O frumusete chineza trebui să aibă bunele maniere, temperament elevat, gusturi rafinate, stilul de conversaţie sa fie unul plin de profunzime, claritate, cursivitate, expresivitate; caligrafia si literatura sa imbogateasca femeia, scrierea poezilor pentru constientizarea, traspunerea in cuvinte a ceea ce primim in fiecare clipa de la Dumnezeu; a avea talent pentru pictura-tematica acestora variind foarte mult, de la fascinantele gradini pline cu fori, al caror parfum raspandea o briza care trezea in fiecare femeie Dorul picturii Divine, prin care erau transfigurate femeile care se aflau in preajma lor in acele timpuri, pana la perfectiunea plenara a transformarii interioare, putand fi perceputa prin Chipul plin de Lumina, zambet asemanator apei cristaline, o stare frenetica de Iubire Atotcontemplativa, o imbratisare a tot ceea ce femeia-chineza este in esenta, simplitatea perfectiunii in cele mai elevate si Inalte idealuri, femeia care a transfigurat si poate transforma barbatul, in cel plin de umilinta, compasiune, spirit viu, rafinament, sensibilitate, toate acestea regasindu-se in mireasma florilor Sufletului Ei-Dumnezeu.
Începând de la momentul în care Amurgul s-a lasat peste gradina-florilor de Vara, lebedele isi unduiau eleganta lor pe lacul presarat cu razele-Apusului, iarba care simtea racoarea noptii si reinvigorarea sfarsitului de zi, Ea astepta desculta, cu rochia alba, din matase fina, ici-colo avand urme ale culorilor-picturii din zi, prinsa in jurul taliei cu un lant de aur, prin trasparenta ei putandu-se vedea sanii acoperiti cu zăpadă-depuneri de coroane de culoare galben-auriu, de o dimensiune medie, fermi, plini de jucausenie si puritate, trupul ei emanand un parfum al alifiei celesti, cu parul prins intr-un buchet al florilor, astepta si privea tabloul plin de fascinatie, care secunda cu sedunda parcurgea acel timp, era intr-u Totul Una cu Natura si Natura Una cu Ea, era in lumea, Dincolo de Lume si in acelasi timp cu constiinta la binecuvantata manifestare a Timpului. Acest timp transforma asteptarea in preludiul plin de incantare, senzualitate, emotii pure, daruire, abandon, omniprezenta Harului lui Dumnezeu, multumirea, in cela mai plenar act al dragostei, dragostea propriei noastre fiinte cu Natura Insasi, si apoi, acel timp al Celui care imbatat de fericire va sorbi din nectarul transcendental al Preafrumoasei Fete din Gradina Florilor de Vara:
O, Zeita, aducatoare de culori,
Mainile tale emana acea luminozitate a Stelelor,
Parul tau este cel al apelor line si involburate,
Trupul tau este cel al caprioarei tinere si libere
in toata manifestarea Ei.
Zambetul tau este Rasaritul Soarelui in zorii diminetii,
Atingerea ta imi umple fiinta de cele mai fine, delicate picaturi ale ploii pe trupul gol.
Imbratisarea Ta, este cuprinderea Copacilor in toata Maretia Sa.
Sarutul tau este asemeni vorbirii-copacilor.
Privirea Ta este inglobarea tuturor culorilor, formelor in cele mai suave, misterioase trairi.
Tacerea Ta este frunza toamnei cazuta in palma-atingerii,
Vocea Ta este asemeni valurilor marii,
Pasul Tau este Harfa Divina a Elfilor Naturii.
Clipa ta este pastelul culorilor in Gradina Eternului Dumnezeu,
Clipa de clipa, trezire a Sufletului Tau!
Gandul Tau-aducator de nestemate din ale Lumii „Shambala”.
luni, 1 martie 2010
IN MINE…,
In Mine, Sufletul e plin de lacrimi,
In Mine, clipe-retraite renasc incet si se adancesc,
In Mine, dorul de Tine ma cheama sa Fiu.
In Mine se-asterne Tacerea ca Tu nu mai esti.
In Mine, ruga-Cerului, se-ndreapta spre Tine!,
Pentru a-ti dori Tot Ceea ce Creatorul a conceput
In acest Univers, plin de Candoare, Dor, Frumusete, Contemplare.
In Mine, a renascut Natura, odata cu plecarea Ta.
In Mine muzicalitatea ciripitului-pasarilor o simt!
In Mine, si odata cu Tine, Tata Ceresc, ma cufund
In profunzimea fiintei mele, pentru a gasi Calea si Lumina Ta!
In Mine, Tata din Cer, fii Mereu!
In Mine, tacerea, lacrima si binecuvantarea acestei zile au devenit Una,
In Mine, a Ta iubire, vesnic Vie sa Fie!
In Mine, intrebarile au luat locul-parcurgerii Unui alt Drum,
Fiecare clipa a vietii mele sa-ti fie daruita Tie, Tata Ceresc!
