„Totul se întoarce în viața asta, și răul și
binele , și zâmbetele și lacrimile, doar timpul este ireversibil și atât
de prețios. Am fost crescuți cu frică de Dumnezeu, cu principii
sănătoase și cu maniere potrivite . Am fost iubiți, respectați,
privilegiați, protejați. Am fost certați la nevoie, consolați în
anumite momente, iertați pentru fiecare greșeală. Iubirea care ni s-a
arătat și modul în care am fost crescuți se reflectă asupra modului în
care suntem astăzi, asupra mentalității și sufletului. Știm deja că
darul din inimă se va întoarce la noi multiplicat. La fel este și cu
iubirea și celelalte sentimente frumoase. Tot ce faci bun în viață, tot
ce lași în urma ta nu va fi de prisos. Și dacă totuși simți că nu ai
căpătat nimic plăcut de la viață, nimic special și ești înconjurat de
gânduri și frământări, adu-ți aminte de toate lucrurile bune care ți
s-au întâmplat, de toate visurile care s-au realizat, de faptul că ești
sănătos, că ești iubit și ai o viață împlinită.
Amintește-ți doar
momentele frumoase, doar țelurile din mintea ta și eliberează-te de tot
ce presupune regretul. Spune un cuvânt bun acolo unde cazul, zâmbește
deschis și sincer tot timpul, oferă ajutor celor care au nevoie, fii
onest și corect în orice împrejurare, alină suflete triste și niciodată
nu rănii intenționat. Ni s-a dat totul pentru a ne construi așa cum
credem de cuviință viitorul. La fel trebuie să facem și noi, la rândul
nostru. Experiența trebuie împărtășită. Viața trebuie trăită. Haosul
trebuie stopat. Lumea schimbată. Nu putem face acest lucru decât dacă
punem iubire și credință în tot ceea ce facem. Fiecare dintre noi își
face și desface viața după propriu-i ritm. Nu îmbătrânim din cauza
timpului care trece, ci în funcție de energia pe care o consumăm și-o
reînnoim în strădaniile noastre.”
joi, 2 octombrie 2014
” O viață de om: 2.366.820.000 de secunde. O
zi este formată din 86.400 de secunde. Fiecare dintre ele conține
nenumărate opțiuni, posibilități și decizii, dar, dintre toate, doar una
se poate ivi. 86.400 de secunde. Aceasta este una dintre ele.”
Viața se rezumă în cele din urmă la timp. Iar acesta din nefericire nu este stătător și nici ireversibil. Timpul merge înainte, pe un drum ales numai de el, permițându-ne să ne bucurăm de anumite momente, de oameni, de locuri speciale, de prezent și viitor. Timpul nu așteaptă pe nimeni, el este crud și nemilos cu cei care nu se trezesc la timp și nu profită de oportunitățile oferite, de darurile și infinitele posibilități ,cu cei care trăiesc în trecut, regretând deciziile luate , plângând după ce ar fi putut să fie, dar poate fi blând, generos cu cei care știu să profite de toate aceste daruri, și în ciuda tuturor obstacolelor continuă să meargă mai departe, să trăiască, să simtă fiecare minut la maximă intensitate. Timpul ne poate vindeca rănile dacă suntem suficienți de curajoși încât să-i permitem să lucreze pentru noi. Poate vindeca suflete rănite, deziluzionate, pustiite. Poate reda speranța, credința și insufla pozitivism peste noi, dar nu ne poate constrânge să-i acceptăm darul. Ziua de astăzi este un astfel de moment. Un buchet de secunde parfumate, dăruit ție cu generozitate. Ce vei face cu ele ? Le vei irosii sau le le vei pune în apă ca parfumul lor să dureze cât mai mult ? Te vei bucura de culorile și magia lor sau le vei uita într-un colț și le vei găsi mai târziu ofilite ? Chiar dacă timpul îți este dăruit, chiar dacă ai toate atuurile pentru a face ceea ce îți dorești, dacă tu eziți să iei această decizie de a face ceva cu darul primit, atunci vei pierde. Așadar, nu lăsa nimic să-ți întunece ziua de astăzi, sau cele care vor urma. Nu permite nimănui să te facă să irosești timp, să irosești sentimente și gânduri, vise și țeluri. Mergi cu încredere pe calea care ți se deschide, profită de toate secundele și momentele care ți se oferă, fă din viața ta un buchet imens de vise împlinite, de amintiri speciale, de oameni dragi, de clipe de fericire. Bucură-te, râzi, distrează-te, umple-ți casa cu oameni frumoși, cu iubire și optimism, dansează, cântă, gătește, muncește, călătorește, încearcă lucruri noi, fă ceea ce îți dorești, îndepărtează reținerile și trăiește ca și cum nu există limite.
