În cartea CELE PATRU LEGĂMINTE, bestseller al ziarului New York Times timp de şapte ani la rând, don Miguel Ruiz ne-a explicat cum procesul educativ sau de „domesticire”, după cum îl numeşte el, ne-a făcut să uităm de înţelepciunea cu care ne-am născut. De-a lungul vieţii, noi facem nenumărate legăminte care se împotrivesc bunăstării noastre şi care ne provoacă o suferinţă inutilă. Cele Patru Legăminte ne ajută să rupem aceste legăminte limitatoare şi să le înlocuim cu altele, care ne pot conduce către fericire, libertate şi iubire.
În cartea de faţă, don Miguel Ruiz împreună cu fiul său, don Jose Ruiz, ne oferă o perspectivă nouă asupra Celor Patru Legăminte, dar mai ales ne oferă un al Cincilea Legământ, foarte puternic, care ne poate ajuta să ne transformăm viaţa într-un rai personal. AL CINCILEA LEGĂMÂNT ne conduce pe un nivel mai profund de luciditate şi de înţelegere a puterii Sinelui nostru, şi ne ajută să ne întoarcem la autenticitatea cu care ne-am născut. În această continuare la cartea care a schimbat vieţile a milioane de oameni din întreaga lume, cei doi autori ne reamintesc că cel mai mare dar pe care ni-l putem face singuri este libertatea de a fi cei care suntem cu adevărat.
Cele Cinci Legăminte
FII IMPECABIL ÎN TOT CEEA CE SPUI
Vorbeşte deschis. Nu spune decât ceea ce crezi cu adevărat. Evită folosirea cuvintelor pentru a te critica sau pentru a-i bârfi pe ceilalţi oameni. Foloseşte-te de puterea cuvintelor tale numai pentru a răspândi iubirea şi adevărul.
NU INTERPRETA NIMIC LA MODUL PERSONAL
Nimic din ceea ce fac ceilalţi nu are vreo legătură cu tine. Tot ce spun şi fac ei este o proiecţie a propriei lor realităţi subiective. Dacă vei deveni imun la opiniile şi la acţiunile celorlalţi oameni, nu vei mai fi victima unei suferinţe inutile.
NU FACE PRESUPUNERI INUTILE
Găseşte-ţi curajul de a pune întrebări deschise şi de a exprima exact ceea ce îţi doreşti. Comunică cât mai clar cu ceilalţi, pentru a evita neînţelegerile, tristeţea şi dramele. Acest legământ este suficient în sine pentru a-ţi transforma în totalitate viaţa.
FĂ ÎNTOTDEAUNA TOT CE ÎŢI STĂ ÎN PUTERI
Potenţialul tău maxim se schimbă de la o clipă la alta. El are un anumit nivel atunci când eşti sănătos şi un cu totul alt nivel atunci când eşti bolnav. Indiferent de circumstanţele prin care treci, fă întotdeauna tot ce îţi stă în puteri. În acest fel, vei evita autocritica inutilă, autocondamnarea şi regretele.
FII SCEPTIC, DAR ÎNVAŢĂ SĂ ASCULŢI
Nu crede ce îţi spune propria ta minte, şi cu atât mai puţin ce îţi spun ceilalţi. Foloseşte-te de puterea îndoielii pentru a-ţi pune întrebări referitoare la toate informaţiile primite. Este oare acesta adevărul absolut? Ascultă intenţia care se ascunde în spatele cuvintelor şi vei înţelege mai uşor mesajul real pe care îl transmit ele.
Imaginează-ţi că trăieşti o viaţă complet diferită, în care eşti liber să fii cel care eşti tu cu adevărat, că nu mai trebuie să îţi guvernezi viaţa în funcţie de ceea ce gândesc despre tine ceilalţi oameni.
Imaginează-ţi că îţi poţi trăi viaţa fără a te judeca singur şi fără a-i judeca pe ceilalţi oameni, dar şi fără teama de a fi judecat, că te accepţi în totalitate aşa cum eşti şi că îi accepţi pe toţi ceilalţi aşa cum sunt.
Imaginează-ţi că duci o viaţă în care nu cunoşti conflictele interioare, dar nici cele cu ceilalţi oameni, că te respecţi pe tine însuţi, dar şi pe ceilalţi, şi că aceştia te respectă la rândul lor.
Imaginează-ţi că duci o viaţă în care nu te temi să te manifeşti aşa cum doreşti sau să îţi asumi riscul de a explora aspectele necunoscute ale vieţii, că trăieşti fără teamă, fără să simţi vinovăţia, ruşinea sau regretele.
