Poarta sarutului

"Vine o vreme cand visele noastre nu mai incap in sufletul unuia singur... Pornim atunci pe o poarta a sarutului ce ne deschide drumul catre o lume in care pana si lacrima se pierde, devenind cerc. Totul depinde de pasii nostri risipiti doar in doi, de rabdarea, de intelegerea si, mai ales, de dragostea noastra. Iubirea este singura in masura sa ne arate drumul catre acea poarta mereu deschisa. Unii dintre noi mai cred in ea... si mai rostesc din cand in cand, cu sinceritate, privind in oglinda ochilor iubiti: "Atat de mult te iubesc incat simt ca lumea aceasta ne strange si trebuie sa devenim nemuritori"."

Stiu ca durerea o poti invinge numai daca o accepti si o infrunti,daca o ignori iti patrunde adanc in suflet fara sa stii. Dar mai stiu un alt mod de a invinge durerea... Intr-o zi m-am trezit visand ca sunt intr-o lume identica cu lumea in care traiesc,dar in care singurul sentiment care exista e iubirea.Din cand in cand, reveneam in realitate pentru a rezolva problemele cotidiene,apoi ma intorceam in lumea mea...cei care in realitate aveau priviri reci,aici imi zambeau...in lumea mea nu exista durere sau resentimente,oamenii isi zambesc pentru ca se iubesc...ma simt fericita si implinita,dar trebuie sa ma intorc si in realitate.Dupa un timp,incep sa vad realitatea altfel...dintr-o data le vad ochii celor din jurul meu sclipind de iubire,desi au aceeasi expresie a fetei,ma plimb pe strazi si ii privesc uimita,chiar si cei care fac rau altora au in priviri o scanteie de iubire...