Viața se rezumă în cele din urmă la timp. Iar acesta din nefericire nu este stătător și nici ireversibil. Timpul merge înainte, pe un drum ales numai de el, permițându-ne să ne bucurăm de anumite momente, de oameni, de locuri speciale, de prezent și viitor. Timpul nu așteaptă pe nimeni, el este crud și nemilos cu cei care nu se trezesc la timp și nu profită de oportunitățile oferite, de darurile și infinitele posibilități ,cu cei care trăiesc în trecut, regretând deciziile luate , plângând după ce ar fi putut să fie, dar poate fi blând, generos cu cei care știu să profite de toate aceste daruri, și în ciuda tuturor obstacolelor continuă să meargă mai departe, să trăiască, să simtă fiecare minut la maximă intensitate. Timpul ne poate vindeca rănile dacă suntem suficienți de curajoși încât să-i permitem să lucreze pentru noi. Poate vindeca suflete rănite, deziluzionate, pustiite. Poate reda speranța, credința și insufla pozitivism peste noi, dar nu ne poate constrânge să-i acceptăm darul. Ziua de astăzi este un astfel de moment. Un buchet de secunde parfumate, dăruit ție cu generozitate. Ce vei face cu ele ? Le vei irosii sau le le vei pune în apă ca parfumul lor să dureze cât mai mult ? Te vei bucura de culorile și magia lor sau le vei uita într-un colț și le vei găsi mai târziu ofilite ? Chiar dacă timpul îți este dăruit, chiar dacă ai toate atuurile pentru a face ceea ce îți dorești, dacă tu eziți să iei această decizie de a face ceva cu darul primit, atunci vei pierde. Așadar, nu lăsa nimic să-ți întunece ziua de astăzi, sau cele care vor urma. Nu permite nimănui să te facă să irosești timp, să irosești sentimente și gânduri, vise și țeluri. Mergi cu încredere pe calea care ți se deschide, profită de toate secundele și momentele care ți se oferă, fă din viața ta un buchet imens de vise împlinite, de amintiri speciale, de oameni dragi, de clipe de fericire. Bucură-te, râzi, distrează-te, umple-ți casa cu oameni frumoși, cu iubire și optimism, dansează, cântă, gătește, muncește, călătorește, încearcă lucruri noi, fă ceea ce îți dorești, îndepărtează reținerile și trăiește ca și cum nu există limite.
Nu-mi pare rău :
- că anumite decizii nu au fost cele mai bune, fiindcă am învățat din fiecare câte o lecție dureroasă.
- că am dat curs viselor mele, în ciuda faptului că cele mai multe s-au destrămat de-a lungul timpului.
- că am iubit chiar dacă sentimentul s-a dovedit înșelător și dureros, am descoperit astfel că iubirea este un dar mult prea prețios pentru a nu fi multiplicat de miii de ori.
- că am avut încredere în oameni. În ciuda modului în care am fost tratată, în ciuda faptului că am fost dezamăgită de mulți dintre ei, am descoperit adevăratul sens al cuvântului ”prietenie ” și am avut șansa de a putea ierta și a oferi o nouă șansă
- că am luat-o de la capăt de prea multe ori. Uneori, ai nevoie de un început nou ca să poți continua să mergi mai departe. Uneori, ai nevoie de timp și distanță, de singurătate și liniște, de tine și de Dumnezeu pentru a putea supraviețui și a te ridica din propria cenușă.
- că am întins mâna celor aflați în nevoie, chiar dacă nimeni nu mi-a cerut ajutorul, chiar dacă de cele mai multe ori gestul meu de ajutor și suport a fost considerat o jignire. Nu este umilitor să ceri ajutor și nici să primeșt , este umilitor să nu faci nimic pentru a-ți reveni, să te complaci în situația dată.
