Faptul că eşti trist, că viaţa ta e un eşec, că au existat oameni care te-au dezamăgit şi care te-au rănit, nu îţi dă dreptul să fii rău... Nu îţi dă dreptul să otrăveşti suflete şi nici să arunci cu noroi în oameni nevinovaţi. Devenind rău nu îţi vei uşura suferinţa, din contră, ţi-o vei amplifica... şi vei deveni un om din ce în ce mai urât şi mai trist... iar asta nu va atrage bine şi frumos în viaţa ta.

Toţi avem necazuri, toţi avem frustrări, toţi am fost răniţi şi dezamăgiţi de oameni pe care i-am iubit... cum ar fi dacă toţi am deveni răi şi ne-am răzbuna nereuşitele pe oamenii din jur? 

Nu mă supăr pe oamenii care aruncă în mine cu noroi... și nu îi urăsc. Doar îi compătimesc pentru neputința lor de a rămâne în picioare atunci când viața îi pune la pământ... îi compătimesc pentru neputința de a-și curăța sufletele, de a-și duce înfrângerile cu demnitate și de a-și depăși problemele cu bunătate...

Un lucru e cert: un om bun nu se va schimba niciodată, oricât l-ar încerca viața și oricât l-ar răni oamenii!

 

Pentru a cunoaşte oamenii din viaţa ta, poate că ar trebui uneori să le întorci spatele, ca să vezi cine va veni să afle motivul purtării tale şi cine se va dovedi nepăsător. 

Poate că ar trebui să pleci într-o zi ca să vezi cine va încerca să te oprească, cine va veni după tine şi cine te va lăsa să pleci. 

Poate că ar trebui să le spui într-o zi adevăruri care nu plac auzului ca să vezi cine va aprecia sinceritatea ta şi cine va pune orgoliul mai presus de tine. 

Poate că ar trebui să le spui un secret ca să vezi în cine poţi avea încredere şi cine te va trăda. 

Poate că ar trebui să-i refuzi atunci când îţi cer ceva, ca să vezi cine ţi-a fost alături necondiționat şi cine din interes. 

Poate că ar trebui să mai şi greşeşti uneori ca să vezi cine te va ierta, cine te va judeca şi cine va renunţa la tine. 

Poate că ar trebui să arăţi într-o zi că nu mai ai nimic de oferit ca vezi cine îţi va rămâne alături şi cine va pleca. 

Poate că ar trebui să apari într-o zi diferit ca să vezi cine te va accepta şi cine te va abandona. 

Poate că ar trebui să-i uiţi pentru un timp, ca să vezi cine te va căuta şi cine te va uita…

Uneori mi-aș dori tare mult să fiu undeva la țară, într-un loc cu liniște deplină, unde să se audă doar zgomotele naturii, ale animalelor și ale puținilor oameni de acolo. 

Orice vizită la țară mă remontează și îmi aduce aminte de partea frumoasă a lumii și a oamenilor, de lucrurile cu adevărat importante și de valori care se pierd...

Iubesc oamenii de la sate și am pentru ei o stimă aparte, deși ei ne stimează pe noi doar pentru că  „avem carte”, considerându-se inferiori nouă. De fapt, noi avem atât de multe de învățat de la țărani, de la oamenii simpli de la sate... Îi stimez pentru hărnicia cu care muncesc neobosit, pentru respectul pe care îl au față de pământ, față de tradiții și pentru că îl iubesc pe Dumnezeu. Îi stimez pentru răbdare, pentru înțelepciune și pentru generozitatea cu care îți oferă cea mai frumoasă cameră și tot ce au mai bun... Îi stimez pentru că din toată sărăcia lor hrănesc și un câine sau o pisică, pentru că își găsesc timp să îngrijească o floare și pentru că își amintesc să facă și câte o pomană pentru cei plecați...

Din orice vizită pe care am făcut-o la țară am avut de învățat foarte multe, în special că simplitatea înseamnă frumusețe și că bunătatea și frumusețea sufletească nu  sunt condiționate de bogăție, nici de a avea „carte”, nici de a fi „cineva”... 

Noi, oamenii avem tendinţa să uităm gesturile frumoase şi faptele bune pe care le-au făcut ceilalți pentru noi, dar în schimb ţinem minte orice greşeală, oricât de mică. Acesta este unul dintre motivele pentru care ne aruncăm reproşuri şi pentru care ne distanţăm unii de alții, ajungând să nu ne mai iubim. 

Poate că ar trebui să avem mereu undeva la vedere ceva care ne amintească de purtarea oamenilor din viaţa noastră... cum ar fi un borcan în care să punem pentru fiecare gest frumos şi pentru fiecare fapta bună câte un năsturel colorat. Iar în alt borcan, alocat pentru greșeli să punem câte un bob de orez... 

Poate că astfel, ori de câte ori vom simţi nevoia să reproşăm și să ne distanțăm, borcanele ne vor aduce aminte că greşelile sunt mai puţine şi mai neînsemnate decât toate momentele frumoase dăruite. 

Ar trebui să încercăm...