O zi in orasul Ei - o zi din trecut

A incepe dimineata citind o carte fascinanta, la o ora in care altii se indreapta spre locuri in care isi vor petrece o mare parte a zilei. Pt. Ea citirea cartii o face sa simta si mai mult ca va fi o zi frumoasa. Mai deosebita ca celelalte. De ce simtea oare asta? nici Ea nu avea sa stie,decat atunci. Citea...cand dimeneata i-a fost incalzita de prezenta prietenei Ei dragi.O fiintza divina,f frumoasa,o puritate ce i se citeste pe chip...O fiinta careia ii simti caldura,bunatatea,daruirea cuvintelor ei din tot sufletul facandu-te sa te simti minunat. Povestind intr-o ambianta in care din clipa in clipa te bucurai si mai mult de ceea ce esti, de faptul ca existi.. Au pasit amandoua pe usa, fiecare indreptandu-se intr-o alta directie. Imbratisandu-se si bucurandu-se pt. clipa in care se vor revedea. Ea se indrepta sa parcurga drumul care o va duce la o alta fiinta draga ei,pe care nu o vazuse de mult timp. Simtea fiorul reintalnirii,a povestilor pe care i le va povesti.A ajuns in fata unei case f simple, simplitatea ei redand bucuria vietii prin jocul plantelor,al naturii care respira..S-au privit,si-au zambit si s-au strans puternic in brate.Au asteptat multe luni acest moment si s-au bucurat la fel de intens de el.I-a prezentat casa,o casa in care si-ar dori sa locuiasca.Avea doar doua camere amenajate cu bun gust si stil. I-a aratat fotografii cu locuri minunate ale Europei,spunandu-i ca a ramas impresionata de Croatia,o tara in care domina linistea,armonia,frumusetea cladirilor facandu-te sa simti inaltimea imprejurimilor.Se simteau minunat,in fiecare cuvant rostit fiind sufletul lor,ceea ce au trait,traiu.amintiri,locuri,oameni.I-a spus de casatoria cu iubitul sau de anul viitor,de faptul ca isi doreste un copil.Isi doreste sa fie mama,de proiectele sale.De stabilirea intr-o alta tara.O privea si era fericita pt EA.Este si va ramane o fiinta f frumoasa,f inteligenta,avand acel sharm al ei specific si unic.A urmat o plimbare pe strazile clujului,despartindu-se in fata agentiei,de unde si-a cumparat bilet pt intoarcerea ei in orasul in care locuia. Si-au luat ramas bun,dar nu pt. mult timp. Ea a plecat... in gand ramand imaginea Ei, ceea ce a devenit,ce mult s-a transformat...cat de repede au trecut anii,doar acum erau liceene si acum Ea se va casatori. Se indrepta spre statie.A asteptat o vreme,vazand ca nu vine nimic,a traversat pe cealalta parte luand de acolo un alt mijloc de transport.Statea sii astepta...se gandea nici Ea nu stie la ce,pur shi simplu astepta cand tacerea i-a fost intrerupta de o batranica. S-a apropiat de Ea,spunandu-i: "te rog sa ma ajuti sa urc acest bagaj in masina pe care o astepta shi ea".I-a raspuns da,nu este nici o problema,va ajut. A inceput sa vorbeasca cu ea,zicandu-i ca i-a cerut un ajutor unui el,care a refuzat-o si a jignit-o...A sosit si ceea ce asteptau,intinzandu-i bagajul care era mai curat."Ti se potriveste acesta nu celalalt,esti eleganta,fiind replica sa. "I-a zambit simtind sinceritatea,linistea ce emana din fiinta ei...I-a spus :"aseaza-te langa mine" .. I-a marturisit ca nu-i place acest oras,ca abia asteapta sa plece.A intrebat-o de unde este? I-a raspuns ca locuieste in bucuresti,si ca, este in cj din luna iulie. Dar deja s-a saturat,spunandu-i ca este prea linistit. Ea iubea agitatia si o intelegea. Fiecare dintre noi ne simtim in lumea noastra doar in anumite locuri. terminase facultatea de drept in bucuresti,a lucrat la o banca tot acolo, si a avut doi soti, ambii au decedat si acum locuieste singura in orasul in care agitatia ii dadea putere sa mearga mai departe. Fiecare suntem altfel,percepem viata intr-un alt mod.. Intr- o italiana diafana i-a rostit: "esti frumoasa,ce ochi minunati ai. sunt verzi?,nu,nu sunt albastri!Doamne f eleganta si rafinata" I-a multumit,o privea. i-a simtit cuvintele sale atat de profund.Era si a fost f frumoasa batranetea nefiind o piedica pt. ea sa nu exprime prin stilul ei non-conformist ceea ce simtea,traia in acele clipe...A tb sa plece,nu inainte de a-i spune sa ramana mereu asa cum este.I-a sarutat mana...este rece,dar o incalzeste caldura sufletului tau...Frumoasa care a vb cu mine se numeste...I-a spus numele sau,simtind la coborare o fericire. Si-a spus, nu intamplator am traversat pe cealalta parte.Tb sa o intalnesc pe Ea,pe Ea o batranica cum poate multe si-ar dori sa ajunga peste cativa ani. Stia ca i-a fost daruita aceasta intalnire,sa vb. atat de deschis si atat de multe intr-un timp f scurt. O Ea care va ramane in sufletul sau,o Ea misterioasa,o Ea careia i-a simtit blandetea,o Ea cu un suflet delicat,pur,sincer ..

Prezentul in visarea timpului

Ne intrebam unde ne indreptam uneori.. Putem afla raspunsul,putem sa-l intuim...Pot spune ceea ce cred acum. Nu se poate sti, ne putem imagina dar ce se va intampla daca imaginatia noastra nu va fi cea dorita de noi. De aceea am ales sa traiesc prezentul, sa simt ce inseamna trairea lui la cel mai inalt nivel. Inseamna sa fii acum aici, sa scrii ce simti. Daca as spune ca locul meu este intr-un baldachin presarat cu petale de trandafiri..Culoarea fiind asteptarea Lui...un El care iti taie respiratia prin privirea Sa... Floarea "de nu ma uita" era cea presarata in apa cu care facea baie...Ea...,in fiecare seara.. Asteptandu-l la lumina lumanarilor,privindu-l si spunandu-i ca sufletul ii apartine. Poate s-o inunde cu iubire, poate sa o invetze viata pamanteana...sau poate vrea doar sa o invete cunoasterea limbajului lumii Lui.. Poate este atat de real incat nu s-a trezit din vis, visul trait in acel baldachin..

