubine-Vei si strangene-Vei la pieptul Tau!

In ziua cand va fi sa vii, timpul va amuti si va inflori in culorile Curcubeului-
Gratia Ta, daruita privirii si zambetului-chip,
deveni-vom Unul in tot si-n toate..
Deveni-Vom Insasi Iubirea Ta daruita in cea mai frumoasa poezie a compasiunii, umilintei, iertarii, dedicarii, ascultarii, ajutorarii, alinarii,..a tot ceea ce Este pur si Inaltator, Divin si Plenar, Armonios si binecuvantat.

In ziua cand fiinta cuprinde binecuvantarea secundei,
atunci fiinta se Inalta si culege buchetul Fericirii Eterne.
Atunci Iubirea Divina o invalui si-n al sau pas culege misterele sincrone ale
Nemarginitului.

Atunci In zambet gaseste Creatia Ta si-n Tot Esti Binecuvantata Manifestare.
Atunci suntem Iubitii zorilor, ai Soarelui, ai norilor, ai pasarilor, ai florilor, ai pasilor, ai tacerii, ai ploii..-
Atunci si numai atunci Veni-vei in sarutul Ploii ancestrale.