Imaginează-ţi că te iubeşti necondiţionat aşa cum eşti, că îţi iubeşti necondiţionat corpul şi emoţiile, exact aşa cum sunt.
Imaginează-ţi cât de fericit ai fi şi cât de mult te-ai bucura de viaţă dacă ai putea trăi exact aşa cum eşti. Imaginează-ţi cât de mare ar fi libertatea personală de care te-ai bucura.
Acest mod de viaţă este în totalitate posibil şi îţi stă întru totul la dispoziţie. Există alţi oameni care l-au realizat deja. De ce nu ai face-o şi tu? Aplică Cele Cinci Legăminte şi transformă-le într-un mod de viaţă, iar în scurt timp vei trăi într-un vis personal al raiului.
duminică, 25 aprilie 2010
Luule Viilma-Lumina Sufletului
„Când iert,
atunci pot sa iubesc,
pot sa devin fericit,
pot sa fiu sanatos,
pot sa am succes în toate.”
A fi desavârsit înseamna
sa nu regreti trecutul,
sa nu-ti fie frica de viitor,
iar în prezent sa faci totul corect.
Cheia eliberarii de regrete si frica este iertarea.
Atunci când iert, pot sa devin fericit, pot sa fiu sanatos, pot sa am succes în toate.
Trebuie înteles ca noi venim pe aceasta lume ca sa învatam.
A învata înseamna a constientiza obstacoul si a-l elibera.
Este o carte despre posibilităţile nelimitate de a ierta şi despre neîngrădirea iubirii, despre căldura sufletească, lumina sufletească, puritatea sufletească şi binecuvântarea sufletească.
Medicina este necesară şi devine din ce în ce mai necesară. Dar dacă vreţi ca medicina să vă ajute, ajutaţi-vă singuri. Nici Dumnezeu din ceruri nu-l poate ajuta pe om, dacă acesta nu crede în El.
Tot ce există este creat de Dumnezeu. Prin urmare, toţi oamenii au în ei divinitate. Să te iubeşti pe tine şi să-i iubeşti pe ceilalţi oameni înseamnă să iubeşti creaţia lui Dumnezeu. Cine-l rupe pe om – creaţie dumnezeiască – de Dumnezeu, acela face un păcat. Fiecare dintre noi vede ce vrea să vadă. Dacă vrea să vadă răul – îl vede, dacă vrea să vadă binele – îl vede. Cine vrea să vadă adevărul, vede atât răul, cât şi binele şi nu învinovăţeşte pe nimeni, ci doar aduce laude lui Dumnezeu că şi-a învăţat lecţia de viaţă şi şi-a înmulţit înţelepciunea.
Cartea aceasta este o continuare a temei din celelalte trei apărute până acum – sufletul omenesc şi percepţiile lui. Cine le-a citit cu senzaţia că se vorbeşte despre el si pentru el, înseamnă că a înţeles mesajul şi va şti să folosească informaţiile de acolo. Tălmăcirea în amănunt a şiretlicurilor sufletului nostru vă va ajuta să înţelegeţi şi să vă lecuiţi de boli mai complicate.
Visul meu este ca oamenii să înveţe să prevină bolile.
Oricât ne-am considera noi mai deosebiţi decât alţii, aceleaşi stresuri ne provoacă şi nouă aceleaşi boli – fie că suntem săraci sau bogaţi, deştepţi sau ignoranţi, frumoşi sau urâţi, renumiţi sau anonimi, femeie sau bărbat. Cu cât vom şti să ne înţelegem mai bine pe noi înşine, cu atât vom putea străbate mai sănătoşi drumul vieţii.
Pentru fiecare om care iartă va veni categoric un moment când va simţi că vrea să ceară iertare trecutului său pentru că l-a lăsat fără iubirea binecuvântată. Când trecutul se eliberează, în aceeaşi clipă, fără nicio oprelişte, viitorul se umple de iubire, iubire ce curge şi il face pe om fericit. Să ierţi înseamnă să dai dublu, în mod conştient şi cu demnitate. Să ceri iertare înseamnă să înlocuieşti acel rău cu bine, în mod conştient şi cu demnitate. Iertând cu mărinimie, poţi să întreci măsura. Cerând iertare din tot sufletul, aşa ceva nu se întâmplă.
