” Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte! Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemenea vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am adăpostit-o eu sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile, în afară doar de câteva, pentru fluturi. Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar cum tăcea. Fiindcă e floarea mea.”
(Micul Prinţ)

Acum-aici in reintoarcerea acasa, dupa o calatorie plina de Soare, de nori, de ploaie, de zapada, de toata frumusetea naturii in care Tu atat de plin de mister Te manifesti.
Acum-aici, Tie Tata, ma vorbesc ..
Mereu imi simt sufletul plin de emotie si dor in locul in care pasii mi-au fost purtati atat de multi ani, locul unde am crescut, unde am fost imbratisata plina de iubire, unde am trait in simplitatea vietii de la tara, locul unde ploua cu Soare, iar norii danseaza jocul divin pe pamant.
Acolo si doar acolo sufletul a invatat sa zboare in libertatea Cerului, fara nici o grija, fara nici un gand ..doar sa fie si sa traiasca bucuria de a fi. Acolo puritatea naturii a sadit in mine radacina reintoarcerii in mine insami. Acolo am trait alaturi de cei care acum nu mai sunt pe pamant, clipe unice, acolo am zambit, am plans, m-am format pentru clipa de azi.
Multe amintiri mi-au indundat fiinta, multe doruri m-au coplesit ..tacerea a fost cea care mi-a fost alaturi si frumoasa natura, mereu incantatoare si plina de jucausenie m-a insotit.
Cei ce ma aud sunt doar spectatorii unei piese scrise cu mainile calde si sentimentele tremurand. Ei nu inteleg intru totul si nici nu pot umple dorul cu intelegerea lor.
Ei sunt simpli spectatori, cum fiecare in parte suntem, pentru povestile celorlalti.
Iti vorbesc Tie, Tata, cum m-ai invatat sa rostesc, sa asez, sa fiu, asa acum, Tie, ma vorbesc,si doar Tu, ma intelegi intr-u totul.
M-ai creat dupa al Tau chip, iti vorbesc Tie, Celui ce ai suflat viata peste mine, Celui in care ma incred si in care imi incredintez intreaga viata.
Iti vorbesc Tie, Celui ce mi-e Tata si a carui casa e vesnicia. Celui care imi alina dorul si imi poarta de grija. Prin a Ta protectie, prin a Ta sustinere, prin a Ta mangaiere, prin a Ta rabdare sunt. Iti multumesc Tata, pentru ce-mi dai aici si acum.
Pasii mi-au fost purtati in timpul calatoriei, m-ai dus in profunzimea vietii, la cat de scurta este si cum o traim. La ce directii urmam si incotro pornim. La ce trecatori sunt anii vietii si cum imbatranim; la cei de langa noi si cei pe care-i iubim.
M-ai purtat pe firul existentei, parca sa ma trezesti si mai mult, sa fiu mai mereu in Tine, sa nu caut in exterior, cand totul este in Tine. M-ai invatat blandetea privirii oamenilor batrani, mi-ai asternut lacrimi de dor, de compasiune si de recunostinta pentru ceea ce sunt. M-ai invatat ca fiece gand, fiece atitudine, fiece etapa a vietii isi are al sau timp. M-ai invatat ca uneori ce-i pe care-i iubim, nu sunt langa noi. M-ai invatat puterea de a gasi forta interioara pentru a pasi incredintata in Tine.
M-ai invatat ca bucuria unui copil, iti aduce zambet si lacrimi de fericire pe chip. M-ai invatat ca totul are un inceput si un sfarsit. Intalnim fiinte pentru un timp, ca mai apoi sa calatorim, in atingerea completa, totala cu Tine.
M-ai invatat in soapta azi, ca iubirea este vocea inimii Tale, si ca a trai in simplitate, a avea o viata dedicata prezentei Tale, rugaciunii, meditatiei, este scara care duce catre Tine. Pe scara catre Tine, sunt acele fiinte pe care Tu le scoti in al nostru drum pentru un timp de invatare ..sau uneori pentru o eternitate. depinde de profunzimea, de dorinta, de ceea ce sadesti in ale lor inimi.
M-ai invatat sa aleg fericita purtarea Duhului Tau in mine ..sa nu ma tem de nimic, sa nu ma incred decat in Tine, sa imbrac haina Soarelui si a Cerului, sa alerg in zorii diminetii imbratisata fiind de Tine. Imbratisarea Ta este unicitatea intregului.
Multumesc pentru ca ma auzi ..
Stiu ca vei raspunde rugaciunii mele. Mereu raspunzi copiilor Tai.
Doamne, Tu mereu ne invelesti cu pacea Ta, daca recunoastem ceea ce suntem si ca totul e prin Tine.
Amin

Ploua cu flori verzi si cu frunze graite asteptam sa vii
si am facut popas in inima ta langa tampla
ta cu ochi la apus si cu suflet dus.
si cu mana-n par zboara cerbii spre cer si cu un deget dus...
Pe buze usor, pasii'ti arat
cat de nespus este sa fim doi...si frumosi eroi ai gradinilor din noi...
Cine esti tu, care murmuri cu catifea prinsa la gene?
Cine esti tu, palida zeita cu ale tale raze de clestar?
Noaptea te arati tacuta, stai sa ma privesti la geam
cand eu peste tine astern,flori si flori de lemn..
Cand in tihna iti spun soaptele de acum ..
si in loc de soare ma-ndemni sa vreau uitare,
dar cand pe drum acum te-ntreb de ramas bun....
de abia atunci zaresc-un ochi ..
Si inca o clipa..
Si-mi plec spre tine lumea,cu ingerii ei ce vor,
lumina sa ne fie lumina ochilor lor,
si genuchiul meu plecat sa-ti fie tie adapost.
Mainile tale imi curg prin suflet,
chem luna sa-nghete in mine din nou,
dar mirarea imi incheaga sarutul plapand:
lumina ta nu e din ingeri.
Tu esti al cerului, miracol duios al dorurilor mele,
un trup ce-mi face lutul sa se zbata,
uitand de timp..iubind si sarutand..

multumesc celui care in versurile pline de dor si frumusete m-a trait ..