Probabil că fiecare om este părăsit la un moment dat de persoana iubită... Dar unii pur şi simplu nu ştiu să piardă. Nu pot accepta că nu mai sunt doriţi şi iubiţi, că nu mai au niciun rost în viaţa şi în sufletul celui care a ales să plece. Nu au tăria de a se resemna şi de a accepta ideea că oamenii sunt liberi să aleagă pe cine iubesc.

Iar atunci când mai află şi că au fost înlocuiţi cu altcineva sunt răvăşiţi. Atât de răvăşiţi încât devin nişte monştri dornici de răzbunare. Ajung să se poarte nebuneşte, scoţând la iveală tot ceea ce este mai urât în caracterul lor. Se umilesc implorând împăcarea şi caută cu disperare să demonteze omul care le-a luat locul în sufletul celui care i-a abandonat. Chiar dacă nu cunosc acest om, îl duşmănesc pentru că are ceea ce ei au pierdut. 

Cred că în situaţiile acestea de criză mulţi oameni îşi arată caracterul adevărat... Mulţi decad într-atât, încât îşi pierd orice urmă de demnitate umană. Păcat că nu realizează că îşi fac foarte mult rău, că îşi otrăvesc sufletul şi că se irosesc în zadar prelungindu-și agonia la nesfârșit... Nu au tăria să încheie frumos relația și transformă totul într-o amintire urâtă.

Oricât de mult doare să fii abandonat şi respins, trebuie să ai puterea să accepţi. Nu poţi obliga un om să te iubească, nu îl poţi ține cu forţa lângă tine şi nici nu-i poţi impune cu cine să îşi împartă viaţa, după ce drumurile voastre s-au separat. 

Nicio relaţie nu oferă garanţia că va dura toată viaţa. Oamenii se schimbă şi, chiar dacă s-au iubit cândva şi au avut multe puncte în comun, pot evolua diferit, ajungând într-o zi să fie ca doi străini. 

Face parte din luptele vieţii să pierzi... şi cred că numai oamenii cu adevărat puternici ştiu să piardă cu demnitate. Aceştia îşi plâng durerea fără a împovăra lumea cu suferinţa lor şi îşi poartă în continuare iubirea pentru omul care a plecat, până ce rănile se închid.

Susţin cu tărie că oamenii care au iubit cu adevărat nu sunt capabili să facă rău și nu pot urî, nici măcar atunci când persoana cea mai dragă lor i-a rănit…      

Sunt de compătimit aceia care decad devenind nişte monştri, ajungând să transforme totul într-o vendetă ieftină şi patetică...

Noi doi n-am fost niciodată un întreg. Doar ne-am complăcut visând și făcând promisiuni pe care le-am uitat mult prea curând… Am simulat fericirea și iubirea și ne-am prefăcut că ne era bine. De fapt, amândoi aveam nevoie de niște vise care să ne alunge singurătatea și nu am aspirat niciodată la eternitatea iubirii. Ne-a fost bine pentru o vreme… ne-am amăgit preț de câteva luni, preț de un vis… apoi ne-am trezit amândoi în cea mai cumplită singurătate.

Nu am putut opri trecerea nemiloasă a timpului, iar el a ucis orice fărâmă de vis, orice emoție, pentru că fără iubire nimic nu durează.  

Cred în puterea complimentelor sincere! 

Dar oamenii au uitat să îşi mai facă din când în când câte un compliment. De multe ori ne limităm la un zâmbet apreciativ şi nu ne exprimăm părerea. Dar cât de bine este să primeşti un compliment! Eu, deși sunt un spirit foarte critic, nu mă pot abține să nu reacționez la ceva frumos și le fac complimente celor din jur.

Cuvintele frumoase, atenţia şi aprecierile au o putere foarte mare asupra stării noastre sufleteşti. Ne pot însenina ziua, ne pot da încredere în noi, ne pot aminti că suntem frumoși şi că suntem deosebiți. 

Primul compliment pe care l-am făcut azi a fost pentru Dumnezeu. Da, lui Dumnezeu! I-am spus aşa: “Doamne,  eşti genial! Ce cer frumos şi ce culori ai putut să ne oferi!”

Să aveți o zi frumoasă! 

Cred că lumea ar relaţiona mult mai bine dacă ar renunţa la ideile preconcepute... fiindcă aceste idei ne fac să ne impunem limite, să ne purtăm nenatural şi să gândim ridicol. 
O femeie şi un bărbat care discută nu înseamnă că şi flirtează. Şi nu neapărat un bărbat care încearcă să se apropie de o femeie are interese meschine… Aşa cum, nu neapărat o femeie care este prietenoasă cu un bărbat, este disponibilă. Nu orice mesaj venit din partea cuiva are în spatele lui un scop propriu, oamenii mai simt nevoia și să se apropie, să își facă prieteni, să trimită un gând bun, să fie ascultați...
Cei căsătoriţi au şi ei dreptul să aibă prieteni şi nu neapărat îşi inseala jumătăţile inimilor dacă socializează cu alte persoane. 
Şi aş putea continua cu exemple… 
Poate că atunci când vom scăpa de aceste idei preconcepute vom relaţiona mai bine, fără teamă, cu inimile deschise şi cu lucrurile spuse pe nume.