In Mine, clipele sunt doruri-Sfinte,
In Mine esti Tu, Dumnezeul fiintei mele,
Cel care M-ai creat si exist prin Tine!
Fie ca drumul ales de Tine sa-l pot parcurge in Umilinta, Compasiune, Iubire, Intelepciune, Binecuvantare si Gratie Divina!
In Mine, Tu transforma-mi fiinta in Mana Ta!
6 Februarie, 2009
In Mine, Sufletul e plin de lacrimi,
In Mine, clipe-retraite renasc incet si se adancesc,
In Mine, dorul de Tine ma cheama sa Fiu.
In Mine se-asterne Tacerea ca Tu nu mai esti.
In Mine, ruga-Cerului, se-ndreapta spre Tine!,
Pentru a-ti dori Tot Ceea ce Creatorul a conceput
In acest Univers, plin de Candoare, Dor, Frumusete, Contemplare.
In Mine, a renascut Natura, odata cu plecarea Ta.
In Mine muzicalitatea ciripitului-pasarilor o simt!
In Mine, si odata cu Tine, Tata Ceresc, ma cufund
In profunzimea fiintei mele, pentru a gasi Calea si Lumina Ta!
In Mine, Tata din Cer, fii Mereu!
In Mine, tacerea, lacrima si binecuvantarea acestei zile au devenit Una,
In Mine, a Ta iubire, vesnic Vie sa Fie!
In Mine, intrebarile au luat locul-parcurgerii Unui alt Drum,
Fiecare clipa a vietii mele sa-ti fie daruita Tie, Tata Ceresc!
In Mine, clipele sunt doruri-Sfinte,
In Mine esti Tu, Dumnezeul fiintei mele,
Cel care M-ai creat si exist prin Tine!
Fie ca drumul ales de Tine sa-l pot parcurge in Umilinta, Compasiune, Iubire, Intelepciune, Binecuvantare si Gratie Divina!
In Mine, Tu transforma-mi fiinta in Mana Ta!
6 Februarie, 2009
Ochii
Cand timpul transforma gandurile, starile in dorul de Tine, Tata Ceresc,
atunci lacrimile curg pe al meu chip,..lacrimile care se preling incet si lin,
Pe chipul Creatiei Tale, pe chipul daruit de Tine, ..chip in care se regasesc ochii,
prin care privirea catre Inaltimea Cerului ramane muta si tacuta,
prin care stelele dau acestora o luminozitate si o incantare nedescrisa putand fi in cuvinte,
prin Ei, ne daruiesti contemplarea frumosului, dincolo de forma exterioara, in adancime si meditatie.
Prin ei, Ochii, ne daruiesti darul scrierii, al atingerii frunzelor, scoicilor, naturii create in cel mai misterios si perfect Univers al Tau!
Iti multumesc, Tata Cerec pentru „poarta, celor care sunt si devin Minuatia contemplarii, descrierii, atingerii, readucerii-aminte prin momentele, eveneimentele vietii darului Tau”, ochii Luminii Tale!
Cand cararea spre Tine ne aduce in intampinare griji, obstacole, tristeti, mereu si mereu sa ne aduce-mainte de zilele pline de Lumina ale vietii noastre, de miracolul vietii pe pamant si oricat de grele ar fi incercarile sa avem imaginea si jertfa lui Iisus Christos pe cruce, „care a murit pentru pacatele nostre”,
Sa ii multumim ca, acum-aici prin El, putem a transpune in cuvinte cele trimise de la EL, sa fim asemeni unui bambus gol, prin care EL se manifeste mereu si mereu, pe care il umple cu iubirea, cu puritatea, candoarea, intelepciunea, maturitatea, speranta, creativitatea, rabdarea, perseverenta..,
iar orice impuritate trebuie a fi eliminata, prin o mare atentie a gandurilor, starilor, tot ceea ce nu este in armonie cu Universul Creatiei Lui!
Cand fiecare dintre noi vom parasi acest plan fizic, atunci vom constientiza poate prea tarziu timpul petrecut in neconformitate cu legile divine, iar pentru a ne trezi din „timpul-mort” al fiintei noastre, sa incercam sa devenim mai vii, mai atenti, mai constienti, ca, in fiecare clipa momentul poate fi prezent,.. „mai bine acum, decat mai tarziu, este un vechi proverb, in care sunt definite mrai adevaruri a acestei lumi in care existam acum.
Mai bine un strop de Lumina, intr-o casa simpla si avand ferestrele deschise catre rasaritul si apusul Soarelui, usa deschisa pentru cei care vor sa intre si sa descopere in simplitate-adevarata maretie a acestei vieti, mai bine tu singur iti procuri hrana cea de toate zilele, din ceea ce Dumnezeu a lasat pe pamant, decat sa ai mereu in grija banii, pentru a-ti putea cumpara una si alta, acestea toate fiind „ placeri trupesti”, care nu sunt altceva decat „pacate ale sociatatii in care ne aflam”
Sa luam-aminte la pasarile Cerului, ele nu-si fac griiji ce vor manca, deoarce Tatal Ceresc se ingrijeste de Toate, El stie si cand suntem treji in credinta si cand suntem prinsi in lumea intunericului si a celui care este sub stapanirea raului.
