Ce să faci când cineva te răneşte fără măcar să-şi dea seama de fapta sa?

Singurul lucru pe care putem să-l facem este să ne rugăm pentru ea. Să ne rugăm, nu ca să se schimbe, ci pentru el, să-l sprijinim înaintea feţei lui Dumnezeu.

Aş spune că dacă acea persoană nu vrea să-şi ceară iertare fiindcă nu se simte vinovată cu ceva, singurul lucru pe care putem să-l facem este să ne rugăm pentru ea. Să ne rugăm, nu ca să se schimbe, ci pentru el, să-l sprijinim înaintea feţei lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să lucreze aşa cum socoteşte că este mai bine, pentru ca lumina şi căldura lui Dumnezeu să pătrundă în acest om, iar restul să fie cum va vrea Domnul.

http://www.doxologia.ro

Deșteaptă-mă, dă-mi vigoare și lacrimi ..

Tinde-mi, Doamne, mână de ajutor celui ce zac în praf, căci vreau să mă ridic și nu pot; sarcina păcatelor m-a strivit, năravul cel viclean mă ține pironit de pământ, și sunt ca un slăbănog întru totul. Făgăduiesc că o să mă schimb și postesc, dar rămân același; Te slăvesc plin de râvnă cu gura, însă n-am osârdie să-Ți plac cu faptele.

Tinde-mi, Doamne, mână de ajutor celui ce zac în praf, căci vreau să mă ridic și nu pot; sarcina păcatelor m-a strivit, năravul cel viclean mă ține pironit de pământ, și sunt ca un slăbănog întru totul. Făgăduiesc că o să mă schimb și postesc, dar rămân același; Te slăvesc plin de râvnă cu gura, însă n-am osârdie să-Ți plac cu faptele.
Cum voi cuteza să cer iertarea păcatelor dinainte fără să fi pus început părăsirii iubirii de păcat dinainte? Sau cum mă voi dezbrăca de omul cel vechi fără să fi tăiat poftele amăgirii păcatului?
Doamne! Ridică-mă pe mine, slăbănogitul, deșteaptă-mă pe mine, cela ce dorm, învie-mă pe mine, cel omorât de păcat! Mântuiește sărmanul meu suflet din moarte, Doamne, Cela ce ai stăpânire asupra vieții și asupra morții!
Mai înainte de sfârșit nimicește tot păcatul din mine și dăruiește-mi, Iubitorule de oameni, ca în toată această viață scurtă să izvorăsc din inimă lacrimi spre curățirea întinăciunilor mele sufletești, ca dincolo să mă pot mântui sub acoperământul mâinii Tale atotputernice atunci când tot sufletul se va cutremura înaintea slavei Tale înfricoșate.
Așa, Stăpâne! Auzi și primește cererea păcătosului și nevrednicului Tău rob; mântuiește-mă în dar, după harul Tău, că Tu ești Dumnezeu Milostiv și de oameni Iubitor, și Ție slavă, mulțumită și închinare Îți înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Ce faci când vine ispita?

Când vine ploaia cu fulgere, cu tunete şi furtună, fugi în casă la adăpost; iar după ce trece furtuna, ieşi din nou afară.

La vreme de ispită una să faci: să te rogi şi să rabzi până vine slobozirea. Ai văzut, când vine ploaia cu fulgere, cu tunete şi furtună, fugi în casă la adăpost; iar după ce trece furtuna, ieşi din nou afară.

Aşa şi în viață. Când vin ispitele şi te împresoară, fugi la rugăciune în biserică, fă un paraclis la Maica Domnului, închină-te la Sfânta Cruce, citeşte o catismă sau două din Psaltire; iar după ce trece ispita şi se face liniştite în suflet, ieşi din nou la ascultare şi mulţumeşte lui Dumnezeu că te-a acoperit în vremea necazului.

http://www.doxologia.ro

Frumusețea cu care se hrăneşte sufletul

Avem nevoie de dragoste reciprocă, de poezie, de cântece, de toată frumuseţea aceasta şi creşti­nul n-a încetat niciodată să-şi hrănească sufletul.

Sufletul se hrăneşte cu frumuseţe creată de om, cu bunătate omenească, cu prietenie omenească, cu rela­ţiile dintre noi. Avem nevoie de dragoste reciprocă, de poezie, de cântece, de toată frumuseţea aceasta şi creşti­nul n-a încetat niciodată să-şi hrănească sufletul. Sfinţii n-au mai mers la concerte simfonice, dar ce auzeau ei în cântul păsărelelor sau în susurul apelor, era simfonia pe care o gustau ei. Şi pentru noi, oamenii din lume, muzica, pictura, literatura şi filmul sunt hrană sufletească pentru psihismul nostru, pentru sufletul nostru. Şi cu cât e mai artistic, cu atât e mai inspirată şi cu atât e mai hrăni­toare. Cu cât e mai instinctivă şi ne urlăm durerea sau întristarea, cu atât e mai primitivă şi mai grosolană şi mai încărcată de duhurile răutăţii.
Iar duhul se hrăneşte numai cu harul lui Dumnezeu pe care-l primeşte prin Sfintele Taine, şi rugăciune, de la Sfânta Liturghie până la rugăciunile pravilei personale.