Este bine când omul ştie să ierte şi să ceară iertare de la alt om. Este şi mai bine când el consideră că merită să ceri iertare de la un animal. Şi este cel mai bine când învaţă să ierte şi să ceară iertare corpurilor energetice nevăzute, sau stresurilor. Atunci se eliberează de forţa de atracţie a negativităţii şi dobândeşte fericire.
Celor care văd viaţa unilateral încerc să le explic viaţa lor sufletească cum pot eu mai accesibil, cu exemple din viaţa de zi cu zi. Omului i se luminează mintea, dar e destul să închidă uşa după el că a şi uitat tot ce i-am spus. Ce să se ocupe omul bun de sănătatea lui când are atâtea treburi importante de făcut? În plus, s-o găsi cineva să-l facă bine. Şi uite aşa oamenii caută şi tot caută. Îşi deschid punga până termină banii şi apoi, încrâncenaţi, se închid în ei şi, în cel mai bun caz, se dau drept martiri.
Mulţi se miră: „De fiecare dată când recitesc cărţile dumneavoastră le înţeleg altfel". Este firesc. Cu fiecare lectură aţi devenit mai înţelepţi, aţi învăţat să pătrundeţi mai larg şi mai profund în sensul cuvintelor. Cărţile au căpătat viaţă şi au devenit un izvor care vă hrăneşte sufletul. Eu le-am scris din toată inima, chiar dacă uneori vi se pare că vă cert, că vă critic. Dacă citiţi cu inima deschisă n-o să vi se mai pară aşa.
Mereu confundăm echilibrul cu stăpânirea de sine. Onorabilitatea, educaţia, politeţea, moralitatea etc. sunt stăpânire de sine. Stăpânirea de sine înseamnă a ascunde răul din tine şi a te arăta celorlalţi înfrumuseţat, ceea ce duce în ultimă instanţă la o rupere, o fractură interioară, altfel spus, la boală.
Medicina este necesară şi devine din ce în ce mai necesară. Dar dacă vreţi ca medicina să vă ajute, ajutaţi-vă singuri. Nici Dumnezeu din ceruri nu-l poate ajuta pe om, dacă acesta nu crede în El. Doctorul tratează urmările stresurilor dumneavoastră, el nu poate să vă scape de ele. Doar dumneavoastră înşivă puteţi s-o faceţi.
Noi suntem legaţi de tot ce am făcut prin fire energetice invizibile. Poate rupe aceste fire numai iertarea sinceră, pornită din inimă, numită şi căinţă. Iertarea şi rugămintea de a fi iertat acţionează atunci când omul este conştient de greşelile lui. Dacă cerem iertare mecanic, în speranţa că pedeapsa va fi mai mică, aceasta este o înşelăciune, cea mai obişnuită înşelăciune, cu care ne ocupăm zi de zi. Datoria karmică nu se plăteşte în felul acesta.
Priceperea de a ierta este înţelepciunea prin care omul se eliberează pe el însuşi.
Cel mai important lucru este SĂ IUBEŞTI. Iubiţi-vă pe dumneavoastră înşivă, iubiţi-vă soţul (soţia), părinţii, iubiţi oamenii, animalele, plantele, munca şi fiţi conştienţi că toate acestea sunt de la Dumnezeu.
atunci pot sa iubesc,
pot sa devin fericit,
pot sa fiu sanatos,
pot sa am succes în toate.”
A fi desavârsit înseamna
sa nu regreti trecutul,
sa nu-ti fie frica de viitor,
iar în prezent sa faci totul corect.
Cheia eliberarii de regrete si frica este iertarea.
Atunci când iert, pot sa devin fericit, pot sa fiu sanatos, pot sa am succes în toate.
Trebuie înteles ca noi venim pe aceasta lume ca sa învatam.
A învata înseamna a constientiza obstacoul si a-l elibera.
Este o carte despre posibilităţile nelimitate de a ierta şi despre neîngrădirea iubirii, despre căldura sufletească, lumina sufletească, puritatea sufletească şi binecuvântarea sufletească.
Medicina este necesară şi devine din ce în ce mai necesară. Dar dacă vreţi ca medicina să vă ajute, ajutaţi-vă singuri. Nici Dumnezeu din ceruri nu-l poate ajuta pe om, dacă acesta nu crede în El.