Cand toate se contopesc in privirea ochilor, atunci si numai atunci, vom putea citi „cartea fiintei interioare”, iar in momentul privirii in „Cartea Cartilor”, ceea ce vom putea vedea este Unicul si Eternul nostru Suflet, caruia fiecare dintre noi, ii tesem propiria noastra panza, pe care apoi asternem culori unele mai vii, altele mai intunecate, depinzand in totalitatea de eliminarea ego-ului, a mintii rigide si prinse in pragmatism, lasand locul Vii-ului, al curcubeului, al florilor, zmbetului, imbratisarii, unificarii mainilor in ajutor, rugaciune, tacere, Sfintenie si a ne dezgoli de tot ceea ce este lumesc si efemer, pentru a pasi desculti si goi in culoarea Cerului-pastelui panzei tesut de propriile noastre Suflete- zborul intalnirii cu Dumnezeu in Tot si Toate!
atunci lacrimile curg pe al meu chip,..lacrimile care se preling incet si lin,
Pe chipul Creatiei Tale, pe chipul daruit de Tine, ..chip in care se regasesc ochii,
prin care privirea catre Inaltimea Cerului ramane muta si tacuta,
prin care stelele dau acestora o luminozitate si o incantare nedescrisa putand fi in cuvinte,
prin Ei, ne daruiesti contemplarea frumosului, dincolo de forma exterioara, in adancime si meditatie.
Prin ei, Ochii, ne daruiesti darul scrierii, al atingerii frunzelor, scoicilor, naturii create in cel mai misterios si perfect Univers al Tau!
Iti multumesc, Tata Cerec pentru „poarta, celor care sunt si devin Minuatia contemplarii, descrierii, atingerii, readucerii-aminte prin momentele, eveneimentele vietii darului Tau”, ochii Luminii Tale!
Cand cararea spre Tine ne aduce in intampinare griji, obstacole, tristeti, mereu si mereu sa ne aduce-mainte de zilele pline de Lumina ale vietii noastre, de miracolul vietii pe pamant si oricat de grele ar fi incercarile sa avem imaginea si jertfa lui Iisus Christos pe cruce, „care a murit pentru pacatele nostre”,
Sa ii multumim ca, acum-aici prin El, putem a transpune in cuvinte cele trimise de la EL, sa fim asemeni unui bambus gol, prin care EL se manifeste mereu si mereu, pe care il umple cu iubirea, cu puritatea, candoarea, intelepciunea, maturitatea, speranta, creativitatea, rabdarea, perseverenta..,
iar orice impuritate trebuie a fi eliminata, prin o mare atentie a gandurilor, starilor, tot ceea ce nu este in armonie cu Universul Creatiei Lui!
Cand fiecare dintre noi vom parasi acest plan fizic, atunci vom constientiza poate prea tarziu timpul petrecut in neconformitate cu legile divine, iar pentru a ne trezi din „timpul-mort” al fiintei noastre, sa incercam sa devenim mai vii, mai atenti, mai constienti, ca, in fiecare clipa momentul poate fi prezent,.. „mai bine acum, decat mai tarziu, este un vechi proverb, in care sunt definite mrai adevaruri a acestei lumi in care existam acum.
Mai bine un strop de Lumina, intr-o casa simpla si avand ferestrele deschise catre rasaritul si apusul Soarelui, usa deschisa pentru cei care vor sa intre si sa descopere in simplitate-adevarata maretie a acestei vieti, mai bine tu singur iti procuri hrana cea de toate zilele, din ceea ce Dumnezeu a lasat pe pamant, decat sa ai mereu in grija banii, pentru a-ti putea cumpara una si alta, acestea toate fiind „ placeri trupesti”, care nu sunt altceva decat „pacate ale sociatatii in care ne aflam”
Sa luam-aminte la pasarile Cerului, ele nu-si fac griiji ce vor manca, deoarce Tatal Ceresc se ingrijeste de Toate, El stie si cand suntem treji in credinta si cand suntem prinsi in lumea intunericului si a celui care este sub stapanirea raului.
Cand toate se contopesc in privirea ochilor, atunci si numai atunci, vom putea citi „cartea fiintei interioare”, iar in momentul privirii in „Cartea Cartilor”, ceea ce vom putea vedea este Unicul si Eternul nostru Suflet, caruia fiecare dintre noi, ii tesem propiria noastra panza, pe care apoi asternem culori unele mai vii, altele mai intunecate, depinzand in totalitatea de eliminarea ego-ului, a mintii rigide si prinse in pragmatism, lasand locul Vii-ului, al curcubeului, al florilor, zmbetului, imbratisarii, unificarii mainilor in ajutor, rugaciune, tacere, Sfintenie si a ne dezgoli de tot ceea ce este lumesc si efemer, pentru a pasi desculti si goi in culoarea Cerului-pastelui panzei tesut de propriile noastre Suflete- zborul intalnirii cu Dumnezeu in Tot si Toate!
