Fericirea e atunci când în casă, în pat și în minte este unul și același om ..

Nimeni nu a anulat destinația spre fericire și nimeni nu a încetat să o caute: în omul de lângă, în clipe frumoase, în tăcere, în dragoste.
Dar dacă omul de lângă nu este al tău, dacă clipele frumoase le-ai trăit cu altcineva, dacă tăcerea îți spune că suferi și dacă dragostea ai închis-o undeva în trecut, atunci degeaba cauți fericirea.
Tu demult vei ști unde e ea și că e imposibil să o ai.
Vei chema în casa ta străini ce-ți vor pune daruri scumpe pe masă, vei aduce în pat bărbați seducători ce-ți vor săruta corpul, vei lăsa în mintea ta suflete care nu-ți vor fi niciodată pereche.
Și în tot acest timp vei ști că fericirea nu e a ta. Și nici a lor.
Invers?
Invers ar fi frumos, poate prea frumos.
Sincer și cald, acel om va veni în casa ta cu flori, îți va așterne patul să vă culcați în doi și-ți va spune despre viața și tăcerile lui, ca gândul tău să fugă de fiecare dată încolo.
Și așa și altfel, e viață.
Mulți cred că fericirea înseamnă case și lucruri de preț.
O fi așa, dar să trăiești singură într-o casă plină cu oameni e trist, nu fericit.
Mulți vorbesc despre fericire când își aduc aminte de-o experiență cu sex și mușchi.
Dar să primești plăcere de la cei pe care i-ai urâ e dureros, nu fericit.
Mulți dau fericirea pe cuvinte și gânduri despre el, unicul. Doar că atunci când ieri a fost în gând cineva, astăzi altul și mâine mult probabil al treilea, asta e chin, nu fericire.
În dragoste, nu clipele de fericire contează și nici numărul lor, ci cu cine trăiești aceste clipe.
Dacă trăiești un sentiment reciproc și atunci când o faci nu te gândești la trecut și nici la un probabil viitor cu altcineva, să te bucuri mult. Enorm.
Se prea poate că atunci ești cel mai fericit om. Sau nu, cei mai fericiți oameni. un tot întreg.
Iată de ce femeile vor aprecia mai mult un buchet de flori cules de pe câmp decât o mie de trandafiri, o plimbare pe jos decât cu mașina, o noapte de dragoste decât o viață de sex.
Pentru că și florile și plimbarea și dragostea îi vor fi oferite de același om, de omul lor. Celelalte nu.
Celelalte sunt necesități și dovada că femeia încă mai știe foarte bine să sucească mințile unui bărbat.
Sau bărbatul pe a unei femei.
Pentru că fericirea e la fel și la bărbați.
Să te culci cu o femeie, să o lași în casa și viața ta nu înseamnă să fii și fericit.
Fericit ești atunci când toate lucrurile astea le faci cu o singură femeie.
Ba și mai mult, fericit ești când știi că ești unicul femeii de lângă tine. Dacă nu, tu deja știi cum ești.
Contează să iubești.
Trebuie să iubești în viață că altfel ai trecut-o în zadar.
Uneori, pierzi dragostea și se pare că nimic nu mai are rost.
Mergi din casă în casă, din pat în pat, din gând în gând.
Uneori rămâi pe loc pentru mai mult timp, se poate și pentru toată viața. Dar nu trăiești fericirea.
Și e greșit.
Pentru că nu contează dacă s-a terminat, bucură-te că a fost.
Dacă crezi că e sfârșit de fericire, întreabă-te dacă totul e bine. Dacă nu e bine, înseamnă că nu e sfârșit.
Amintirile sunt frumoase, dar prezentul e cel care trebuie să dicteze amintirile. 
Prezentul alături de omul din casa, patul și gândul tău.

