Umilinta si Lumina

 

 

Viktor Frankl

Fiinţa umană nu este un lucru printre alte lucruri; lucrurile se determină unele pe altele, în vreme ce omul se auto-determină. Ceea ce le devine - în limitele înzestrării sale şi ale mediului său - este ceea ce el a făcut din sine însuşi.

Omului îi poate fi luat totul, dar nu şi ultima dintre libertăţile omeneşti: aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de circumstanţe, de a-şi alege propriul fel de a fi.

Toţi avem o anumită vocaţie sau misiune în viaţă, toţi trebuie să îndeplinim o sarcină concretă care cere să fie dusă la capăt. În această privinţă, omul nu poate fi înlocuit, şi nici viaţa lui nu se poate repeta, aşadar sarcina fiecăruia este unică, la fel ca şi ocazia de a o realiza.

Julien Green

"Coborând în adâncul nostru atingem universalul mai mult decât amestecându-ne cu oamenii.
Gândurile zboară, cuvintele merg pe jos - asta este tragedia scriitorului.
Frumusetea scapa cuvintelor care vor s-o cuprinda. 

 Viața noastră e o carte care se scrie singură. Noi suntem niște personaje de roman care nu înțeleg întotdeauna prea bine ce vrea autorul."

Paulo Coelho

 Dumnezeu ştie că suntem artişti ai vieţii. Într-o zi ne dă o daltă pentru sculptură, în altă zi, pensule şi culori pentru un tablou sau hârtie şi stilou, ca să scriem. Dar niciodată nu voi reuşi să folosesc dălţile pentru pânză sau pensulele pentru sculptură. Cu toate acestea, oricât de greu ar fi, trebuie să accept micile daruri binecuvântate azi; deşi mi se par blestemate pentru că sufăr, ziua e frumoasă, soarele străluceşte şi copiii cântă pe stradă, şi totuşi numai aşa voi reuşi să ies din durerea mea şi să-mi reclădesc viaţa.
Oamenii sunt incapabili să înţeleagă fericirea.
Singura noastră obligaţie este să ne realizăm destinul.
Trebuie să riscăm. Vom înţelege pe deplin minunea vieţii doar când vom lăsa să se întâmple imprevizibilul.
Cu cât sunt mai departe de sentimentele pe care încerc să le inăbuşesc şi să le dau uitării, cu atât sunt mai aproape de inimă.
Fii ca un izvor care se revarsă, iar nu ca un bazin plin mereu de aceeaşi apă.
Sărăcia poate aduce nefericire, dar banii nu vor aduce neapărat fericire.
Voinţa de a crede că viaţa e un miracol ne permite să asistăm la miracole, nu aşa-numitele "ritualuri secrete" sau "ordine iniţiatice". Hotărârea omului de a-şi împlini destinul îl face pe om să fie adevărat, nu teoriile pe care el le dezvoltă pe seama misterului existenţei.
Oamenii ar vrea să schimbe totul, dar în acelaşi timp ar vrea ca totul să rămână la fel.
Frica de a suferi e mai rea decât suferinţa însăşi. Nici o inimă n-a suferit când a plecat în căutarea visurilor sale, fiindcă orice clipă de căutare e o clipă de întâlnire cu Dumnezeu şi cu Veşnicia.
Şi nimeni nu va şti câtă singurătate, câtă amărăciune, câtă renunţare se află îndărătul oricărei aparenţe de fericire.
Libertatea este la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plăteşti cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat cu lacrimi.
 Ce-i place omului cel mai mult este frumuseţea.
 Încearcă să te simţi bine cu tine chiar şi când te simţi ca şi cele mai neputiincioase creaturi.
 Totdeauna o să caut să păstrez puţinul pe care-l am pentru că sunt prea mic ca să îmbrăţişez lumea.

Ca să auzim cuvintele Iubirii, trebuie să o lăsăm să se apropie.Dar, când ea ajunge lângă noi, ne temem de ce are să ne spună. Pentru că Iubirea este liberă, iar vocea ei nu ascultă de voinţa sau de sforţarea noastră.Toţi cei care iubesc ştiu asta, dar nu se pot stăpâni. Cred că pot să o cucerească prin supunere, putere, frumuseţe, avere, lacrimi şi zâmbete.Însă adevărata Dragoste e cea care cucereşte şi niciodată nu se lasă cucerită.Dragostea schimbă, dragostea tămăduieşte.Dar, uneori, întinde capcane şi sfârşeşte prin a nimici pe cel care s-a încumetat să i se dăruiască pe deplin. Cum de este cu putinţă ca forţa care mişcă lumea şi ţine stelele lalocul lor pe cer să fie atât de bună şi atât de primejdioasă în acelaşi timp?Ne-am obişnuit să credem că ceea ce dăm este pe potriva a ceea ce primim. Dar cei care iubesc sperând să fie iubiţi la rândul lor îşi pierd timpul. Iubirea este un act de credinţă, nu un troc. Contradicţiile o fac să crească. Conflictele îi îngăduie să rămână lângă noi.Viaţa e prea scurtă ca să ascundem în inimă cuvintele însemnate . Iubim pentru că avem nevoie să iubim. Fără asta, viaţa îşi pierde orice noimă, iar soarele încetează să mai strălucească. În clipele cand singurătatea pare să strivească totul, singura cale e să continuam să iubim. 

Paulo Coelho