Cei care te-au rănit în trecut, au sădit în sufletul tău teama de eşec… teama de dezamăgiri şi de abandon, de oameni care nu ştiu să iubească. Şi te-au făcut să îţi încătuşezi sufletul, să-l protejezi de aceia care doar cotropesc suflete şi care iau tot ce este mai frumos în ele, ca mai apoi să plece, lăsând în urma lor dureri, lacrimi şi întrebări fără răspuns.

Dar într-o zi, întâlneşti acea persoană diferită de toţi cei care ţi-au înşelat aşteptările… O persoană capabilă să te iubească şi să alunge toate fantomele trecutului care îţi bântuie sufletul pustiit. O persoană care, cu o simplă mângâiere va descătuşa toate lanţurile cu care ai încercat să îţi protejezi sufletul… O persoană menită să aducă în viața ta frumusețe și bucurii. O persoană care îţi va reda încrederea şi care îţi va reaminti cine eşti şi că meriţi să fii fericit şi iubit!

Chiar dacă am să cad, mă voi ridica. Şi o voi face ori de câte ori va fi nevoie, pentru că am în mine puteri nebănuite.

Chiar dacă voi pierde, voi recâştiga. Probabil că pierdem doar ceea ce nu trebuie să fie al nostru și pentru a dobândi ceva mai bun.

Chiar dacă uneori am să uit cine sunt, îmi voi reaminti. Şi mă voi redescoperi ca om cu fiecare pierdere a sinelui. Dar niciodată nu-i voi lăsa pe alţii să mă înveţe cine sunt.

Chiar dacă am să fiu părăsită, voi iubi. Nu mă voi teme să îmi ofer din nou inima şi nu voi trăi cu teama că fiecare poveste de iubire seamănă una cu cealaltă. Ştiu că există şi poveşti cu final fericit.

Chiar dacă am să fiu înșelată, eu voi ierta. Nu voi purta în sufletul meu încărcătura greşelilor celorlalţi şi nici ură.

Chiar dacă voi fi mințită, voi crede. Pentru că nu toți oamenii sunt la fel și pentru că nu toți au interese ascunse.

Chiar dacă am să fiu rănită, mă voi vindeca. Pentru că vor veni oamenii potriviţi care să îmi ofere mângâiere.

Chiar dacă voi fi dezamăgită, voi uita. Nu voi căuta să mă răzbun și nici nu voi permite nimănui să îmi ia bucuria de a trăi frumos.

A

Doar pentru că nu ai reuşit, nu înseamnă că nu eşti capabil. Doar pentru că o persoană anume nu te-a preţuit, nu înseamnă că nu ai valoare şi că nu există alte persoane care te vor iubi.

Dacă cineva te-a refuzat, dacă cineva te-a părăsit, sau dacă te-a dezamăgit, nu înseamnă că tu eşti vinovat. Nu înseamnă că nu eşti suficient de bun, de frumos, de valoros şi nu înseamnă că trebuie să te desconsideri şi să îţi pierzi încrederea în tine. Pleacă de lângă noi doar oamenii care nu sunt suficient de buni pentru noi, aceia nepotriviţi nouă, aceia incapabili să ţină pasul cu noi...

Nu lăsa niciun eşec şi nicio deziluzie să îţi ia încrederea în tine. Eşti o forţă, ai uitat?

Eşti bun şi frumos şi meriţi tot ce e mai bun şi mai frumos! Trebuie doar să te ridici, să te scuturi de praful dezamăgirilor şi să îţi urmezi visele...

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.

Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.

Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.

Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi te văd, nu te cunosc.

Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine…

Sunt oameni care, deși te mângâie și te îmbrățișează, nu te iubesc.

Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri…

 

