Mi s-a făcut dor de cuvinte de încurajare.
Mi s-a făcut dor de sentimente frumoase.
Mi s-a făcut dor de oameni sinceri.
Mi s-a făcut dor de versurile acelor melodii care mă linișteau și în care mă regăseam întru totul.
Mi s-a făcut dor de acele momente aparent simple, dar atât de prețioase pentru sufletul uman.
Mi s-a făcut dor de dimineți călduroase și de parfum primăvăratic.
Mi s-a făcut dor de timpul pierdut.
Mi s-a făcut dor de amintiri, de oameni, de momente, de mine."

Sunt momente în viață când mi se face dor. Un dor greu de stăpânit, un dor care mă sufocă și care face ca atâtea amintiri să mi se perinde prin fața ochilor.
Azi mi s-a făcut dor de prietenii avuți odată și de tot ce am trăit alături de ei.
Mi s-a făcut dor de momente fericite și de lacrimi de bucurie.
Mi s-a făcut dor de glume bune, de zâmbete copilărești, de jocuri de demult, de copilărie...
Mi s-a făcut dor de poveștile bunicii.
Mi s-a făcut dor de cei care au plecat pentru totdeauna și de cei care sunt departe de mine.
Mi s-a făcut dor de emoțiile unei revederi cu persoane dragi.
Mi s-a făcut dor de iertare și de înțelegere.
Mi s-a făcut dor de bunătate și de iubire sinceră și necondiționată.
Mi s-a făcut dor de dulceața unei împăcări.
Mi s-a făcut dor de acei ani în care priveam viața cu ochi naivi și puri.
Mi s-a făcut dor de cuvinte de încurajare.
Mi s-a făcut dor de sentimente frumoase.
Mi s-a făcut dor de oameni sinceri.
Mi s-a făcut dor de versurile acelor melodii care mă linișteau și în care mă regăseam întru totul.
Mi s-a făcut dor de acele momente aparent simple, dar atât de prețioase pentru sufletul uman.
Mi s-a făcut dor de dimineți călduroase și de parfum primăvăratic.
Mi s-a făcut dor de timpul pierdut.
Mi s-a făcut dor de amintiri, de oameni, de momente, de mine.  Pasaje din viata

 

 

Atunci când mă trezesc dintr-o dată într-un loc nou, cu oameni noi, să nu se aştepte cineva să mă apuc să pup pe toată lumea sau să vorbesc cu toată lumea ca şi cum i-aş cunoaşte de o viaţă. Categoric nu! Nu am fost şi nu voi fi acest gen. Nu pot să fac asta. Mai degrabă mă simt mică. Mă simt oarecum străină într-un loc nou alături de chipuri necunoscute. Mie îmi ia timp până mă apropii de oamenii noi pe care-i cunosc şi mai ales alături de care voi petrece o perioadă din viaţă.
Îmi ia timp să leg prietenii pentru că îmi e teamă că omul care azi pare minunat mâine să nu mai fie şi să-mi răstoarne toate gândurile şi speranţele.
Îmi ia timp să mă apuc să vorbesc despre mine pentru că în mine zace un suflet sensibil şi nu oricine îl înţelege şi nu oricine reuşeşte să pătrundă în adâncul lui.
Îmi ia timp să numesc oamenii prieteni. Îmi ia timp să cunosc. Îmi ia timp să spun te iubesc. Îmi ia timp să ajung să mă port cu cineva nou ca şi cum mă pot cu o persoană pe care deja o iubesc.
Şi am impresia că cer prea mult de la mine. Că aş vrea să ştiu de la bun început ce e de ştiut şi că lucrurile ar trebui să se întâmple mai repede... Dar nu voi face nimic. Voi lăsa timpul să treacă.
El cu siguranţă îmi va da un răspuns. Mereu mi-a dat. Pasaje din viata

 

 

 

„...Nu mai e timp să trăim povestea altora, să ne frământăm pentru ipotetice treburi din viitor, pentru greșelile celor din jur sau să rămânem pironiți într-un trecut pe care nu-l mai putem schimba. Nu își au rost nopțile transformate în zi atunci când toate culorile se transformă parcă în gri. Pietrele vieții le mai dăm jos, obstacolele le mai ocolim, ne mai odihnim, ne mai ștergem fruntea, mai tragem aer în piept, facem o cruce mare și mergem mai departe. Toate trec și într-un final, oricum ar fi, va fi bine”!

” Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
- Acestea sunt suferintele tale.
Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
- Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”

Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.
Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi .”

… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:

“Sunt parte din problema sau din solutie?”

 

http://anasstassya.wordpress.com/

Nimic nu e pentru totdeauna. Nimic garantat. Viața are obiceiul de a-ți aduce în prim plan greșelile și de a te pune față în față cu trecutul. Tot ea are grijă să-ți ucidă visele dacă nu ai curajul să ieși în față. Nu te poți baza pe nimeni. Ești singur în această lume. Chiar și apropiații te pot dezamăgi, iar rănile neașteptate pot provoca dureri imense. Întotdeauna necunoscutul aduce cu el frică. Teama că nu-i vei face față. Că nu-i vei putea ține piept. Adevărul este că trebuie să fii realist. Contează numai pe ceea ce poți face tu și nu alții. În viața asta există o singură persoană pe care te poți baza și aceea este Dumnezeu. Ai încredere în el. Și încrede-te în lecțiile care îți sunt predate. Nu te lăsa înșelat de aparențe. De imagini care sunt menite să-ți ia privirea. De bogății materiale. Nimic din toate astea nu sunt pentru totdeauna. Au și ele termen de expirare ca multe altele. Nu te învață nimeni cum să le deosebești. Cum să faci diferența. Doar timpul își pune amprenta peste noi. Pentru toate. Și doar el ne poate arăta cu nonșalanță diferența între superficialitate și naturalețe.
Nimic nu e pentru totdeauna, ai grijă la alegerile care te definesc ...

Caută în întuneric lumina, în minciuni adevărul, în viață credința , în inimi iubirea.
Fii căutătorul propriei fericiri, fii vânătorul sentimentelor curate, al prieteniei adevărate , al iubirii sincere.
Când picioarele îți vor obosi , nu abandona, mergi înainte cu inima.
Când sufletul va cunoaște dezamăgiri și tristeți nu ceda sub greutatea lor , ci mai degrabă învață-l cum să plutească deasupra lor.
Când mintea îți este obosită și țelul ți se pare mai îndepărtat ca oricând , trage aer în piept , înalță o rugăciune și lasă-te cuprins de de mâinile nevăzute ale Tatălui ce vine în ajutorul tău.
Amintește-ți că visele se nasc din contopirea sufletului și a minții , din tot ce rămâne nespus , nestrigat, uitat în interiorul nostru.
Amintește-ți că fiecare zi îți este dată pentru a trăi frumos, pentru a visa îndrăzneț, pentru a te bucura de viață.
Amintește-ți toate astea și visele tale se vor împlini unul câte unul.