Tot ce există este creat de Dumnezeu. Prin urmare, toţi oamenii au în ei divinitate. Să te iubeşti pe tine şi să-i iubeşti pe ceilalţi oameni înseamnă să iubeşti creaţia lui Dumnezeu. Cine-l rupe pe om – creaţie dumnezeiască – de Dumnezeu, acela face un păcat. Fiecare dintre noi vede ce vrea să vadă. Dacă vrea să vadă răul – îl vede, dacă vrea să vadă binele – îl vede. Cine vrea să vadă adevărul, vede atât răul, cât şi binele şi nu învinovăţeşte pe nimeni, ci doar aduce laude lui Dumnezeu că şi-a învăţat lecţia de viaţă şi şi-a înmulţit înţelepciunea.
Cartea aceasta este o continuare a temei din celelalte trei apărute până acum – sufletul omenesc şi percepţiile lui. Cine le-a citit cu senzaţia că se vorbeşte despre el si pentru el, înseamnă că a înţeles mesajul şi va şti să folosească informaţiile de acolo. Tălmăcirea în amănunt a şiretlicurilor sufletului nostru vă va ajuta să înţelegeţi şi să vă lecuiţi de boli mai complicate.
Visul meu este ca oamenii să înveţe să prevină bolile.
Oricât ne-am considera noi mai deosebiţi decât alţii, aceleaşi stresuri ne provoacă şi nouă aceleaşi boli – fie că suntem săraci sau bogaţi, deştepţi sau ignoranţi, frumoşi sau urâţi, renumiţi sau anonimi, femeie sau bărbat. Cu cât vom şti să ne înţelegem mai bine pe noi înşine, cu atât vom putea străbate mai sănătoşi drumul vieţii.
Pentru fiecare om care iartă va veni categoric un moment când va simţi că vrea să ceară iertare trecutului său pentru că l-a lăsat fără iubirea binecuvântată. Când trecutul se eliberează, în aceeaşi clipă, fără nicio oprelişte, viitorul se umple de iubire, iubire ce curge şi il face pe om fericit. Să ierţi înseamnă să dai dublu, în mod conştient şi cu demnitate. Să ceri iertare înseamnă să înlocuieşti acel rău cu bine, în mod conştient şi cu demnitate. Iertând cu mărinimie, poţi să întreci măsura. Cerând iertare din tot sufletul, aşa ceva nu se întâmplă.
Este bine când omul ştie să ierte şi să ceară iertare de la alt om. Este şi mai bine când el consideră că merită să ceri iertare de la un animal. Şi este cel mai bine când învaţă să ierte şi să ceară iertare corpurilor energetice nevăzute, sau stresurilor. Atunci se eliberează de forţa de atracţie a negativităţii şi dobândeşte fericire.
Celor care văd viaţa unilateral încerc să le explic viaţa lor sufletească cum pot eu mai accesibil, cu exemple din viaţa de zi cu zi. Omului i se luminează mintea, dar e destul să închidă uşa după el că a şi uitat tot ce i-am spus. Ce să se ocupe omul bun de sănătatea lui când are atâtea treburi importante de făcut? În plus, s-o găsi cineva să-l facă bine. Şi uite aşa oamenii caută şi tot caută. Îşi deschid punga până termină banii şi apoi, încrâncenaţi, se închid în ei şi, în cel mai bun caz, se dau drept martiri.
Mulţi se miră: „De fiecare dată când recitesc cărţile dumneavoastră le înţeleg altfel". Este firesc. Cu fiecare lectură aţi devenit mai înţelepţi, aţi învăţat să pătrundeţi mai larg şi mai profund în sensul cuvintelor. Cărţile au căpătat viaţă şi au devenit un izvor care vă hrăneşte sufletul. Eu le-am scris din toată inima, chiar dacă uneori vi se pare că vă cert, că vă critic. Dacă citiţi cu inima deschisă n-o să vi se mai pară aşa.
Mereu confundăm echilibrul cu stăpânirea de sine. Onorabilitatea, educaţia, politeţea, moralitatea etc. sunt stăpânire de sine. Stăpânirea de sine înseamnă a ascunde răul din tine şi a te arăta celorlalţi înfrumuseţat, ceea ce duce în ultimă instanţă la o rupere, o fractură interioară, altfel spus, la boală.
Medicina este necesară şi devine din ce în ce mai necesară. Dar dacă vreţi ca medicina să vă ajute, ajutaţi-vă singuri. Nici Dumnezeu din ceruri nu-l poate ajuta pe om, dacă acesta nu crede în El. Doctorul tratează urmările stresurilor dumneavoastră, el nu poate să vă scape de ele. Doar dumneavoastră înşivă puteţi s-o faceţi.