 http://www.irinab.com/p/ganduri.html

Nimeni nu știe câte lacrimi se pot ascunde după un zâmbet senin și cald, pentru că nimeni nu știe că de multe ori ai nevoie de o mască fericită pentru a îndrăzni să înfrunți lumea. 
Nimeni nu-ți cunoaște suferința și nimeni nu are cum să ți-o înțeleagă cu adevărat, pentru că nimeni nu trăiește în locul tău.
Nimeni nu știe ce încărcătură grea poartă sufletul tău și de aceea orice nimeni te va împovăra fără milă cu greutăți nemeritate. 
Nimeni nu știe că adormi nopțile chinuit de frământări și că ziua nu-i decât o prelungire a coșmarurilor de peste noapte.
Nimeni nu se bucură pentru fericirea ta așa cum te-ai aștepta, de aceea este mai bine să îți împarți fericirea cu cine nimeni nu știe, pentru că tot un alt nimeni te va invidia.
Nimeni nu știe că îți trebuie foarte puțin ca să fii fericit, pentru că orice nimeni trăiește cu impresia că ai aceleași așteptări și aceleași valori ca și el.
Nimeni nu își poate da cu părerea despre tine, pentru că nimeni nu te cunoaște cu adevărat și totuși orice nimeni trăiește cu impresia că știe destul despre tine încât să îți judece alegerile și rațiunile inimii .
Nimeni nu știe că tu pentru cineva anume insemni totul, pentru că unii știu doar cum e să fii nimeni.
Nimeni nu știe că între cât de mult poți și cât de mult vrei să arăți este o mare diferență.
Nimeni nu știe ce vrei tu de la tine și nici că ambițiile tale sunt diferite de ale altora.
Nimeni nu va pune nevoile tale pe primul loc, dar orice nimeni va avea pretenția ca tu să pui nevoile sale pe primul loc.
Nimeni nu știe că doar un suflet curat te poate vedea curat, pentru că aceia care au noroi în suflete n-au cum să vadă limpede.
Nimeni nu știe că uneori ești înconjurat de mulți prieteni, dar că nimeni de acolo nu îți este prieten.
Nimeni nu știe că exiști, decât dacă provoci sau dacă ieși în evidență cu ceva și, că atunci când vei face o faptă bună nimeni nu va observa, dar când vei greși, o lume întreagă va fi cu ochii pe tine și te va arăta cu degetul. 
Nimeni nu este perfect, dar orice nimeni trăiește cu impresia că este perfect.
Nimeni nu știe că pentru a-ți arăta sinceritatea sufletului ai nevoie tot de un suflet sincer, de aceea te va acuza de nesinceritate atunci când îți vei proteja secretele și fragilitatea sufletească.
Nimeni nu știe cât și cum iubești, pentru că nicio iubire nu seamănă una cu cealaltă și pentru că nu orice nimeni este capabil să iubească.
Nimeni nu îți înțelege nevoia de afecțiune și dorul de cineva, așa cum nu îți înțelege nici nevoia de singurătate și de izolare.
Nimeni nu știe că nu aștepți nimic de la nimeni, dar că totuși ai fi atât de fericit să primești măcar puțin din ceea ce meriți.
Nimeni nu știe că, deși păbușit la pământ, te poți ridica fără niciun ajutor, pentru că nimeni nu va sări să te ajute fără să ceri, iar alți nimeni se vor bucura văzându-te jos.  
Nimeni nu știe că de multe ori o simplă privire îți poate ucide încrederea, că o mângâiere poate durea mai tare decât o lovitură, că niște simple cuvinte îți pot distruge iubirea, iar indiferența îți rănește ireparabil sufletul...

 http://www.irinab.com

Totul Este Perfect… Asa Cum Este!

• “Nimic nu e intamplator… Totul se intampla pentru un motiv”.

 De cate ori ati auzit aceasta fraza? Cu siguranta de foarte multe ori…

 Cu totii o folosim foarte des, dar oare chiar o intelegem si o constientizam cu adevarat?

Mie mi-a luat foarte mult sa o inteleg cu adevarat si sa accept ca intr-adevar totul se intampla cu un scop… chiar daca atunci pe moment nu reuseam sa imi dau seama care ar putea fi acel scop. Aveam momente cand ma intrebam de ce mi se intampla tocmai mie cutare lucru si ma simteam nefericita si aveam impresia ca viata e nedreapta. Eram atat de ocupata sa imi “plang de mila” si sa ma simt nedreptatita, incat nu reuseam sa vad lucrurile bune care reieseau din situatiile respective. Caci, niciodata, ceva nu se intampla degeaba, fara un scop…

Imi amintesc de alte ocazii, in care, lucrurile parca “se legau” atat de bine, ca nu imi venea sa cred… Si atunci ma simteam norocoasa si privilegiata… Dar iar nu intelegeam ca s-a intamplat asa, pentru ca asa trebuia sa se intample.

Noi traim cu impresia ca viata ni se intampla, si ca nu avem nici un control asupra ei, ca unii se nasc norocosi, in timp ce altii sunt ocoliti de noroc toata viata. Insa adevarul este ca, toti avem parte de incercari, ca norocul sau “nenorocul” nu ocoleste pe nineni, insa depinde de noi sa vedem mereu partea buna din ele si sa ne dorim mereu sa evoluam si sa ne desavarsim, in drumul nostru prin viata.

Universul este guvernat de niste legi, pe care chiar daca le cunoastem sau nu, chiar daca le constientizam sau nu, ele lucreaza intotdeauna cu cea mai mare precizie.

In momentul in care vom invata si vom intelege aceste legi si vom inceta sa ne mai impotrivim lor, vom vedea cum viata noastra se va schimba in mod spectaculos. Noi, vom deveni mai buni, mai intelepti, mai evoluati.

Nu le-am inventat eu, nici macar nu le-a inventat altcineva, mai intelept ca mine, ci ele au existat dintotdeauna… Insa foarte putini au fost aceea care le-am inteles si le-au constientizat.

Eu vreau acum sa le impart cu tine, caci imi doresc ca si tu sa fii printre cei care le stiu, si care le vor folosi in avantajul lor, si care vor intelege intotdeauna, indiferent de situatie, ca tot ceea ce se intampla, este cel mai bun lucru care se poate intampla in acel moment.