 

devorbacutine.eu

Eu.
Da, exist!
Şi dacă exist, pot constata că mai există şi alţii.
Şi am costatat că mulţi sunt mai buni ca mine.
Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă.
Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieşind pe coşul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înţelege şi descifra.
Aşa că am reuşit cât de cât să înţeleg şi să învăţ mai mult sau mai puţin, mai bine sau mai rău, că trebuie să ştiu… mai bine ce-am învăţat!
Am învăţat să învăţ mai întâi,
căci nimeni nu-i din început născut a şti!
Am învăţat ce-i fierbinţela focului,
arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii.
Am învăţat să nu suflu în jăratec prea tare şi de aproape,
căci pot orbi de scânteile care sar din el.
Am învăţat ce-i răceala gheţii,
atunci când fără nicio remuşcare am fost părăsit sau ingnorat.
Am învăţat ce-i bunătatea,
gustând ce-i dat să iasă din pământ trudit
sau din gura celui care ştie ce-i bun în lume,
punând în cuvânt linişte şi pace.
Am învăţat că niciodată nu-i bine să aştept,
că va veni ce-mi este dat în viaţă la mine.
Am învăţat că vârful muntelui nu coboară la mine,
dacă nu mă sui eu la el.
Am învăţat că dacă mă duc musafir la cineva, şi-mi pune pâine şi apă pe masă, să am încredere în acei oameni.
Apoi, am învăţat şi am găsit puritate de lumină într-un bob de rouă, în dimineţi de răsărit de soare.
Am învăţat să văd prin culoare şi forme, pe-o pânză puse, un mare maestru cum îşi plânge prin secole, şi astăzi, iubirea pierdută.
Am învăţat că sunetul muzicii şi al naturii
este cel mai înălţător elixir de pe tot pământul,
pe care Dumnezeu ni le-a lăsat ca dar de pace şi iubire,
şi că ele ne pot ridica inima şi sufletul cât mai aproape de El.
Am învăţat să iau din ce muncesc,
găsesc sau mi se dă, numai cât să pot duce.
Am învăţat să las în urma mea, spre bucurie, copii, o casă, un pom şi truda muncii mele; prin osteneala minţii şi-a mâinilor, lucruri care să dureze cu folos sau să las imagini prin penel scrise frumos, piatră spartă-n forme cu înţeles, cuvinte-n-sunete care să încânte suflete în inimi de fiinţe.
Şi am mai învăţat că cel mai de folos este cuvântul, cel pe care îl dai sau îl primeşti, şi că el are cea mai mare putere din lume.
Şi am învăţat să iau aminte,
căci într-un final toţi vom ajunge cuvânt,
scris pe o cruce sau piatră,
şi vom rămâne mai mult sau mai puţin, în mintea cuiva,
în bine sau în rău.
Multe sunt de învăţat şi cu cât învăţăm mai mult
ne dăm seama că ştim mai puţin,
dar drumul vieţii este scurt şi las pe alţii să spună ce nu ştiu eu.
Încă existăm!
Să încercăm încă să mai învăţăm,
căci examenul final va fi marea trecere!

Speranţa a fost, dintotdeauna, tăria ta;
şi continuă să fie astfel, în clipa de faţă.
Atunci când ceilalţi vor renunţa şi vor ceda,
tu eşti cel care îşi va menţine puterea lăuntrică
şi va rămâne ferm pe poziţie.
Bravo, atât ţie - cât şi tuturor celor din prejma ta!
Este o binefacere pentru toata lumea.
De ce îţi spun toate acestea?
Întrucât cineva drag şi apropiat ţie
are nevoie de un imbold, dar şi de alinare.
Nu îţi va fi greu să ghiceşti cine este.
Aşadar, îţi mulţumesc,
cu anticipaţie,
că întăreşti şi dezmierzi acel suflet ...Neale Donald Walsch

I AM ..
.. doua dintre cuvintele foarte puternice.
Ceea ce pui dupa ele modeleaza,
modeleaza realitatea ta.