- că m-am schimbat, că am devenit o altă persoană. Tot ce contează este să fii mândru/ ă de persoana care ai devenit, să fii conștient de alegerile pe care le faci, de drumul pe care-l parcurgi și de tot ceea ce te reprezintă.
- că am plâns, că am urât, că am renunțat la vise, oameni, momente, amintiri, fiindcă toate acestea m-au preschimbat în persoana care sunt astăzi. Chinurile, durerea, dezamăgirea nu m-au determinat nici să-mi pierd încrederea și nici credința în Dumnezeu, ci m-au motivat să devin un om mai bun, un om care se acceptă așa cum este, cu bune și cu rele, și care încearcă cu fiecare zi care trece să dea tot ce este mai bun, să-ți învingă propriile temeri, să spargă propriile bariere și limite.
- că încă mai cred în vise frumoase, în iubirea sinceră și necondiționată, în romantism, în suflete pereche, în principii, în inimi mari și pline de generozitate, în povești cu happy end și vieți împlinite. Pot fi un simplu om, dar atâta timp cât am atât de multe lucruri în care să cred, sunt un om special și nimeni nu-mi poate smulge acest gând din suflet.
- că anumite decizii nu au fost cele mai bune, fiindcă am învățat din fiecare câte o lecție dureroasă.
- că am dat curs viselor mele, în ciuda faptului că cele mai multe s-au destrămat de-a lungul timpului.
- că am iubit chiar dacă sentimentul s-a dovedit înșelător și dureros, am descoperit astfel că iubirea este un dar mult prea prețios pentru a nu fi multiplicat de miii de ori.
- că am avut încredere în oameni. În ciuda modului în care am fost tratată, în ciuda faptului că am fost dezamăgită de mulți dintre ei, am descoperit adevăratul sens al cuvântului ”prietenie ” și am avut șansa de a putea ierta și a oferi o nouă șansă
- că am luat-o de la capăt de prea multe ori. Uneori, ai nevoie de un început nou ca să poți continua să mergi mai departe. Uneori, ai nevoie de timp și distanță, de singurătate și liniște, de tine și de Dumnezeu pentru a putea supraviețui și a te ridica din propria cenușă.
- că am întins mâna celor aflați în nevoie, chiar dacă nimeni nu mi-a cerut ajutorul, chiar dacă de cele mai multe ori gestul meu de ajutor și suport a fost considerat o jignire. Nu este umilitor să ceri ajutor și nici să primeșt , este umilitor să nu faci nimic pentru a-ți reveni, să te complaci în situația dată.
- că m-am schimbat, că am devenit o altă persoană. Tot ce contează este să fii mândru/ ă de persoana care ai devenit, să fii conștient de alegerile pe care le faci, de drumul pe care-l parcurgi și de tot ceea ce te reprezintă.
- că am plâns, că am urât, că am renunțat la vise, oameni, momente, amintiri, fiindcă toate acestea m-au preschimbat în persoana care sunt astăzi. Chinurile, durerea, dezamăgirea nu m-au determinat nici să-mi pierd încrederea și nici credința în Dumnezeu, ci m-au motivat să devin un om mai bun, un om care se acceptă așa cum este, cu bune și cu rele, și care încearcă cu fiecare zi care trece să dea tot ce este mai bun, să-ți învingă propriile temeri, să spargă propriile bariere și limite.
- că încă mai cred în vise frumoase, în iubirea sinceră și necondiționată, în romantism, în suflete pereche, în principii, în inimi mari și pline de generozitate, în povești cu happy end și vieți împlinite. Pot fi un simplu om, dar atâta timp cât am atât de multe lucruri în care să cred, sunt un om special și nimeni nu-mi poate smulge acest gând din suflet.
http://anasstassya.wordpress.com
Clipa venirii si clipa plecarii sunt alese de Creatorul meu.
Clipele ce stau intre venire si plecare aleg sa le traiesc spre slava Creatorului meu.
Daca vreo idee va pare interesanta, daca gasiti ceva pe gustul sufletului vostru sa stiti ca El e Creatorul..eu sunt doar o unealta pe care El o foloseste ..
Clipele ce stau intre venire si plecare aleg sa le traiesc spre slava Creatorului meu.
Daca vreo idee va pare interesanta, daca gasiti ceva pe gustul sufletului vostru sa stiti ca El e Creatorul..eu sunt doar o unealta pe care El o foloseste ..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)