Intalnim oameni care ne duc intr-un alt Univers, ii privim in ochi si ne vb. prin ei, ne cheama sa ne bucuram alaturi de ei.. sunt adevarate "miracole" pe care Divinul le-a daruit, sa te iubeasca, sa te faca sa radiezi de iubirea Sa, de fiecare gest al celui pe care tocmai il simti si este tot mai aproape de sufletul tau.. Ce altceva ti-ai putea dori de la astfel de "oameni miraculosi". Ei sunt cei care se daruiesc in totalitate si se abandoneaza iubirii ..

O poveste scrisa candva, in timp, dintre un El si o Ea

Era intr-o seara cand Ea se reintorcea acasa (plecase de multa vreme).., se gandea pe drum ca si-ar dori sa se reintalneasca cu o anumita persoana, simtea asta si nu mai spera ca se intample o minune pana sa ajunga acasa. Astepta intr- o statie,privea oamenii care erau atat de grabiti, or fi vrand si ei sa ajunga la casele lor.. Statea si astepta,dar, Ea nu stia ca are sa vina acea persoana.. a trecut f putin timp si a aparut..l-a privit in ochi si l-a imbratisat strans la pieptul ei, soptindu-i la ureche:"tu erai.." Traia acele clipe alaturi de El, nestiind ca seara abia acum va incepe. Au plecat spre casa amandoi,au povestit nu f multe dc. nu le place sa vb. in public despre ceea ce s-au mai intamplat in vietile lor. El a invitat-o sa ia cina impreuna, a stat putin pe ganduri si Ea a fost de-acord; a uitat ca trebuia sa ajunga acasa, ca va avea probleme din aceasta cauza, Ea a ales ceea ce a simtit si isi dorea in acea statie. Au ajuns in acel apartament, acum frumos amenjat, cum ii placea lui sa fie; erau si colegi de-ai lui de apartament, i-a facut cunostinta cu Ea si s-au retras in camera lui; a dechis usa camerei si a privit acel loc, regasea anumite obiecte, erau in acelasi loc, dar insa acum era mult mai spatioasa; i-au placut f mult oglinzile, biblioteca pe care o iubea; se plimba in camera si isi imagina cealalta camera a lui, cand Ea a pasit prima data. A inceput sa rasfoiasca o carte,pe care si-a ales-o, pana cand va veni El. Nu a durat mult si El a aparut, zicandu-i sa aprinda lumanarile, si nu oricare,erau lumanarile pe care Ea candva i le-a daruit; statea si o privea cum aprindea cu multa gingasie acele lumanari, spunandu-i ca "esti frumoasa, si ma bucur ca te- am intalnit azi". In timp ce luau cina, stateau de vorba, erau clipe minuante si se bucurau impreuna de ele. Nu a uitat muzica, pe care Ea o simtea din toata inima si ii transmitea multa iubire. S-a asezat intinsa pe pat si fredona din melodii; uitase ca timpul se scurgea, ca ar fi trebuit sa plece, era fericita si nimic nu mai conta; el a venit si s-a asezat in fata ei si o privea. A inceput sa o mangaie, simtea ceea ce demult nu mai simtise, avea de daruit multa iubire in bratele caruia se afla; se simteau unificati in inima, translatau intr-o alta lume, erau liberi si fericiti, erau daruiti si nemuritori povestii de iubire.