Poemul "SÄMADHI" a lui Paramahansa Yogananda
Întunericul şi lumina s-au stins amândouă,
Aripile întristării s-au evaporat,
Bucuriile efemere au fugit ca nişte corăbii rapide,
Mirajul simţurilor nu mai există acum pentru mine.
Boală sau sănătate, ură, iubire sau moarte,
Umbre deşarte pe ecranul dualităţii – toate acestea nu mai sunt.
Sarcasmul, hohotele de râs, melancolia sumbră,
S-au topit într-un singur ocean preafericit.
Meditaţia sa, această baghetă magică,
A liniştit furtuna iluziei.
Trecutul, prezentul şi viitorul, nu sunt pentru mine
Decât un etern prezent: Sinele omniscient.
Planetele, stelele, galaxiile sau Pământul,
Mii de cratere în flăcări, cataclisme seismice
Creuzete gigantice ale creaţiei!
Gheţari de raze cosmice, fluxuri incandescente de electroni.
Gânduri ale tuturor oamenilor – trecute, prezente sau viitoare –
Fiece fir de iarbă, eu – însumi sau întreaga omenire –
Cea mai mică părticică de pulbere cosmică,
Toate acestea se revarsă etern prin Eu-l meu nou-născut,
Imens ocean – sânge al Fiinţei mele infinit dilatate!
O bucurie extatică, născută din meditaţie,
Îmi orbeşte ochii înecaţi în lacrimi.
Flacăra ta nemuritoare, beatitudine, străfulgeră
Consumându-mi lacrimile, ţesuturile, toată fiinţa!
Tu eşti eu, eu sunt Tu!
Cunoaşterea, Cunoscătorul, Cunoscutul nu sunt decât un Unic Tot!
Beţie indescriptibilă şi senină, calmă, neîncetat renăscând; viaţă eternă;
SAMADHI; beatitudine dincolo de orice expresie!
Tu nu eşti o stare inconştientă,
Palid produs al unui cloroform mental;
Tu mi-ai lărgit, o SAMADHI, câmpul conştiinţei
Dincolo de limitele corpului meu muritor,
Până la ultimele frontiere ale Eternului!
Acolo eu sunt oceanul cosmic,
Contemplu micul ego plutind în Mine.
Aud murmurul ultimilor atomi,
Pământul întunecat, munţii, valurile – toate devin fluide.
Duhul Sfânt suflă deasupra aburilor îndepărtându-le vălurile;
Oceanul se reduce la milioane de picături de electroni.
Şi, deodată, profund ca infinitul, sunetul tobei cosmice
Transmută razele mai puţin subtile în Lumina necreată,
Aceea a beatitudinii care pătrunde totul.
M-am născut din bucurie; trăiesc în bucurie; mă dizolv în ea
Ocean spiritual, eu beau fluviile creaţiei.
Patru văluri: solidul, lichidul, vaporii, lumina,
Se ridică.
Eu însumi sunt una cu Marele Eu.
Adio, efemere umbre ale amintirii muritoare.
Cerul, spiritului meu este imaculat,
Fie deasupra, dedesubtul sau înaintea mea.
Nu mai formez decât o singură rază cu eternitatea.
Bucuria mea, uşoară ca un balon, a străpuns norii,
Iată-mă devenit Oceanul bucuriei prin excelenţă!
Aripile întristării s-au evaporat,
Bucuriile efemere au fugit ca nişte corăbii rapide,
Mirajul simţurilor nu mai există acum pentru mine.
Boală sau sănătate, ură, iubire sau moarte,
Umbre deşarte pe ecranul dualităţii – toate acestea nu mai sunt.
Sarcasmul, hohotele de râs, melancolia sumbră,
S-au topit într-un singur ocean preafericit.
Meditaţia sa, această baghetă magică,
A liniştit furtuna iluziei.
Trecutul, prezentul şi viitorul, nu sunt pentru mine
Decât un etern prezent: Sinele omniscient.
Planetele, stelele, galaxiile sau Pământul,
Mii de cratere în flăcări, cataclisme seismice
Creuzete gigantice ale creaţiei!
Gheţari de raze cosmice, fluxuri incandescente de electroni.
Gânduri ale tuturor oamenilor – trecute, prezente sau viitoare –
Fiece fir de iarbă, eu – însumi sau întreaga omenire –
Cea mai mică părticică de pulbere cosmică,
Toate acestea se revarsă etern prin Eu-l meu nou-născut,
Imens ocean – sânge al Fiinţei mele infinit dilatate!
O bucurie extatică, născută din meditaţie,
Îmi orbeşte ochii înecaţi în lacrimi.
Flacăra ta nemuritoare, beatitudine, străfulgeră
Consumându-mi lacrimile, ţesuturile, toată fiinţa!
