O frumusete chineza ar trebui sa aiba
bunele maniere, temperament elevat, gusturi rafinate, stilul de
conversatie sa fie unul plin de profunzime, claritate, cursivitate,
expresivitate; caligrafia si literatura sa imbogateasca femeia, scrierea
poezilor pentru constientizarea, traspunerea in cuvinte a ceea ce
primim in fiecare clipa de la Dumnezeu; a avea talent pentru
pictura-tematica acestora variind foarte mult, de la fascinantele
gradini pline cu fori, al caror parfum raspandea o briza care trezea in
fiecare femeie Dorul picturii Divine, prin care erau transfigurate
femeile care se aflau in preajma lor in acele timpuri, pana la
perfectiunea plenara a transformarii interioare, putand fi perceputa
prin Chipul plin de Lumina, zambet asemanator apei cristaline, o stare
frenetica de Iubire Atotcontemplativa, o imbratisare a tot ceea ce
femeia-chineza este in esenta, simplitatea perfectiunii in cele mai
elevate si Inalte idealuri, femeia care a transfigurat si poate
transforma barbatul, in cel plin de umilinta, compasiune, spirit viu,
rafinament, sensibilitate, toate acestea regasindu-se in mireasma
florilor Sufletului Ei-Dumnezeu.
Începând de la momentul în care Amurgul
s-a lasat peste gradina-florilor de Vara, lebedele isi unduiau eleganta
lor pe lacul presarat cu razele-Apusului, iarba care simtea racoarea
noptii si reinvigorarea sfarsitului de zi, Ea astepta desculta, cu
rochia alba, din matase fina, ici-colo avand urme ale culorilor-picturii
din zi, prinsa in jurul taliei cu un lant de aur, prin trasparenta ei
putandu-se vedea sanii acoperiti cu zapada-depuneri de coroane de
culoare galben-auriu, de o dimensiune medie, fermi, plini de jucausenie
si puritate, trupul ei emanand un parfum al alifiei celesti, cu parul
prins intr-un buchet al florilor, astepta si privea tabloul plin de
fascinatie, care secunda cu sedunda parcurgea acel timp, era intr-u
Totul Una cu Natura si Natura Una cu Ea, era in lumea, Dincolo de Lume
si in acelasi timp cu constiinta la binecuvantata manifestare a
Timpului. Acest timp transforma asteptarea in preludiul plin de
incantare, senzualitate, emotii pure, daruire, abandon, omniprezenta
Harului lui Dumnezeu, multumirea, in cela mai plenar act al dragostei,
dragostea propriei noastre fiinte cu Natura Insasi, si apoi, acel timp
al Celui care imbatat de fericire va sorbi din nectarul transcendental
al Preafrumoasei Fete din Gradina Florilor de Vara:
O, Zeita, aducatoare de culori,
Mainile tale emana acea luminozitate a Stelelor,
Parul tau este cel al apelor line si involburate,
Trupul tau este cel al caprioarei tinere si libere in toata manifestarea Ei.
Zambetul tau este Rasaritul Soarelui in zorii diminetii,
Atingerea ta imi umple fiinta de cele mai fine, delicate picaturi ale ploii pe trupul gol.
Imbratisarea Ta, este cuprinderea Copacilor in toata Maretia Sa.
Sarutul tau este asemeni vorbirii-copacilor.
Privirea Ta este inglobarea tuturor culorilor, formelor in cele mai suave, misterioase trairi.
Tacerea Ta este frunza toamnei cazuta in palma-atingerii,
Vocea Ta este asemeni valurilor marii,
Pasul Tau este Harfa Divina a Elfilor Naturii.
Clipa ta este pastelul culorilor in Gradina Eternului Dumnezeu,
Clipa de clipa, trezire a Sufletului Tau!
Gandul Tau-aducator de nestemate din ale Lumii „Shambala”.
Articol scris de Ramona Merca pentru revista Sufletul Femeii
