Cu Tine
aici, Tata Ceresc scriu
povestea Sufletului
asternuta in coborarea noptii.
Prin Tine respir fiecare
poveste si ma inchin
in fata Maretiei si
misterului Tau.
Azi mi-e dor de
povestea interioara
de atat de multe ori
asternuta in cuvinte,
De ani transpusa in
versurile primite de la Tine.
Azi, Dragul meu,
povestea de a inflori
in fiecare clipa, in
fiecare moment,
de a intelege dincolo
de inteles,
de a accepta si darui
fara a astepta nimic in schimb,
de multe ori, Ma inveti cum sa fac fata,
plina de rabdare,
iubire, pace si abandon.
Povestea scrisa, in
renasterea primaverii,
Ti-o inchin Tie, sa
ma renasti din nou,
Sa ma regasesc din ce
in ce mult,
Sa parcurg povestea
Ta,
Sa fac Voia Ta,
sa devin insasi
povestea calatoriei catre Tine
nemuritoare si plina
de daruire.
Povestea mea,
povestea ta,
povestea lor, toate
povestile
sunt ale Tale. nimic nu ne apartine.
Toate le-ai creat in
functie de ceea ce avem nevoie,
de ceea ce avem de
invatat.
Poveste suava si
plina de aroma cereasca,
te imbratisez si
multumesc!
Povestea prin care
exist.
Povestea prin care
acum-aici scriu.
Povestea de dincolo
de poveste,
Scrisa atat de
minuntios si plina de incantare
Inainte de a ma
naste/ de a te naste.
Poveste, Muguri
infloriti si seminte inmugurite,
Fiti vii si plini de
plenitudine.
Poveste, o Pace a
Inimii.
Esti tu, sunt eu,
sunteti voi,
Cititori dragi.
Multumesc povestii
din voi.
Poveste, Tu! Iubite Dumnezeu!