Tu eşti eu, eu sunt Tu!
Cunoaşterea, Cunoscătorul, Cunoscutul nu sunt decât un Unic Tot!
Beţie indescriptibilă şi senină, calmă, neîncetat renăscând; viaţă eternă;
SAMADHI; beatitudine dincolo de orice expresie!
Tu nu eşti o stare inconştientă,
Palid produs al unui cloroform mental;
Tu mi-ai lărgit, o SAMADHI, câmpul conştiinţei
Dincolo de limitele corpului meu muritor,
Până la ultimele frontiere ale Eternului!
Acolo eu sunt oceanul cosmic,
Contemplu micul ego plutind în Mine.
Aud murmurul ultimilor atomi,
Pământul întunecat, munţii, valurile – toate devin fluide.
Duhul Sfânt suflă deasupra aburilor îndepărtându-le vălurile;
Oceanul se reduce la milioane de picături de electroni.
Şi, deodată, profund ca infinitul, sunetul tobei cosmice
Transmută razele mai puţin subtile în Lumina necreată,
Aceea a beatitudinii care pătrunde totul.
M-am născut din bucurie; trăiesc în bucurie; mă dizolv în ea
Ocean spiritual, eu beau fluviile creaţiei.
Patru văluri: solidul, lichidul, vaporii, lumina,
Se ridică.
Eu însumi sunt una cu Marele Eu.
Adio, efemere umbre ale amintirii muritoare.
Cerul, spiritului meu este imaculat,
Fie deasupra, dedesubtul sau înaintea mea.
Nu mai formez decât o singură rază cu eternitatea.
Bucuria mea, uşoară ca un balon, a străpuns norii,
Iată-mă devenit Oceanul bucuriei prin excelenţă!
Rumi
Stii ce esti?
Esti un manuscris al unei scrisori divine,
Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.
Acest univers nu este in afara ta.
Priveste in tine;
tot ceea ce vrei sa fii
Esti.
Asculta secretul din profunzimea
versurilor...
Si lasa-l sa te duca unde vrea...
Nu uita de sfatul meu
Si nu abandona aceasta cheie.
Am terminat cu munca si
Am renuntat la toate.
Acum sciu poezie.
Gandul meu, inima mea, viata mea
Ii apartin Lui.
Toate aceste trei cuvinte
Le-am cuprins intr-unul singur:
IUBIRE
Indragostitii au religia lor.
Singurul lor crez este Iubirea.
Despre Aspiratie
Inima mea este plina de
bucuria Misterului.
Inima mea raspandeste
o mie de valuri.
Fiecare celula
prinde aripi
si zboara deasupra lumii.
Fiecare cauta
miile de chipuri ale Preaiubitului.
Diferenta dintre pasari
si omul intelept este aceea ca
pasarile zboara cu propriile lor aripi
intr-o singura directie,
in timp ce oamenii intelepti zboara
in toate directiile pe aripile aspiratiilor lor
As putea sa ma inalt prin iubire Ta
si dorul de Tine ma va duce si mai sus.
Ei m-au intrebat: „De ce te invarti in jurul Lui?”
O, ignoranta, ma invart in jurul meu!
Alerg catre Tine de frica mea,
Sunt al Tau,
nu ma trimite inapoi
la mine insumi.
Abandoneaza viata si lumea,
si gaseste viata lumii.
Este frumoasa generozitatea celor
care dau bani,
dar cu adevarat generozitatea
celui care iubeste
este daruirea sufletului sau.
Daca dai paine in numele lui
Dumnezeu,
vei primi paine in schimb;
daca iti dai viata in numele lui
Dumnezeu,
ti se va da Viata divina.
Iubirea a umplut cele sase directii ale universului
cu frumusete
Si totusi trebuie sa lasam in urma cele sase directii.
In toate noptile Dumnezeu ne cheama:
„Trezeste-te, foloseste acest timp, sarmane om,
Sau, dupa moarte, de indata ce sufletul tau se separa
de corp,
Vei regreta.”
Cand iubirea de Dumnezeu
creste in inima ta,
sa stii, fara nici o umbra de indoiala,
ca Dumnezeu te iubeste.
Astazi de dimineata am cules in gradina
cativa trandafiri
Mi-a fost teama sa nu ma vada gradinarul.
L-am auzit spunand usor:
„Ce sunt florile?... Ti-am daruit intreaga gradina!”
Noi suntem cei care
din dorinta de a arde
Am renuntat la Apa Vietii
si am plecat sa cautam focul.
Exista o cale de la inima ta la mine
Si inima mea o cunoaste
Pentru ca este curata si pura ca apa.
Cand apa este linistita ca o oglinda
Poate sa reflecte luna.
I-am spus inimii mele: „Daca poti sa vorbesti,
spune-I Preaiubitului meu despre suferinta mea.”
Inima mi-a raspuns: „Cand sunt cu Preaiubitul
nu mai am cuvinte, doar ma uit la El.”
