Inca o zi de AZI minunata in care am ocazia sa-ti scriu si binecuvantarea sa ma citesti. Nimic nu se compara cu acest sentiment care acum 2 ani de zile nu exista.

Pe 28 iulie 2012 am scris pentru prima oara. Maine se implinesc 2 ani. Au fost 2 ani in care inima mi-a batut la fiecare mesaj trimis si la fiecare mesaj primit inapoi, 2 ani in care mi-am deschis sufletul, 2 ani in care am crescut impreuna cu proiectul "Iesi din ceata". 

Iar pentru asta vreau sa-ti multumesc TIE, pentru ca fara tine mesajele mele n-ar fi avut niciun rost. Tot ceea ce am dat s-a intors la mine insutit. Printr-un simplu cuvant, un mesaj, 5 minute din viata ta in care ai citit ceea ce ti-am trimis sau doar un gand indreptat catre la mine, la nivel inconstient eu am primit energia pe care ai transmis-o si care m-a facut sa merg mai departe. Iar decizia de a scrie determinata de aceasta energie mi-a schimbat intreaga viata: profesional, relational, mental si mai ales emotional.

Au fost momente in care am crezut ca n-are rost sa continui sa scriu si lucrurile pareau sa fi ajuns la un capat de drum. Au fost apoi momente in care ego-ul meu crestea cand vedea reactiile minunate declansate de niste simple cuvinte. Acestea au fost momentele in care am invatat cel mai mult si daca ar fi sa aleg o singura lectie in care sa compresez ultimii doi ani, as face-o tot printr-o poveste, asa cum te-am obisnuit.

Povestea de azi cuprinde mesajul care m-a ghidat in tot acest timp si pe care vreau sa ti-l transmit si tie. Mesajul este format din patru cuvinte ascunse in interiorul povestii.Sunt sigura ca pana la final iti vei da seama care sunt acele patru cuvinte.

Un rege a chemat la un moment dat toti inteleptii din regat si i-a intrebat: 

"Exista vreo afirmatie sau vreo sugestie care sa functioneze in orice situatie, in orice circumstanta, in orice loc si in orice moment, in fiecare bucurie, in fiecare tristete, in fiecare infrangere si in fiecare victorie? Exista un singur raspuns pentru orice intrebare, ceva care sa ma ajute atunci cand niciunul dintre voi nu este langa mine sa ma sfatuiasca?

Toti inteleptii au fost intrigati de intrebarea regelui. Ei s-au gandit si s-au tot gandit... Dupa o discutie indelungata, unul dintre ei a sugerat ceva ce li s-a parut tuturor potrivit. Au mers la rege si i-au dat ceva scris pe o bucatica de hartie, cu conditia sa nu citeasca ce este scris acolo doar din pura curiozitate.

Regele putea citi mesajul doar in situatia de pericol extrem, atunci cand era singur si parea sa nu mai existe nicio alta cale. Asa ca regele a pus mesajul in interiorul inelului sau cu diamant fara sa se mai framante.

Timpul a trecut, iar intr-o zi poporul invecinat a atacat regatul. Regele si armata lui au luptat cu curaj, dar cu toate astea au pierdut. Regele a fost nevoit sa fuga cu ajutorul calului sau, insa dusmanii l-au urmarit si se apropiau din ce in ce mai tare de el. 

Deodata a ajuns intr-un punct mort. Drumul se sfarsea si dedesubt era o vale stancoasa si abrupta. Daca ar fi sarit acolo ar fi murit, iar de intors pe acelasi drum nici nu se punea problema. Caii dusmanilor se auzeau din ce in ce mai aproape. Regele a devenit agitat. Parea sa nu mai existe nicio alta cale.

Deodata a vazut diamantul din inel stralucind in soare si si-a adus aminte de mesajul ascuns. A deschis inelul si a citit mesajul: "SI ASTA VA TRECE".

Regele l-a citit. L-a mai citit apoi inca o data. Deodata un gand l-a lovit: "Da, si asta va trece! Acum cateva zile ma bucuram de regatul meu si eram cel mai puternic dintre regi. Astazi regatul si toate placerile mele au disparut. Eu sunt aici incercand sa scap de dusmani. Asa cum acele zile de lux au disparut, la fel va disparea si aceasta zi plina de pericole".

Calmul se vedea acum pe fata lui. A continuat sa stea acolo. Locul in care se afla era de o frumusete neasemuita. Nici nu stia ca exista un loc atat de frumos in regatul sau.

Revelarea mesajului a avut un efect miraculos asupra lui. Pentru un moment s-a relaxat si a uitat de cei care il urmareau. Dupa cateva minute a realizat ca zgomotul cailor se indeparta. Dusmanii plecasera sa-l cauta in alta parte a muntilor.