Noi suntem legaţi de tot ce am făcut prin fire energetice invizibile. Poate rupe aceste fire numai iertarea sinceră, pornită din inimă, numită şi căinţă. Iertarea şi rugămintea de a fi iertat acţionează atunci când omul este conştient de greşelile lui. Dacă cerem iertare mecanic, în speranţa că pedeapsa va fi mai mică, aceasta este o înşelăciune, cea mai obişnuită înşelăciune, cu care ne ocupăm zi de zi. Datoria karmică nu se plăteşte în felul acesta.
Priceperea de a ierta este înţelepciunea prin care omul se eliberează pe el însuşi.
Cel mai important lucru este SĂ IUBEŞTI. Iubiţi-vă pe dumneavoastră înşivă, iubiţi-vă soţul (soţia), părinţii, iubiţi oamenii, animalele, plantele, munca şi fiţi conştienţi că toate acestea sunt de la Dumnezeu.
Melita Maschmann-Întâlnind beatitudinea
Melita Maschmann este o ziaristă germană. După o călătorie de două săptămâni prin India, „o simplă coincidenţă” a adus-o la Anandamayi Ma. Şi-a anulat toate planurile de călătorie, a rămas cu Ma, a călătorit prin India alături de ea şi a făcut din India casa sa.
Cartea „Întâlnind beatitudinea” relatează povestea vieţii şi activităţii lui Anandamayi Ma (1896-1982), „mama plină de beatitudine”, una dintre cei mai importanţi sfinţi indieni şi una dintre puţinele femei-Guru ale vremurilor noastre.
Dar, această carte nu este doar o relatare despre Ma. Este o relatare fascinantă a experienţei Melitei Maschmann în India spirituală, încercările şi necazurile sale, bucuriile şi tristeţile ei în compania constantă a lui Ma. Melita şi-a pus întrebări şi a avut îndoieli în căutarea adevărului ultim. În drumul ei întâlneşte iluminaţi ca Maica Tereza, Raihana Tyabji, o mare doamnă în vârstă care a fost asociată cu Mahatma Gandhi, un Lama Tantric şi mulţi alţii, pentru a-şi da seama în final, la fel ca „Siddhartha” lui Hermann Hesse, că trebuie să cerceteze în interiorul ei pentru a găsi răspunsul ultim.
„Văzând faţă radiantă a lui Anandamayi Ma şi auzind râsul Ei, ghiceşti că Ea este o încarnare a Beatitudinii. Atins de mângâierea privirii Ei, ştii că inima Ei se revarsă cu dragoste peste toate fiinţele. Ascultând învăţăturile Ei, atât de simple şi clare, înţelegi că Ea este în posesia întregii înţelepciuni. Dar, nu poţi să spui dacă este Beatitudine, Dragoste sau Înţelepciune care este sursa tuturor acestora, pentru că, în Ea, toate trei sunt întrepătrunse inexorabil şi indisolubil - una nu ar putea exista fără celelalte.”
Cartea „Întâlnind beatitudinea” relatează povestea vieţii şi activităţii lui Anandamayi Ma (1896-1982), „mama plină de beatitudine”, una dintre cei mai importanţi sfinţi indieni şi una dintre puţinele femei-Guru ale vremurilor noastre.
Dar, această carte nu este doar o relatare despre Ma. Este o relatare fascinantă a experienţei Melitei Maschmann în India spirituală, încercările şi necazurile sale, bucuriile şi tristeţile ei în compania constantă a lui Ma. Melita şi-a pus întrebări şi a avut îndoieli în căutarea adevărului ultim. În drumul ei întâlneşte iluminaţi ca Maica Tereza, Raihana Tyabji, o mare doamnă în vârstă care a fost asociată cu Mahatma Gandhi, un Lama Tantric şi mulţi alţii, pentru a-şi da seama în final, la fel ca „Siddhartha” lui Hermann Hesse, că trebuie să cerceteze în interiorul ei pentru a găsi răspunsul ultim.
„Văzând faţă radiantă a lui Anandamayi Ma şi auzind râsul Ei, ghiceşti că Ea este o încarnare a Beatitudinii. Atins de mângâierea privirii Ei, ştii că inima Ei se revarsă cu dragoste peste toate fiinţele. Ascultând învăţăturile Ei, atât de simple şi clare, înţelegi că Ea este în posesia întregii înţelepciuni. Dar, nu poţi să spui dacă este Beatitudine, Dragoste sau Înţelepciune care este sursa tuturor acestora, pentru că, în Ea, toate trei sunt întrepătrunse inexorabil şi indisolubil - una nu ar putea exista fără celelalte.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)