Din Iubirea Ta izbucneste flacara tineretii;
in Inima infloreste frumusetea sufletului.
Vrei sa ma omori? Sangele meu este al Tau.
Moartea din partea Prietenului este viata.
Pentru Tine – acest limbaj fara cuvinte
Tinut secret fata de toti...
Numai Tu auzi ce spun
Chiar daca strig in mijlocul multimii.
Mai intai m-a tentat cu
Nesfarsite mangaieri.
La sfarsit m-a ars
Cu durerea si tristetea.
In acest joc de sah
A fost necesar sa ma pierd pe mine
insumi
Ca sa-l cuceresc pe El.
Prietenul meu etern
Iti daruiesc viata mea.
Primeste-ma si fa din mine un
indragostit adevarat.
Salveaza-ma din cele doua lumi.
Arunca-ma in foc
Daca inima mea se indreaspta spre
altcineva decat spre Tine.
In cea mai uscata si mai alba
intindere
infinit dureroasa a desertului,
mi-am pierdut linistea sufletului -
si am gasit acest trandafir.
Vrei sa intri in Paradis?
Nu poti merge pe calea Adevarului
Decat prin gratia lui Dumnezeu.
Toti murim pana la urma.
Dar pe cale, fii atent
Sa nu ranesti inima vreunui om.
Orbit de vocea dorintei
Nu esti constient ca Preaiubitul
Traieste in adancul inimii tale.
Opreste galagia
Si vei auzi vocea Lui
In tacere.
Cand ating pamantul in rugaciune
Nu am alt tel decat sa te ating pe Tine.
Orice cuvinte despre
Gradini, flori, privighetori, dans
Sunt doar pretexte.
Inima este ca o lumanare
Plina de dorinta de a arde.
Luata de langa preaiubitul ei
Aspira sa fie una cu El.
Despre Iubire nu poti sa inveti nimic.
Iubirea vine pe aripile gratiei.
Ochii nostri nu Te vad,
Dar ei nu pot sa vada decat formele, nu si realitatea.
Si cu toate acestea, speram
Sa Te vedem in mijlocul acestei frumuseti...
Ce e de facut daca nu ma recunosc?
Nu sunt nici crestin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici tarmul, nici marea;
Nu sunt nici o comoara a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pamantul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului si nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este nici un loc,
Urma mea este fara urma;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru ca eu apartin Preaiubitului meu.
Am renuntat la dualitate si am vazut amandoua lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te stiu, pe Tine Te vad, pe Tine Te chem.
Tu esti cel dintai, ultimul, cel din exterior si cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decat pe Tine, Cel Care Esti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele doua lumi mi-au scapat din mana.
Sa mori!
Sa mori in aceasta iubire!
Daca mori in aceasta iubire sufletul tau va fi revelat!
Sa mori!
Nu te teme de moartea a ceea ce este cunoscut!
Daca mori pentru ceea ce este temporal,
vei ajunge dincolo de timp!
Sa mori!
Taie acele lanturi care te tin prizonier
in aceasta lume de atasamente!
Sa mori!
Sa mori pentru ceea ce este efemer
si vei deveni etern!
Esti un manuscris al unei scrisori divine,
Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.
Acest univers nu este in afara ta.
Priveste in tine;
tot ceea ce vrei sa fii
Esti.
Asculta secretul din profunzimea
versurilor...
Si lasa-l sa te duca unde vrea...
Nu uita de sfatul meu
Si nu abandona aceasta cheie.
Am terminat cu munca si
Am renuntat la toate.
Acum sciu poezie.
Gandul meu, inima mea, viata mea
Ii apartin Lui.
Toate aceste trei cuvinte
Le-am cuprins intr-unul singur:
IUBIRE
Indragostitii au religia lor.
Singurul lor crez este Iubirea.
Despre Aspiratie
Inima mea este plina de
bucuria Misterului.
Inima mea raspandeste
o mie de valuri.
Fiecare celula
prinde aripi
si zboara deasupra lumii.
Fiecare cauta
miile de chipuri ale Preaiubitului.
Diferenta dintre pasari
si omul intelept este aceea ca
pasarile zboara cu propriile lor aripi
intr-o singura directie,
in timp ce oamenii intelepti zboara
in toate directiile pe aripile aspiratiilor lor
As putea sa ma inalt prin iubire Ta
si dorul de Tine ma va duce si mai sus.
Ei m-au intrebat: „De ce te invarti in jurul Lui?”
O, ignoranta, ma invart in jurul meu!
Alerg catre Tine de frica mea,
Sunt al Tau,
nu ma trimite inapoi
la mine insumi.
Abandoneaza viata si lumea,
si gaseste viata lumii.
Este frumoasa generozitatea celor
care dau bani,
dar cu adevarat generozitatea
celui care iubeste
este daruirea sufletului sau.
Daca dai paine in numele lui
Dumnezeu,
vei primi paine in schimb;
daca iti dai viata in numele lui
Dumnezeu,
ti se va da Viata divina.