Intrebari, raspunsuri ale anului 2004, vroiam sa ramana aici, ca amintire, a cum traiam o data:

Cum ma definesc? Ce sunt? Cine sunt? Ce descopar in interior? Ce invat de la viata? Sunt constienta mereu de deciziile luate? de riscurile pe care mi le asum? Ma definesc ca fiind o Ea in multe scrieri,Ea care scrie ceea ce i se intampla,ceea ce ii este daruit transpunand totul in povesti.Unele pline de mister,altele triste...pornind de la starea existenta atunci.A trai prin povesti...povesti reale ale vietii mele...Mi se pare miraculos,stralucind atat in ele cat si in exteriorul lor.Ea,eu,pentru multi ar fi doar imaginar,neputand sa traiesti in povesti.Ei bine,eu asta fac...traiesc... Privind acum o imagine mi s-a parut ca am fost in acel loc.Acum simtindu-l mult mai intens.O Ea inconjurata de frunzele culorii toamnei.O toamna privind la verdele cu nuante roz-sclipitoare care s-a ratacit,a plecat in lumea din care a dat viata la fiecare fir de iarba,la brazii inaltatori,la sunetul melodios al micilor vietuitoare,la ploaia de vara ...ca mai apoi soarele sa incalzeasca natura verde existenta in suflet. A venit toamna,a tb. sa renasca ca eu,sa fiu,"o toamna". Sa fiu eu,sa nu ma mai judec,sa fiu fericita in lumea mea.Sa daruiesc caderea frunzelor in parcurile care asteptau covorul culorii care te face sa te pierzi,sa fii una cu el...Sa te bucuri de cei care-ti accepta lumea,fara sa te judece,fara ganduri ascunse... Sunt toamna careia lacrimile i-au atins frunzele,i-au stins sufletul...Fiecare toamna aduce o schimbare...fiecare nuanta a galbenului,portocaliului combinata cu paleta formelor este simtita in armonia sensibilitatii mele,a inocentei de copil ce traieste in mine.A ceea ce sunt,a aspiratiei mele spre spiritualitate,a trairii mele intr-o lume in care nu va patrunde rautatea,minciuna,neincrederea... Putem trai asemenea unui Paradis,fiind noi,naturali,generosi,idealisti, intelepti...fara masti...fiind eu in acest Paradis,eu,toamna... Sunt eu, cea care ma bucur de tot ce primesc.Eu,cea care traieste prezentul.Eu care iubesc arta,fotografia,calatoriile,eu care iubesc viata,fiecare poveste dandu-mi un puternic sentiment de soliditate interioara,o forta mult mai creativa... Eu care daruiesc totul,ma deschid fata de cei care vor sa cunoasca lumea mea interioara.Eu imbinand simtirea cu ratiunea.Eu care zambesc,radiez culoare,speranta,optimism,eu care plang.Plang cu sufletul,plang Eu...tremura trupul meu.eu care privesc in ochii celor care vad prin mine...Eu crezand in Divinitate. Eu care merg mai departe simtind prezenta Celui care ne iubeste neconditionat.Eu,cea care ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce sunt,pentru ca mi-a dat "existenta". Am invatat de la viata sa fiu mai precauta cu anumiti oameni care intra in viata mea.Am invatat sa nu judec,sa nu fiu ceea ce altii vor sa auda,sa vada...sa fiu eu.Am invatat sa dau totul in iubire.Am invatat sa ma bucur si de tristete.Am simtit in viata mea prezenta fiintelor minunate,bucurandu-se ca exist,ca le zambesc,ca le vb. deschis,ca le dau incredere,ca au descoperit alaturi de mine puritatea,emanarea starii mele si lor,au simtit caldura sufleteasca,imbratisarile mele,mangaierile,tandretea,simplitatea...au simtit viata naturii curcubeului privit dincolo de albastrul cerului... Deciziile luate sunt ce simt acum-aici/atunci-acolo.Da,sunt constienta in cele mai multe cazuri,insa apare sentimentul de apoi,aduceri-aminte...Este o lupta,o lupta pe care de cele mai multe ori o castiga mintea si nu sufletul...Dar o infrangere constientizata este o victorie luminoasa.Sa poti sa traiesti infrangerea ca pe o victorie este ceea ce numesc neimaginar.A trai infrangerea atat de intens,urmand victoria simbolizata de cele mai fantastice povesti,scrieri,existenta fericirii acolo unde ai trait-o si o voi mai trai...alaturi de povestile vietii mele...