4 LEGI SPIRITUALE DIN VECHIME

• Prima lege zice: “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”.

Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal.

• A doua lege zice: “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”.

Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)…Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU!!!  Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta …

• A treia lege zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”.

Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);

• A patra lege zice: “Cand ceva se termina, se termina”.

Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.

Cred ca nu este intamplator ca citesti aceste randuri acum; acest text ajunge la tine azi pentru ca esti pregatita sa intelegi ca ,,nici un fulg de zapada nu cade niciodata in locul gresit”…

Data viitoare, cand vei intampina o dificultate, gandeste-te ca ai ceva de invatat din ea, si ca, daca esti in acea situatie, este pentru ca a venit timpul sa evoluiezi. Esti binecuvantata ca ai acea oportunitate, chiar daca, poate in acel moment nu simti acel lucru.

Nu uita niciodata aceste legi spirituale… Te vor ajuta mereu in orice situatie din viata.

Cu drag,

Andreea Dumitru!

http://ghidultuturorfemeilor.ro/revistasufletulfemeii

Atinge echilibrul emotional in 3 pasi simpli!

Daca ti se intampla…

• … sa ai schimbari bruste de atitudine si sa oscilezi intre optimism si pesimism,
• … sa nu reusesti sa-ti pastrezi pe o perioada mai mare o stare pozitiva,
• … sa te intristezi din orice,
• … sa te simti a nimanui si fara importanta,

Atunci a venit timpul sa iei o decizie in cunostinta de cauza!

Despre ce este vorba?

Cel mai probabil ca undeva in subconstientul tau ruleaza un film bazat pe o experienta dureroasa, nevindecata si inca in actiune sub acoperire. Poate fi mai veche mai mai recenta, insa ea oricum exista si pana nu duci acolo iertarea si acceptarea ta, ea va continua sa-ti dicteze starile si emotiile.

Asa incat, acum a venit timpul sa iei o decizie in acest sens: vrei sa continui cu aceste stari schimbatoare sau vrei sa-ti gasesti echilibrul emotional?

Daca iei decizia sa continui la fel, atunci nu are sens sa mai citesti in continuare…

Daca insa ai decis sa schimbi ceva in bine in viata ta si sa-ti implinesti dorintele si nevoile cu o atitudine pozitiva, atunci iti recomand urmatoarii 3 pasi simpli:

Pasul 1: Identifica exact realitatea ta!

Fie ca este vorba de job, cariera, partener, relationarea cu copilul, a venit timpul sa petreci 30 minute cu tine insati in fiecare zi pentru urmatoarele 15 zile.

Si in aceste 30 minute zilnice sa te observi si sa sesizezi ca un fin observator al tau, momentele in care starea ta de spirit se schimba si identifica acele butoane ascunse pe care le ai si declanseaza schimbarea in interiorul tau.

Si noteaza-ti pe o coala de hartie raspunsul la intrebarile:

- care a fost momentul in care starea mea s-a schimbat in rau?

- ce este conectat cu acea experienta?

- ce gand mi-a trecut prin minte exact inainte ca starea mea sa se schimbe?

- ce frica ascunde in spate acest gand?

- ce cred eu ca se va intampla in momentul in care aceasta frica ar deveni realitatea mea?

Pasul 2: Identifica exact ceea ce-ti doresti sa obtii!

Daca ai facut primul pas, inseamna ca ai descoperit unde te afli in acest moment. Acum a venit momentul sa iei decizia de a schimba ceva si poti incepe prin a-ti clarifica unde vrei sa ajungi.

Asa ca ia un pix si noteaza in fiecare zi, timp de 15 zile raspunsul la urmatoarele intrebari:

- ce stare imi doresc sa am in viata mea?

- cu ce emotii vreau sa-mi traiesc fiecare clipa?

- cum vreau sa reactionez la momentele neplacute pe care le intalnesc in calea mea?

- ce fel de persoana vreau sa fiu?

- ce ganduri vreau sa cultiv in fiecare zi in capul meu?

- cu ce vreau sa inlocuiesc frica…?

Pasul 3: Introdu in rutina ta zilnica un nou obicei benefic tie!

Dupa ce ai descoperit problema/frica si ai clarificat ce iti doresti in loc si cu ce ganduri, emotii si atitudine vrei sa-ti traiesti viata, a venit momentul actiunii concrete pentru a obtine rezultatele palpabile si durabile pe care ti le doresti.

Asadar, ia o decizie prin care in urmatoarele 30 zile sa aplici cel putin un obicei nou, un comportament prin care sa obtii ceea ce ti-ai dorit la pasul 2.

