Cuvintele sufletului

Cuvintele noastre sunt scrise în stele,
Universul din noi se ţese printre ele.
Gândurile noastre sunt energii divine
Ce îşi croiesc cărări, din mine înspre tine.

Cuvintele sufletului meu sunt raze de lumină,
Se scriu pe coama timpului ce mâine o să vină.
Cuvintele mele sunt ascunziş de soare,
Sunt ghiocei ascunşi sub tainică ninsoare.

Cuvintele tale sunt oaspeţi de mult aşteptaţi
Pe poteca gândului, prin codrii neumblaţi.
De se opresc o clipă, un suflet să-nţeleagă
Vor dăinui prin timp o veşnicie-ntreagă.

Popasul tău … în drumul meu,
Popas printre stele pline de mistere,
E-un loc de cuget trimis de Dumnezeu
Să-mi desluşească clipe efemere…

POEZIA VIEŢII

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
 Sună goarne VEŞNICIEI:
< Am trăit şi n-am ştiut >