Dumnezeu să fie cu tine în tot lucrul ce-l faci

Să ai conștiință bună și Dumnezeu te va apăra. Dacă știi a tăcea și a pătimi, Dumnezeu nu te va lăsa. De aceea smerește-te sub mâna Lui cea tare. De la Dumnezeu vine ajutorul, și El ne scapă din tot necazul.

Nu lua aminte cine e cu tine sau împotriva ta, ci să ai grijă mare ca Dumnezeu să fie cu tine în tot lucrul ce-l faci.
Să ai conștiință bună și Dumnezeu te va apăra. Dacă știi a tăcea și a pătimi, Dumnezeu nu te va lăsa. De aceea smerește-te sub mâna Lui cea tare. De la Dumnezeu vine ajutorul, și El ne scapă din tot necazul.
De multe ori este mult prea folositor pentru întărirea smereniei noastre, ca alții să cunoască greșelile noastre, și să ne înfrunte pentru ele.
Când omul se smerește pentru greșelile sale, împacă lesne și pe alții, și liniștește fără greutate pe cei întărâtați asupra lui.
Smeritul rămâne în pace în mijlocul înfruntărilor, căci el se reazămă pe Dumnezeu iar nu pe lume.
(Urmarea lui Hristos, cap. II - Smerenia, Editura Buna Vestire - 1998, p.62-63)

Să faci ce poţi şi să ceri de la Dumnezeu ceea ce nu poţi!

Nu ai putere de la tine însuţi? Nu ai încredere în voinţa ta? Pricina este că nu le ceri de la Dumnezeu: „nu aveţi, pentru că nu cereţi” spune dumnezeiescul lacov (4, 2).

Fericitul Augustin spune că omul trebuie să facă ceea ce poate şi să ceară de la Dumnezeu ceea ce nu poate; „să faci ce poţi şi să ceri ceea ce nu poţi”.

Nu ai putere de la tine însuţi? Nu ai încredere în voinţa ta? Pricina este că nu le ceri de la Dumnezeu: „nu aveţi, pentru că nu cereţi” spune dumnezeiescul lacov (4, 2). Te temi de primejdie? Te înspăimânţi de ispita păcatului? Priveghează şi te roagă, ca să nu cazi. „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită” (Matei 26, 41).

Să nu încetezi, aşadar, să te hărăzeşti pe tine lui Dumnezeu şi să-L rogi, fierbinte, să dea putere slăbiciunii tale şi să-ţi întărească voinţa întru această hotărâre pe care ai luat-o cu harul şi ajutorul cel de sus, nădăjduind că El te va auzi, în marea Sa milostivire, cum făgăduieşte El însuşi: „De va striga către Mine îl voi auzi, pentru că sunt milostiv” (Ieşire 22, 27).

(I. P. S. Pimen Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Povățuiri pentru spovedanie, Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăuţilor, Suceava, 2002, p. 64)

http://www.doxologia.ro

„- Ce faci părinte? - Cad şi mă ridic!...” (Pateric)

Într-o casă mică poate încăpea tot atâta bucurie ca într-o casă mare. Bucură-te de lucrurile mici, căci într-o zi, privind în urmă, ai să descoperi că au fost lucruri mari. Cea mai bună zi este ziua de azi! Cărarea vieţii e frumoasă. Fii liniştit.

„Domnul îl iubeşte mult pe păcătosul care se pocăieşte şi îl strânge cu drag la pieptul Său zicându-i: Unde ai fost până acum copilul Meu? De multă vreme te aştept!”(Sfântul Siluan Athonitul)