Exemplu comportamente noi:

- cand ai un gand negru, sa spui stop si sa-l inlocuiesti cu un gand pozitiv

- sa zambesti de cel putin 30 ori pe zi sau sa zambesti la toata lumea. Iata un secret: cand zambesti, nu ai cum sa ai ganduri negre in cap in acelasi timp… 

- cand sesizezi ca esti trista, gandeste-te la ceva frumos, o amintire haioasa din viata ta sau dintr-un film

- sa te ingrijesti in fiecare zi ca sa te simti frumaosa

- sa daruiesti ceva in fiecare zi: un zambet, o vorba buna, o incurajare…

- in orice eveniment, sa te antrenezi in a gasi partea buna, partea plina a paharului

- sa faci exercitii de imaginatie cu ganduri frumaose, sa-ti imaginezi vacante, relatii, cariere, persoane asa cum tu ti le doresti

- sa cauti in fiecare om pe care il intalnesti cel putin 3 calitati, indiferent cat de antipatic iti este

-si tot asa…

Important este ca pentru urmatoarele 30 zile sa pui lupa pe tine insati, sa te observi si sa-ti notezi frecvent si consecvent ce observi si ce solutii aplici.

Si sunt sigura ca dupa cateva zile, viata ta se va schimba in bine intr-un mod pe care acum nu ti-l poti imagina. Insa ai garantia mea!

Si aminteste-ti ca eu iti sunt alaturi in aceasta calatorie… si ca tu meriti sa fii fericita, iubita si sa ai viata pe care tu ti-o doresti!

Loredana Latis

http://ghidultuturorfemeilor.ro/revistasufletulfemeii

 ”Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.”- Glossa, M. Eminescu
  
 ''Decenţa este o haină elegantă care nu poate fi purtată de oricine...''(B. Marcovici)

De multe ori vizionand vre-un film romantic mi-am spus in gandul meu: oare de ce n-ar fi atat de frumoase povestile de dragoste si in realitate?
Dar stiti ceva, nu merita, viata bate filmul!
Poate viata nu e atmosfera de basm, poate barbatii in realitate nu sunt deloc romantici, gentili ,nu au aceiasi eleganta sau nu fac gesturi atat de marete pentru iubire, si poate nu intodeauna exista finalul fericit cum toti, se asteapta.... dar, viata e mult mai frumoasa, trebuie numai sa invatam s-o coloram alaturi de persoane care stiu sa foloseasca aceleasi nuante de culori...


Cum să se comporte bărbatul față de femeie

„Să-i spui c-o iubeşti, fără să te temi că vreodată se va răsfăţa sau se va folosi în chip rău de vorbele astea. Femeile necuviincioase, care se duc cu unul şi cu altul, e firesc să se resfeţe la auzul unor asemenea cuvinte. O fată bună, însă, nu numai că nu se va înfumura. Ci se va şi smeri. Arată-i că-ţi place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de dragul ei, decât să te întâlneşti cu prietenii tăi. S-o cinsteşti mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar şi decât pe copiii voştri. Şi pe aceştia de dragul ei să-i iubeşti. Dacă face ceva bun s-o lauzi şi s-o admiri. Dacă va cădea în vreo greşeală, s-o povăţuieşti şi s-o îndreptezi într-o manieră delicată. Să faceţi rugăciuni împreună. La Biserică să mergeţi amândoi. Dacă se întâmplă să vă afle sărăcia adu-i aminte soţiei tale că Sfinţii Apostioli Petru şi Pavel, care sunt mai presus de toţi împăraţii şi bogaţii, şi-au petrecut viaţa în foame şi în sete. Arată-i că niciun necaz din viaţă nu este înfricoşător, fără doar să ne împotrivim lui Dumnezeu şi voii Sale.”

(Sf. Ioan Gura de Aur)

”Nimic nu poate modela mai bine sufletul unui barbat, decat femeia de langa el.”- Sf.Ioan Gura de Aur
”Noi nu trebuie doar sa iertam, ci sa si uitam, nu ierta doar din ascultare fata de Dumnezeu, ci din placere pentru ceilalti.
Cand nu-l ierti pe altul, tu nu-l amarasti atata pe el, pe cat te jignesti pe tine insuti...
Cand vom ierta totul, le vom castiga pe toate...”- Sf.Ioan Gura de Aur

In trecut spuneam despre unele persoane ca nu se potrivesc, ca nu pot deveni un singur trup, adica sa se casatoreasca si sa traiasca fericiti. Si cautam o gramada de argumente pentru a ma justifica. Mi-a fost de ajuns un caz, ca sa ma opresc pentru totdeauna din judecata semenilor si sa inteleg ca Dumnezeu este Cel care ne potriveste pe unul cu altul. Oameni pe care eu nu-i vedeam impreuna nici macar o zi, sunt fericiti impreuna de cativa ani buni.

Orice intalnire cu un semen trebuie vazuta ca un dar din partea lui Dumnezeu. Nu trebuie sa trecem niciodata nepasatori pe langa oamenii pe care ii intalnim. Si traind oamenii ca pe daruri din partea lui Dumnezeu, vom avea si sansa ca deodata sa simtim ca inima bate altfel in apropierea unei persoane. Nu putem explica misterul. Dar suntem datori sa luam act. Sa facem fapte care sa demonstreze ca iubim.