Regele era unul foarte curajos. Si-a reorganizat armata si a pornit din nou la lupta. Impreuna au invins dusmanul si au recastigat regatul. Cand s-a intors la castel a fost intampinat cu fanfare si entuziasm. Toata capitala se bucura de victorie.

Totul era in atmosfera de sarbatoare. Flori erau aruncate asupra regelui din fiecare casa, de la fiecare colt. Oamenii cantau si dansau. Pentru un moment regele si-a spus: "Sunt unul dintre cei mai curajosi si puternici regi. Nimeni nu ma poate invinge cu usurinta." 

Deodata inelul cu diamant a stralucit in lumina soarelui si i-a reamintit de mesaj. L-a deschis si a citit din nou: "SI ASTA VA TRECE". Vocea din minte s-a linistit, iar fata i s-a schimbat. De la o privire egoista a trecut la una senina. Acum stia ca se poate bucura, insa fara a mai presupune ca intreaga lui viata va fi formata doar din astfel de clipe.

In ultimii doi ani aceste patru cuvinte mi-au servit drept calauza:

• atunci cand situatia parea dificila, am stiut ca "si asta va trece" si am luat lucrurile zi cu zi, pas cu pas, bucata cu bucata
• atunci cand totul mergea struna, am stiut ca "si asta va trece" si m-am bucurat la maxim de fiecare moment.

Totul trece, iar in anumite momente suntem simpli spectatori ai schimbarii. Clipele vin si pleaca. Bucuriile vin si pleaca. Tristetile vin si pleaca. 

Liniste-te si gandeste-te la acest moment. Gandeste-te la bucuriile si victoriile vietii tale. Gandeste-te la clipele mai putin placute si la infrangeri. Sunt ele permanente?

Totul se schimba cu exceptia legii schimbarii. Ai luat parte la toate schimbarile din viata ta. Ai supravietuit tuturor indoielilor, infrangerilor si tristetilor. Ele au trecut. Dificultatile din prezent vor trece si ele. Bucuria si durerea sunt doua fete ale aceleiasi monede.

Traieste, intelege si bucura-te de prezent. Viata ta este compusa din multe capitole.Nu te bloca in cel in care te gasesti acum. 

Cu pretuire si cu speranta cu drumurile noastre vor fi alaturi mult timp de acum inainte.

Melancolii

Oamenii care te aștepți să-ți fie alături în cele mai importante momente din viața ta, sunt adesea preocupați cu altceva. În aceste momente te simți inevitabil singur și uitat, chiar dacă în jurul tău roiesc o mulțime de alți oameni.
Clipele frumoase durează atât de puțin, însă amintirea lor rămâne atât de vie și de recentă chiar și la mulți ani distanță de când s-au întâmplat.
Iubirea nu e un sentiment care te limitează, ci e un sentiment care te înalță și care te face să crezi că totul are sens.
Atunci când totul se prăbușește în jurul tău agață-te de ultima speranță. Atunci când o pierzi și pe ea ești ca o barcă în mijlocul oceanului. E greu să mergi înainte fără nici o speranță.
Cred că, de fapt, absolut nimic nu este atât de simplu precum pare. Socoteala de-acasă nu se potrivește aproape niciodată cu cea din târg, rănile nu se vindecă niciodată ușor sau nu se vindecă deloc, prietenii vin și pleacă pe neașteptate, lacrimile de bucurie se transformă uneori în lacrimi de tristețe și invers, ca totul să aibă un echilibru.
Uneori, te poți preface atât de bine, arătând lumii că ești fericit, în spatele zâmbetului tău ascunzându-se în realitate multă durere și nesiguranță. Da, fericirea poate fi mimată și o mimăm cu toții de prea multe ori, până ajungem să ne credem și să avem falsa senzație că totul e în regulă, că suntem fericiți.
Sunt momente când trebuie să ne croim singuri propriul drum, cu greșeli, cu regrete, cu păreri de rău, și-apoi cu victorii, cu bucurii și cu încredere că suntem capabili, că avem o șansă la fericire.
Unele zile sunt un calvar, altele sunt o binecuvântare. Unii oameni sunt îngeri, care ne călăuzesc pașii pe drumul cel bun, alții ne sunt demoni, care ne întunecă sufletul cu cele mai urâte sentimente.
Sinceritatea poate fi o armă cu două tăișuri și de câteva ori e posibil să te rănești chiar tu cu ea, căci oamenii preferă o minciună ambalată frumos, decât un adevăr servit la rece, cu toate că fiecare susține contrariul. Vezi? Până și asta e o minciună… că urâm minciuna.
Nimic nu mai pare la locul lui. Cred că acesta este motivul pentru care ne simțim uneori pierduți, pentru că locul nostru nu mai pare demult al nostru…

 http://momenteinviata.ro