Lacrimi in soare

Este abia joi. Si inca dorm.Cu ochii deschisi.Larg. Desi este dimineata.Tare de dimineata.Si curios.Nu sunt acasa.Cum ai fi crezut.Nici la birou.Cum ai fi banuit.Ci pe drum.Cum ai fi ghicit.Merg si dorm.Cu ochii mari.Atat de mari incat pot vedea soarele.Cum ma orbeste.In incercarea de a ma trezi.Si aproape ca reuseste. Norocul sau ca am mainile ocupate. Ocupate cu un calculator catre un beneficiar.Ma trezesc subit.Realizez ca trebuie sa ajung din nou.La universitate.In ultima vreme cam toate drumurile duc la ...Universitate.Desi am greutate si-mi este incomod.Ma misc repede.Vorbesc repede.Zambesc repede.Nu este mult pina la universitate.Situat fiind cu biroul undeva aproape de Unirii.Deci la un calcul simplu.Ai putea spune o statie de metrou, sau doua de autobuz.De aceea m-am incumetat sa merg pe jos. Si asta fac. Aerul de dimineata este racoros, semn ca septembrie incepe sa-si faca simtit incet dar sigur prezenta prin dulapurile noastre.Cand bluzitele cu maneci scurte au fost inlocuite cu camasile din ultimul raft sus. Asa am facut si eu. Si iata-ma spre Universitate.Merg aproape 200 de metri. La un moment dat, prin fatza mea trece un batran.Nu este primul, nici ultimul, imi spun ,incercand sa-l depasesc. Aglomeratia de dimineata este o rutina pt mine. Dar ii zambesc, cum le fac tuturor ce au curajul sa ma priveasca si sa primeasca.Sa primeasca caldura sufleteasca. De la mine.Pentru ei. Asa am facut si acum.Batranul se opreste. Ma opresc si eu. Incepe sa vorbeasca. Imi multumeste. Pt ca i-am facut ziua mai buna. Insa dintr-o data. Se schimba la fatza. Imi spune de ce plang.Il calmez spunandu-i ca i se pare. Il asigu r ca nu am nimic.Insa el revine.Spunand ca nu a fost niciodata mai sigur. Ca am lacrimi.In ochi. Ii spun ca sigur i se pare. doar n-am cum sa am lacrimi in soare.E ciudat ,nu-i asa ? Imi spune doar atat. Nu conteaza cand le ai.Ci cand le ai. Si pentru cine le ai. Imi place ceea ce aud. Imi spun.Un batran intelept. Ne retragem la marginea drumului pentru a nu incurca circulatia pietonilor. Ii spun ca nu am simtit lacrimile. Pt ca nu ma exteriorez cand sufar. Si ca lacrimile imi sunt doar in sufletul meu. Nu e multumit de raspuns. Si-mi raspunde.Stiai ca sufletul tau are si el suflet ? Are si el ochi ? Plange si el. Nu plangi numai tu. Plangeti impreuna. Hai fii bun si spune-mi de ce plangi. Ii zambesc.Dar nu e zambetul meu. Batranul ma ia usor de mina. Si-mi spune. Nu-i asa ca din cauza ca iubesti ? Nu-i raspund. Imi spune ca tacerea are raspunsul ei. Imi mai spune...mergi ca vad ca te grabesti .Dar iti spun doar atat.Nu-ti fie teama ca plangi. Plangi de cate ori este nevoie. Plangi din suflet.Plangi cand simti. Si apoi razi. Va fi bine. Vei vedea. Pe curand.Sper ca data viitoare sa te vad razand. Razi ca un soare.Esti un soare! Stiai ? un El ..

Iti multumesc pt minunea de a fi asa cum esti, Iti multumesc ca stii sa ma asculti asa de frumos si cu atata rabdare, Iti multumesc pt ca Te iubesc! adaugand, acum-aici: multumesc pentru ca m-ai invatat sa iubesc pur si curat. multumesc pentru ca m-ai ascultat. multumesc pentru ca in toti anii de cand ne-am cunoscut, mi-ai ramas alaturi. multumesc pentru ceea ce esti. multumesc pentru ca m-ai invatat sa ma descopar. multumesc pentru momentele dificile, cand ma simteai de la distanta, si ma ajutai. multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am primit prin tine, de la El. multumesc pentru tot ceea ce esti. Mereu plina de recunostinta, de iubire infinita si incantare va ramane sufletul meu, pentru tine, dragul meu!

multumesc acestei fiinte, de la care am invatat atat de multe ..poate o data va gasi ceea ce a scris in urma cu multi ani ..