Sunt persoane care ne indeamna sa nu ne implicam intr-o relatie decat in momentul in care suntem siguri ca exista o potrivire sufleteasca intre noi. Dar oare in foc nu se poate indrepta orice fier, indiferent cat de stramb este? Am convingerea ca printr-o iubire curata, adica un adevarat foc, se poate indrepta si cel care iubeste patimas. Sunt persoane care si-au schimbat radical viata din momentul in care au fost chemate la o iubire curata. Dupa cum fierul stramb are nevoie de un foc puternic pentru a fi modelat, la fel de intens trebuie sa iubim si noi, daca dorim ca Dumnezeu sa indrepte prin noi cele nefiresti.

Daca ai primit raspuns la iubire, nu trebuie sa te mai gandesti ca poate exista in lume o persoana capabila sa te iubeasca mai mult decat o face cea din prezent. Exista un paradox. Ca ea sa ajunga sa te iubeasca mai mult, trebuie ca tu sa o iubesti mai mult. Mai bine zis pe masura ce creste iubirea ta fata de ea, creste si pretuirea ei fata de tine.

Suntem diferiti, nu trebuie sa ne cautam pe noi insine in altii pentru a spune ca ne potrivim. Si nici nu trebuie sa incercam sa facem din cel de langa noi o copie a fiintei noastre. Mi-a placut tare mult ce a spus parintele Pantelimon de la Manastirea Oasa: "Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt". Asta inseamna sa nu iesi in intampinarea celui pe care il iubesti decat iubind dumnezeieste si sa nu vezi in celalalt ceva finit. Prin Dumnezeu tot timpul vom descoperi in cel iubit mereu ceva nou care sa ne bucure. De aceea niciodata nu vom putea spune ca ne-am saturat sau plictisit de cel iubit. Prin ajutorul lui Dumnezeu reusim sa rodim daruri care in trecut zaceau in fiinta iubita fara ca aceasta sa stie ce poarta cu ea. Si ajutand-o sa descopere si sa inmulteasca darurile din ea, ne imbogatim si pe noi insine.


Sa invatam sa iubim inainte de toate pe celalalt si sa incetam sa ne mai iubim pe noi insine prin celalalt. Sa invatam sa ne daruim.
In iubire nu exista scuza pentru a nu te darui. Trebuie sa te daruiesti chiar si atunci cand te simti lipsit de putere, cand crezi ca vei sfarsi daca vei mai face un gest de iubire. Daca ai in tine permanent dorinta de face totul pentru cel iubit, Dumnezeu va veni si iti va da putere chiar atunci cand ajungi sa crezi ca nu mai poti face nimic.
 
 Adrian Cocosila, (sursa:http://www.crestinortodox.ro/)

 ”Prin haina zdrenţuită,
Cele mai mici păcate se zăresc;
În vreme ce atlazul şi dantela
Şi blănurile scumpe ascund tot.
Când mişelia-şi pune-armuri de aur,
De ea se frânge-a judecăţii spadă;
Îmbrac-o-n strai sărman şi-o va străpunge
Cu paiul un pigmeu.”-W. Shakespeare

 ”A te învinge pe tine însuţi este prima şi cea mai frumoasă dintre toate victoriile...”
 ”Caracterul se faureste prin deprinderile marunte si simple ale vietii de toate zilele... este alcatuit din minte si din suflet. Asa se întâmpla ca el depinde de educatie si, prin urmare, poate fi îndreptat sau îmbunatatit.
Omul de caracter este nu numai coerent in purtarile lui, dar exprima individual umanitatea in acceptia ei cea mai nobila...”

 “Nu as spune probabil tot ceea ce gandesc,dar cu siguranta as gandi tot ceea ce spun.”

“As da valoare lucrurilor ,nu pentru ceea ce ele reprezinta,ci mai curand pentru ceea ce semnifica.”

“As dormi putin,as visa mai mult,stiind ca pentru ficare minut in care inchidem ochii,pierdem saizeci de secunde de lumina.”

“As merge cand altii se opresc; m-as trezi cand altii adorm.”

“Daca Dumnezeu mi-ar face cadou inca putina viata m-as imbraca cu simplitate, m-as lungi pe burta pe pamant, lipindu-mi de el nu numai corpul ci si sufletul.”

“Le-as arata oamenilor cat de mult se insala gandindu-se ca inceteaza sa iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc atunci cand inceteaza sa iubeasca .”

”Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.”

“Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine odata cu batranetea, ci mai curand odata cu uitarea.”

“Am invatat atatea de la voi, oameni…Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul in care urci.”

“Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange pentru prima data,in mana sa micuta,degetul tatalui sau,el il prinde in capcana pentru toata viata.”

“Am invatat ca un om nu are dreptul sa priveasca de sus pe un semen al sau, decat atunci cand trebuie sa il ajute sa se ridice.”

“Sunt atatea lucruri pe care le-am putut invata de la voi!Dar putine imi vor servi cu adevarat, pentru ca atunci cand ele vor fi fost aranjate in aceasta valiza,care este viata mea,din pacate eu voi fi pe cale sa mor.”

“Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.”

“Daca as sti ca astazi este ultima data cand te vad adormind,te-as strange tare in bratele mele si L-as ruga pe Dumnezeu sa iti pazeasca sufletul.”

