Iar in zori, cand se va ridica soarele – in asteptarea Lui de dor – El vatanji sa te auda cum spui: “Buna dimineata, Duhule Sfant”

Floare de cer
Batand in fereastra chipul tau bland,
luminand in geam dintr-o ninsoare mult mai albastra.
Floare de Lumina,
Batand in tacere iubirea’ti pura.
Floare de stele,
Batand in mine, pasul catre tine.
Floare de dor,
Sculptand in iubire, gandul calator.
Floare angelica,
Imbratisand Universul cu ale ei petale.
Floare de speranta,
Soptind in mine: dorul de a te imbratisa.
Floare de nea,
Cazand in mine, amintindu-mi de tine.
Floare de cires,
purtata in zile cu mires.
Floare de salcam,
Cuprinsa la mijloc cu brau.
Floare in priviri,
S-atingi mereu, drumul catre El.
Floare de dor, etern calator.

O frumusete chineza trebui să aibă bunele maniere, temperament elevat, gusturi rafinate, stilul de conversaţie sa fie unul plin de profunzime, claritate, cursivitate, expresivitate; caligrafia si literatura sa imbogateasca femeia, scrierea poezilor pentru constientizarea, traspunerea in cuvinte a ceea ce primim in fiecare clipa de la Dumnezeu; a avea talent pentru pictura-tematica acestora variind foarte mult, de la fascinantele gradini pline cu fori, al caror parfum raspandea o briza care trezea in fiecare femeie Dorul picturii Divine, prin care erau transfigurate femeile care se aflau in preajma lor in acele timpuri, pana la perfectiunea plenara a transformarii interioare, putand fi perceputa prin Chipul plin de Lumina, zambet asemanator apei cristaline, o stare frenetica de Iubire Atotcontemplativa, o imbratisare a tot ceea ce femeia-chineza este in esenta, simplitatea perfectiunii in cele mai elevate si Inalte idealuri, femeia care a transfigurat si poate transforma barbatul, in cel plin de umilinta, compasiune, spirit viu, rafinament, sensibilitate, toate acestea regasindu-se in mireasma florilor Sufletului Ei-Dumnezeu.

Începând de la momentul în care Amurgul s-a lasat peste gradina-florilor de Vara, lebedele isi unduiau eleganta lor pe lacul presarat cu razele-Apusului, iarba care simtea racoarea noptii si reinvigorarea sfarsitului de zi, Ea astepta desculta, cu rochia alba, din matase fina, ici-colo avand urme ale culorilor-picturii din zi, prinsa in jurul taliei cu un lant de aur, prin trasparenta ei putandu-se vedea sanii acoperiti cu zăpadă-depuneri de coroane de culoare galben-auriu, de o dimensiune medie, fermi, plini de jucausenie si puritate, trupul ei emanand un parfum al alifiei celesti, cu parul prins intr-un buchet al florilor, astepta si privea tabloul plin de fascinatie, care secunda cu sedunda parcurgea acel timp, era intr-u Totul Una cu Natura si Natura Una cu Ea, era in lumea, Dincolo de Lume si in acelasi timp cu constiinta la binecuvantata manifestare a Timpului. Acest timp transforma asteptarea in preludiul plin de incantare, senzualitate, emotii pure, daruire, abandon, omniprezenta Harului lui Dumnezeu, multumirea, in cela mai plenar act al dragostei, dragostea propriei noastre fiinte cu Natura Insasi, si apoi, acel timp al Celui care imbatat de fericire va sorbi din nectarul transcendental al Preafrumoasei Fete din Gradina Florilor de Vara:
O, Zeita, aducatoare de culori,
Mainile tale emana acea luminozitate a Stelelor,
Parul tau este cel al apelor line si involburate,
Trupul tau este cel al caprioarei tinere si libere
in toata manifestarea Ei.
Zambetul tau este Rasaritul Soarelui in zorii diminetii,
Atingerea ta imi umple fiinta de cele mai fine, delicate picaturi ale ploii pe trupul gol.
Imbratisarea Ta, este cuprinderea Copacilor in toata Maretia Sa.
Sarutul tau este asemeni vorbirii-copacilor.
Privirea Ta este inglobarea tuturor culorilor, formelor in cele mai suave, misterioase trairi.
Tacerea Ta este frunza toamnei cazuta in palma-atingerii,
Vocea Ta este asemeni valurilor marii,
Pasul Tau este Harfa Divina a Elfilor Naturii.
Clipa ta este pastelul culorilor in Gradina Eternului Dumnezeu,
Clipa de clipa, trezire a Sufletului Tau!
Gandul Tau-aducator de nestemate din ale Lumii „Shambala”.