Semnificațiile numărului nouă
Numărul
nouă reprezintă măsura gestațiilor, a căutărilor fructuoase și
simbolizează încununarea eforturilor, desăvârșirea unei creații. După
Dionisie Areopagitul, îngerii sunt ierarhizați în nouă coruri sau
triade. Prima triadă a îngerilor este formată din Serafimi, Heruvimi și
Tronuri, a doua triadă este formată din Domnii, Virtuți sau Puteri și
Stăpâniri, iar ultima triadă cuprinde Întâietorii, Arhanghelii și
Îngerii.
Dacă fiecare lume este reprezentată de
un triunghi (cerul, pământul și infernul), nouă semnifică totalitatea
celor trei lumi. Nouă este unul din numerele sferelor cerești, dar în
mod simetric este și numărul cerurilor din infern. Astfel, celor nouă
ceruri li se opun cele nouă izvoare, sălașul morților. În scrierile
homerice, numărul nouă are o valoare rituală. Astfel, Demetra străbate
lumea timp de nouă zile în căutarea fiicei Persefona. Leto suferă timp
de nouă zile și de nouă nopți durerile facerii. Zeus zămișleste nouă
muze în nouă nopți de dragoste.
După cum arată
Huai Nanzi, cerul chinezesc are 9 câmpii și 9999 de colțuri. Cifra nouă
se află la baza celor mai multe ceremonii taoiste de pe vremea dinastiei
Han. Prin urmare, nouă este Numărul plenitudinii, fiind în același timp
un număr YANG, solar, masculin.
Conform
ezoterismului islamic a coborî nouă trepte fără a cădea înseamnă a-ți fi
ținut în frâu simțurile. Totodată, nouă este Numărul care corespunde
celor nouă deschideri ale omului, prin urmare simbolizează căile omului
de comunicare cu lumea.
Pentru azteci, nouă este
în mod specific cifra simbolică a lucrurilor terestre și nocturne.
Infernul este alcătuit din nouă câmpii și panteonul aztec are nouă
divinități nocturne.
În majoritatea
cosmogoniilor indiene există nouă lumi subpământene. La popoarele MAYA
numărul nouă este considerat ca fiind foarte important în magie și în
medicină.
După René Allendy numărul nouă apare
drept „numărul complet al analizei totale”. El este simbolul
multiplicității ce se înapoiază la unitate și, prin urmare, al
solidarității cosmice și al mântuirii. „Un număr, oricare ar fi el”,
spune Avicena, „nu este altul decat nouă sau multiplul său și un prisos,
deoarece semnele numerelor au numai nouă caractere și valori împreună
cu zero.”
Egiptenii numeau numărul nouă Muntele
Soarelui, marea eneadă fiind făcută din evoluția celor trei lumi
(divină, naturală și intelectuală), a arhetipului trinitar Osiris - Isis
- Horus, reprezentând Esența, Substanța și Viața. Pentru platonicienii
din Alexandria, Trinitatea divină primordială era subdivizată și ea în
trei, dând naștere celor nouă principii.
Pentru
Dante, nouă este cifra cerului, fiind simbol al dragostei. Arhitectura
creștină a căutat în mod deosebit să exprime numărul nouă. Astfel,
sanctuarul de la Paray le Monial este luminat de nouă ferestre. Cele
nouă muze reprezintă în științe și cu precădere în arte, totalitatea
cunoștințelor umane. Pe plan liturgic, novena reprezintă deșăvârșirea,
timpul complet.
De asemenea, după cele scrise în
Evanghelii, Iisus, a fost răstignit la ceasul al treilea, își începe
agonia la ceasul al șaselea (când s-a făcut întuneric), și trece în
lumea de dincolo, în glorie, în ceasul al nouălea. Claude de
Saint-Martin vedea în numărul nouă distrugerea oricărui trup și a
virtuții oricărui trup.
Nouă, fiind ultimul din
seria de cifre, anunță deopotrivă un sfârșit și un nou început, adică o
mutare pe un alt plan. Aici se regăsește ideea de naștere nouă și de
germinare, precum și cea de moarte. Prezența acestor idei a fost
semnalată în mai multe culturi cu privire la valorile simbolice ale
acestui număr. Fiind ultimul dintre numerele aparținând universului care
s-a manifestat, nouă deschide faza transmutațiilor. El exprimă
sfârșitul unui ciclu, finalul unei curse, închiderea unei verigi.