“Daca as sti ca acestea sunt ultimele minute in care te vad ,ti-as spune “Te iubesc” si as ignora,rusinat,ca tu o stii deja.”

“Exista intotdeauna un ‘maine’ si viata ne da o alta oportunitate de a face lucrurile bine;dar daca ma insel si aceasta zi este singura care ne-a mai ramas, mi-ar place sa-ti spun cat te iubesc si ca nu te voi uita niciodata.”

“Ziua de maine nu este asigurata nimanui,tanar sau batran.Astazi ar putea fi ultima data cand ii vezi pe cei dragi.Nu mai astepta,actioneaza acum,pentru ca s-ar putea ca “maine” sa nu mai vina niciodata si cu siguranta,vei regreta ziua in care nu ti-ai facut timp pentru un suras,o imbratisare,un sarut si in care ai fost prea ocupat pentru a adresa celor dragi o ultima urare.”

“Pastreaza-i aproape de tine pe cei pe care ii iubesti; sopteste-le la ureche ca ai nevoie de ei; iubeste-i si poarta-le de grija;fa-ti timp sa le spui ‘te inteleg’, ‘iarta-ma’,’te rog’,’multumesc’ si toate celelalte cuvinte de dragoste pe care le cunosti.”

“Nimeni nu-si va aminti de tine pentru gandurile tale secrete.Cere-I lui Dumnezeu forta si intelepciunea sa le exprimi.”

“Demonstreaza prietenilor tai si fiintelor dragi cat de mult inseamna
pentru tine.”
(Gabriel Garcia Marquez)

 Traim intr-o epoca in care nu e timp... nu e timp de privit, nu e timp de invatat nici de aprofundat, ne grabim prea mult, sarim peste multe etape importante iar mai apoi le regretam. Nu mai stim sa curtăm o femeie, nu stim sa respectam un barbat, nu mai vrem sa ascultam, sa ne purtam cu eleganța, sa cautam modele, sa privim in esenta, sau sa ne schimbam comportamentele, ne intragostim mult prea usor si renuntam la o iubire mult prea repede.
Dar...de cele mai multe ori nu e nevoie de mult ca sa ne schimbam viata la 360 de grade, o intamplare, o carte sau o singura persoana ne poate schimba viata pentru totdeauna, depinde doar de atitudinea si perceptia noastra...

Andreea Cristina

Acum cateva minute s-a intamplat o minune....pot recunoaste si aici ca intotdeauna am avut probleme de comunicare cu tatal meu inca de cand eram foarte mica...nu l-am inteles niciodata cand vorbea urat, cand jignea, cand se exterioriza prea mult fata de cei din jurul sau (eu si mama mea), cand acuza si dadea vina pe cineva sau ceva...in ultimul an, stand mai mult prin preajma lui...m-am simtit f inconfortabil pentru ca era ceva nou pentru mine...sa il vad zi de zi....si efectiv nu am stiut niciodata cum sa ma comport cu el...la fel cum nici el nu stia...mi-a lipsit cred mult iubirea de tata....si inconstient iubirea aceasta am cautat-o prea mult in relatiile pe care le-am avut cu fiecare prieten...m-am agatat de ei, ravneam dupa iubirea lor nesfarsita si niciodata nu primeam cat imi doream...ca sa nu mai zic, ca nu am stiut sa am limite...si intotdeauna fiecare relatie a sfarsit prost...dar apoi tocmai AZI!! s-a produs declickul!!!...am recunoscut si in sfarsit mi-am dat seama ce era in spatele dependentei mele afective fata de iubiti....lipsa iubirii de tata....si faptul ca am etichetat prea mult toate cuvintele si reactiile lui comportamentale...a pus durere si mai multa in suflet..suficient cat sa nu il mai pot privi in ochi...dar..mi-am dat seama ca greseam enorm...nu numai el, ci si eu...pentru ca nu am stiut sa citesc mesajele din spatele cuvintelor lui.....,,da...pai ea nu vorbeste cu mine...despre nimic''...a fost suficient sa aud cuvintele astea venite din partea lui...dar eu deja in mintea mea aveam explicatia logica ca ,,da..nu vorbesc cu tine, pentru ca stiu ca tu iar ma critici si ma descurajezi...''DAR...deja incep sa las scutul si spada deoparte...simt efectiv cum incep sa ma eliberez cu fiecare descoperire noua zi de zi de parca as fi atins varful muntelui...am zis ca nu rezolv nimic daca eu mai continui asa...pentru ca sufar si eu si el...chiar daca se pricepe de minune sa nu o arate.....asa ca....m-am dus azi la el, efectiv,si l-am luat in brate, l-am strans atat de tare si i-am spus un simplu TE IUBESC din toata inima...nu s-a asteptat deloc! dar in schimb a raspuns la fel de frumos si grijuliu....si TATA TE IUBESTE...si in momentele astea plang...pentru ca...stiu ca..o sa reusesc...sa refac legatura cu el....si stiu ca o sa putem comunica si intelege mai bine decat pana acum 10 ani....