duminică, 21 octombrie 2012

Cand pasii mei imi par esecuri Sunt zile in care fiecare respiratie, fiecare pas, gest, privire imi par a fi esescuri. Sunt clipe in care timpul se unifica in tacerea rugaciunii interioare. Sunt zori in care respiri toamna in tine. Sunt lumini care te-mbata cu iubire. Sunt imbratisari care ating suav pacea inimii. Sunt asteptari care iti vorbesc de a trai in mister. Sunt despartiri care iti amintesc ce trecatori suntem. Sunt ganduri asternute in tine, care-ti amintesc de Sine. Sunt momente in care esti si doar traiesti. Sunt clipe in care cuvintele danseaza in scoica atemporala. Sunt pasi in viata care te poarta in labirinturi necunoscute. Sunt vise care te fac sa speri in tacere si asteptare. Sunt timpi, in care inima se unifica in Divin. Sunt doruri care te fac sa simti pretuirea clipei prezente. Sunt ore in care timpul se dilata si se expansioneaza. Sunt ani in care te descoperi si privesti in tine. Sunt eseuri ale timpului atinse in inima Cerului. Sunt eseuri ale frumusetii de a fi cu tine insuti, a multumi pentru toate eseurile pasilor Creati penru Tine. Esti un eseu clipa de clipa, in care Dumnezeu Te scrie cu a Sa mana si te primeste in a Lui inima, Plina de iubire devotata. El mereu este acolo, in fiecare dintre noi, Ne scrie pasii vietii, Ne atinge cu multa emotie si blandete. A Sa mangaiere nedescrisa in cuvinte este. A Sa iubire deschide cerurile si sferele de Lumina, Coboara pe pamant, pentru a sarbatori a Lui daruire. Eseul Lui suntem noi insine, scrisi umili si cu atata splendoare dumnezeiasca.