Iubirea a umplut cele sase directii ale universului
cu frumusete
Si totusi trebuie sa lasam in urma cele sase directii.
In toate noptile Dumnezeu ne cheama:
„Trezeste-te, foloseste acest timp, sarmane om,
Sau, dupa moarte, de indata ce sufletul tau se separa
de corp,
Vei regreta.”
Cand iubirea de Dumnezeu
creste in inima ta,
sa stii, fara nici o umbra de indoiala,
ca Dumnezeu te iubeste.
Astazi de dimineata am cules in gradina
cativa trandafiri
Mi-a fost teama sa nu ma vada gradinarul.
L-am auzit spunand usor:
„Ce sunt florile?... Ti-am daruit intreaga gradina!”
Noi suntem cei care
din dorinta de a arde
Am renuntat la Apa Vietii
si am plecat sa cautam focul.
Exista o cale de la inima ta la mine
Si inima mea o cunoaste
Pentru ca este curata si pura ca apa.
Cand apa este linistita ca o oglinda
Poate sa reflecte luna.
I-am spus inimii mele: „Daca poti sa vorbesti,
spune-I Preaiubitului meu despre suferinta mea.”
Inima mi-a raspuns: „Cand sunt cu Preaiubitul
nu mai am cuvinte, doar ma uit la El.”
Din Iubirea Ta izbucneste flacara tineretii;
in Inima infloreste frumusetea sufletului.
Vrei sa ma omori? Sangele meu este al Tau.
Moartea din partea Prietenului este viata.
Pentru Tine – acest limbaj fara cuvinte
Tinut secret fata de toti...
Numai Tu auzi ce spun
Chiar daca strig in mijlocul multimii.
Mai intai m-a tentat cu
Nesfarsite mangaieri.
La sfarsit m-a ars
Cu durerea si tristetea.
In acest joc de sah
A fost necesar sa ma pierd pe mine
insumi
Ca sa-l cuceresc pe El.
Prietenul meu etern
Iti daruiesc viata mea.
Primeste-ma si fa din mine un
indragostit adevarat.
Salveaza-ma din cele doua lumi.
Arunca-ma in foc
Daca inima mea se indreaspta spre
altcineva decat spre Tine.
In cea mai uscata si mai alba
intindere
infinit dureroasa a desertului,
mi-am pierdut linistea sufletului -
si am gasit acest trandafir.
Vrei sa intri in Paradis?
Nu poti merge pe calea Adevarului
Decat prin gratia lui Dumnezeu.
Toti murim pana la urma.
Dar pe cale, fii atent
Sa nu ranesti inima vreunui om.
Orbit de vocea dorintei
Nu esti constient ca Preaiubitul
Traieste in adancul inimii tale.
Opreste galagia
Si vei auzi vocea Lui
In tacere.
Cand ating pamantul in rugaciune
Nu am alt tel decat sa te ating pe Tine.
Orice cuvinte despre
Gradini, flori, privighetori, dans
Sunt doar pretexte.
Inima este ca o lumanare
Plina de dorinta de a arde.
Luata de langa preaiubitul ei
Aspira sa fie una cu El.
Despre Iubire nu poti sa inveti nimic.
Iubirea vine pe aripile gratiei.
Ochii nostri nu Te vad,
Dar ei nu pot sa vada decat formele, nu si realitatea.
Si cu toate acestea, speram
Sa Te vedem in mijlocul acestei frumuseti...
Ce e de facut daca nu ma recunosc?
Nu sunt nici crestin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici tarmul, nici marea;
Nu sunt nici o comoara a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pamantul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului si nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este nici un loc,
Urma mea este fara urma;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru ca eu apartin Preaiubitului meu.
Am renuntat la dualitate si am vazut amandoua lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te stiu, pe Tine Te vad, pe Tine Te chem.
Tu esti cel dintai, ultimul, cel din exterior si cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decat pe Tine, Cel Care Esti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele doua lumi mi-au scapat din mana.
Sa mori!
Sa mori in aceasta iubire!
Daca mori in aceasta iubire sufletul tau va fi revelat!
Sa mori!
Nu te teme de moartea a ceea ce este cunoscut!
Daca mori pentru ceea ce este temporal,
vei ajunge dincolo de timp!
Sa mori!
Taie acele lanturi care te tin prizonier
in aceasta lume de atasamente!
Sa mori!
Sa mori pentru ceea ce este efemer
si vei deveni etern!
Vorbind Soarelui, Cerului...,
Simt cum fiinta devine Una cu Raza de Lumina,
simt cum coboara in mine Albastrul-Infinitului.
Sunt o picatura din vorbirea Soarelui,
sunt o culoare din metamorfozarea Tabloului.
Tu, eu, Ei, Noi, fac parte din vorbirea dimenetilor, a clipelor,
a secundelor, a imbratisarilor, a privirilor, a zambetului..,
stiati ca, in fiecare dintre acestea, se manifesta a sa vorbire delicata, pura, plina de candoare asemeni ochilor de caprioara?
