luni, 8 iulie 2013













ÎNGER DEGHIZAT ÎN CERȘETOR, bătrânul care oferă o lecție de viată

Bătrânul Dobri are 98 de ani şi trăieşte într-o localitate aflată la 10 kilometri de Sofia. În fiecare dimineaţă Bunicul Dobri Dobrev pleacă de acasă pentru a-şi câştiga existenţa. El cerşeşte în faţa Catedralei St. Alexander Nevsky.

bunicul-cersetor-dobri-Bătrânul
Înfăţişarea lui ponosită şi vârsta înaintată îi impresionează pe trecători, care îi oferă bani Bunicului Dobri. În schimbul bănuţilor primiţi, bătrânul le sărută mâna trecătorilor milostivi.
cersetorul-dobri-milostiv-saruta-mana
În urmă cu 3 ani, într-un documentar realizat de o televiziune din Bulgaria despre Catedrala Alexander Nevsky s-a aflat un lucru uluitor. Cea mai importantă donaţie făcută de o persoană publică – în valoare de 40.000 de euro – a fost făcută chiar de Bunicul Dobri, cerşetorul bătrân scrie antena3.ro.
dobri-dobrev-cercetor-donatii
Mai mult, faptele bune ale Bunicului nu s-au oprit aici. Angajaţii unui orfelinat din zonă spun că acesta le-ar fi plătit factura la curent, deoarece statul nu le oferise suficiente fonduri, şi nu puteau acoperi cheltuielile.
dobri-dobrev-3
Mulţi oameni îl consideră pe Bunicul Dobri un sfânt printre oameni, un înger îmbrăcat în haine de cerşetor.

Sursa:  http://timetv.ro

Spre locul in care a uitat sa cada ploaia de-atatea imbratisari de soare…
In oras norii grei se varsau fara mila… Acolo parea ca cerul a trait mereu seninatatea…
In oras masini multe, agitatie…Acolo, o alta poveste de iubire desenata cu lumina.


 Unele fotografii au nevoie de un drum lung ca sa se nasca.  Asa se face ca intr-o zi de primavara, cu rucsacii in spate ne urcam in tren si pornim spre Lacul Rosu.  Acolo avea sa inceapa frumosul proces al nasterii din brazi, muntii, un soare cald (asemeni soarelui de vara) si chipuri noi. Nu stiu cum se vad fotografiile din voi…dar pentru noi sunt un fior al adevaratei calatorii: de la sufletele noastre catre sufletele lor.

Victor Hugo are dreptate cand spune ca tineretea este ca un soare care-si prelungeste rasaritul.

“Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla…. Poate ca imi scriu chiar mie."

“Oamenilor mari le plac numerele. Cand le vorbiti de un nou prieten, nu va intreaba niciodata ceea ce este cu adevarat important. Nu va întreaba niciodata: “Cum suna vocea lui? Ce jocuri ii plac? Colectionează fluturi?” Ei va întreaba: “Cati ani are? Cati frati are? Cat cantareste? Cat castiga tatal sau?” Numai atunci ei vor crede ca l-au cunoscut…” – Micul Print