Iubirea nu are nevoie nici de timp nici de spatiu ca sa se manifeste. Sunt necesare doar o inima curata si mult curaj. Te sarut,draga mea. Imi place f mult cum te simt acolo in sufletul tau. Problema e ca tu inca nu stii ce multa dragoste ai acolo.

Gandul unei amintiri ..in cuvinte primit candva ..

Tu,draga Vrei sa-mi raspunzi la niste intrebari? De ce oare imi e asa de dor de tine? Aveam o emotie blanda si linistita in suflet cand am venit la net sa vad daca mi-ai scris,iar cand am vezut mesajul acea emotie mi-a cuprins toata fiinta si ma-a facut f fericit. De ce oare? Chiar daca nu te-am mai vazut in ultimul timp,ma bucuram ca te simt,ca existi ca te-am intalnit intr-un mod atat de frumos. Poti sa-mi explici de ce simt acesta lucruri? Asta se numeste dragoste?Inseamna ca sunt indragostit de tine?

Ricardo Arjona - Fuiste tú feat. Gaby Moreno:

Fuiste tú Tenerte fue una foto tuya puesta en mi cartera Un beso y verte hacer pequeño por la carretera Lo tuyo fue la intermitencia y la melancolía Lo mío fue aceptarlo todo porque te quería Verte llegar fue luz, verte partir un blues Fuiste tú De más está decir que sobra decir tantas cosas O aprendes a querer la espina o no aceptes rosas Jamás te dije una mentira o te inventé un chantaje Las nubes grises también forman parte del paisaje Y no me veas así, si hubo un culpable aquí Fuiste tú Que fácil fue tocar el cielo la primera vez Cuando los besos fueron el motor de arranque Que encendió la luz que hoy se desaparece Así se disfraza el amor para su conveniencia Aceptando todo sin hacer preguntas Y dejando al tiempo la estocada a muerte Nada más que decir Sólo queda insistir Dilo Fuiste tú La luz de neón del barrio sabe que estoy tan cansada Me ha visto caminar descalza por la madrugada Estoy en medio del que soy y del que tú quisieras Queriendo despertar pensando como no quisiera Y no me veas así, si hubo un culpable aquí Fuiste tú Que fácil fue tocar el cielo la primera vez Cuando los besos fueron el motor de arranque Que encendió la luz que hoy se desaparece Así se disfraza el amor para su conveniencia Aceptando todo sin hacer preguntas Y dejando al tiempo la estocada a muerte Nada más que decir Sólo queda insistir Que fácil fue tocar el cielo la primera vez Cuando los besos fueron el motor de arranque Que encendió la luz que hoy se desaparece Así se disfraza el amor para su conveniencia Aceptando todo sin hacer preguntas Y dejando al tiempo la estocada a muerte Nada más que decir Si quieres insistir Fuiste tú.

Oana Sarbu - Azi

Azi, prima oara iti scriu Un cuvant pentru mai tarziu Sa nu uiti ce suntem acum Cand vom fi poate pe alt drum Tu, poate vei pleca Nu poti sti maine ce va fi Ce dor alator te va chema Si iubirea noastra va muri Anii de liceu curand se vor sfarsi Maine vom uita ca am fost copii Ne va ramane poate nostalgia clipelor Primul vis de dor Azi, prima oara iti scriu Un cuvant pentru mai tarziu Parca in timp pentru amandoi Cand maturi vom privi inapoi Azi iti cer un raspuns Mai avem vreme de ajuns O viata intreaga ne-a ramas Astazi am facu doar primul pas Azi, prima oara iti scriu Azi, prima oara iti scriu