Ne regasim in milioanele de forme de vorbire zi de zi, ceas dupa ceas,
ne contopim si ne redescoperim in vorbirea-tacuta a fiintei noastre,
ne regasim in timpul-tacerii nerostite a linistii,
a Vorbirii in Soarele Luminii invizibile a fiecaruia in parte,..
a incalzirii Soarelui pentru pamant,
a Luminii Cerului pentru oameni.
Cata frumusete Tata Ceresc, in vorbirea atemporala dincolo de Soare si Cer!
Cerul si pamantul-Soarele si Cerul-perfectiunea iubirii,
in cele mai metaforice forme,
In cele mai complexe unificari si daruiri,
In cele mai romantice povesti de iubire-
El, Cerul, Ea,Soarele!
Vorbesc despre Soarele care-mi umple fiinta de zambet,
Vorbesc despre tine, iubite Cer, pentru minunatii nori, pentru binecuvantata ploaie,
pentru simfonia-Sfanta a Celui care exista dincolo de Soare si Cer,
si totodata in noi,
vorbesc despre Tine, iubitul meu,-metamorfozare a Sublimului Cer!
simt cum coboara in mine Albastrul-Infinitului.
Sunt o picatura din vorbirea Soarelui,
sunt o culoare din metamorfozarea Tabloului.
Tu, eu, Ei, Noi, fac parte din vorbirea dimenetilor, a clipelor,
a secundelor, a imbratisarilor, a privirilor, a zambetului..,
stiati ca, in fiecare dintre acestea, se manifesta a sa vorbire delicata, pura, plina de candoare asemeni ochilor de caprioara?
Ne regasim in milioanele de forme de vorbire zi de zi, ceas dupa ceas,
ne contopim si ne redescoperim in vorbirea-tacuta a fiintei noastre,
ne regasim in timpul-tacerii nerostite a linistii,
a Vorbirii in Soarele Luminii invizibile a fiecaruia in parte,..
a incalzirii Soarelui pentru pamant,
a Luminii Cerului pentru oameni.
Cata frumusete Tata Ceresc, in vorbirea atemporala dincolo de Soare si Cer!
Cerul si pamantul-Soarele si Cerul-perfectiunea iubirii,
in cele mai metaforice forme,
In cele mai complexe unificari si daruiri,
In cele mai romantice povesti de iubire-
El, Cerul, Ea,Soarele!
Vorbesc despre Soarele care-mi umple fiinta de zambet,
Vorbesc despre tine, iubite Cer, pentru minunatii nori, pentru binecuvantata ploaie,
pentru simfonia-Sfanta a Celui care exista dincolo de Soare si Cer,
si totodata in noi,
vorbesc despre Tine, iubitul meu,-metamorfozare a Sublimului Cer!
Mãos oração flores da primavera divina esculpida Celtic
Rugaciunea mainilor florilor de primavara,
divine, celtice, pline de Iubire si mangaiere,
imbratiseaza si impregneaza in fiinte frumusetea culorilor,
puritatea Creatiei.
Devenim Una cu Ele,
suntem florile miresmelor primaverii.
Ne imbatam in nectarul parfumurilor si zambim la atingerea lor.
Clipa de clipa renastem intr-un continuu tablou paradisiac,
Re-nastere intr-o noua primavara daruita de Divin,
re-culegere in ale noastre fiinte tacerea mirifica a celor care clipa de clipa ne iubesc,
ne daruiesc cea mai frumoasa capadopera a naturii!
S-au nascut pentru noi si mor in Iubire,
s-au dedicat noua si calatoresc in surasul fiintei noastre!
Iubitele flori soptesc:
Iubiti-va asemeni cum noi va iubim,
Daruiti asemeni beatitudinii culorilor, pe care primavara le redescoperiti.
Imbratisati-va asemeni petalelor in picaturile ploii,
Rugati-va asemeni Celui care ne-a trimis pentru voi,
Multumiti-I si pline de umilinta mergeti si imprastiati mireasma primaverii,
in locurile unde va aflati, in secundele care se scurg,..
Daruiti-va in abandonul iubirii Divine,
Inchinati-va Sufletului-Florilor din Voi,
Si cantati-I Imnul Iubirii imbratisand primavara in Eternitatea plenara a Totului!
Tu, Ea,El,Ele, Ei, Noi, Voi, invati si vorbiti sufeltului in simbolul culorilor primaverii,
inchinati-va Celui prin care privirea Voastra se bucura si trasmite fericirea Fiintei Voastre!
Petalele fiecaruia dintre voi inglobeaza cea mai celesta floare a primaverii,
Fiecare reintalnire cu cei care ne indruma in aceasta calatorie completeaza culoarea, delicatetea,
suavitatea, gingasia, candoarea, plenitudinea, misterul, fascinatia, increderea, loialitatea, blandetea,
perseverenta, dorul, ..toate intregind minunata rugaciune a tabloulul primavaratic!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)