Dumnezeu întotdeauna ne numără ridicările şi nu căderile. Niciodată nu o să ne întrebe Doamne de ce am căzut; fiindcă ştie, înţelege, simte, Îl doare, Îi cade o lacrimă… Pentru tine, pentru mine, de şaptezeci de ori câte şapte… Dumnezeu o să mă întrebe de ce am rămas la podea, de ce am descurajat, de ce nu m-am ridicat din mocirlă?! Dar mâine cad iar… Din nou să mă ridic! Important este ca atunci când vine moartea să mă găsească în ridicare, şi nu în cădere. Să nu divorţez de Hristos! Să aleg să fiu în braţele lui Doamne, chiar şi în iadul din mine…
Adevărul nu trebuie gândit, ci văzut, trăit, experimentat. Poetul Nichita Stănescu are un vers memorabil: „prietene, cum arată albastrul tău”?! Albastrul tău poate fi diferit de albastrul meu. Albastrul tău e mai deschis, al meu poate e mai întunecat. Nuanțele, luminile și umbrele, nu trebuie să fie motiv de ceartă, ci prilej de comuniune. Chiar sunt curios să-mi povestești despre albastrul tău! Să căutăm lucurile care ne leagă, ne unesc și nu cele care ne separă. Există atâtea culori câţi oameni sunt, atâtea vederi. Poţi să nu ai ochi frumoşi, dar o vedere frumoasă. Ne luăm zborul ca un avion de pe aeroporturile inimii sau minţii, doar dus sau dus-întors. Privirea şi simţirea low-cost. Da, rugăciunea este judecata înainte de judecată. Singurul Cuvânt care nu înşeală este cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce Bogdan spune despre Sebastian, spune mai multe despre Bogdan decât despre Sebastian. Ţine minte! Teama de eşec este ca un balansoar, ne ţine ocupaţi, dar nu ne duce nicăieri. Orice om poate fi iubit, iar credinţa nu este nimic altceva decât un act de iubire. Ei sunt tu şi tu eşti eu. Ne suntem unii altora oglinzi.
Vorbitul despre trecut nu este trăitul despre trecut. Nu stăm în fotoliu şi ne întrebăm „ce-ar fi fost dacă…?!" Cu respect şi dragoste facem referire la trecut. Ofrandă, bucurie. Dacă nu putem mergem mai departe este pentru că suntem blocaţi într-un trecut pe care nu îl mai putem schimba şi ne este greu să acceptăm, să iertăm, să binecuvântăm. Fericirea este o cale, nu un loc.
Ştim că nu ştim nimic. Suntem inundați de știri. Ştiri în neștire. Viața e o știre, moartea e o știre. Când renunţi să mai vrei să ştii tot, atunci te uneşti cu Cel care cunoaşte Totul! Cele mai multe certuri provin din faptul că oamenii nu îşi exprimă propriile gânduri şi le interpretează greşit pe-ale altora. Paradigmă a comunicării. Conexiuni neurologice învăţate. Tipare, scenarii. Când privim pe cineva să privim prin ochii iubirii. Lucrurile măreţe se fac, de obicei, cu riscuri foarte mari. Ce crezi, ce faci şi ce spui, când sunt în armonie înseamnă că eşti fericit.
Unii fac hematom pe creier, alţii pe suflet. Dacă nu e extras la timp se poate muri. Lumea este plină de inimi amanetate. E viaţa ta şi te plimbă ca într-un joc. Eu ştiu ce vreau de la viaţă şi nu mă ascund de mine. Furtuni, minciună, adevăr, capul în nori. Am ales să iubesc. Nu îmi las inima pe jos ca să nu ştiu pe unde s-a dus. Îmi reînnoiesc primăverile ce niciodată nu secătuiesc. Unii spun că ştiu prea multe lucruri pentru vârsta mea. Nu le-am citit sau le cunosc, le-am trăit. Şi mai am încă de trăit, de învăţat, de dăruit. Dragostea este cel mai bun răspuns le întrebările vieţii. Dragostea nu se măsoară în cuvinte, ci în fiecare zi se simte. Sunt o rază de soare și nu mai vreau să opresc timpul. Nu zâmbesc ca la poză. Ce faci bine te va ajuta și ce faci rău se va întoarce împotriva ta. După încercări ești mai puternic. Experiența te va ajuta. Mergem înainte indiferent dacă ziua a fost dulce sau amară. Lumea vrea fapte, nu cuvinte deșarte. Nu vreau să fiu altcineva. E viața mea și mă bucur de ea!
Nu mai stau la pândă la intrarea în inima mea. Nu tai bilete. Nu pun întrebări. Sunt o cetate întărită, fortăreaţă construită din pietrele mici şi mari ale vieţii. Zâmbesc pufos şi moale, cald şi dulce tuturor. Eu am desenat acest zâmbet de copil pe chipul meu. Poartă multe în spate. Au trecut ani… Cândva a fost greu ca pietrele de moară, acum e uşor şi firesc aidoma unui fulg de nea jucăuş.
Oricine are loc în sufletul meu. Inima mea încă mai bate, ajutată de pastile sau nu. Şi va mai bate mai departe în inimile altora după ce nu voi mai fi. Nu am refugii când visez. În ziua ce vine va fi mai bine. Am drumul meu asumat şi nu mai pun la propoziţiile vieţii semn de întrebare încordat, ci puncte de suspensie timide sau un înălţător semn de exclamaţie. Mă bucur de viaţă ca un copil ce face primii paşi! Nu mai zic nici un cuvânt. Înțelepciunea vieții e simplă; fă ca pe unde ai trecut să fie mai bine ca înainte!
Dacă te aştepţi ca lumea să fie corectă pentru că tu eşti corect, te păcăleşti singur. Este ca şi cum ai aştepta ca leul să nu te mănânce pentru că tu nu l-ai mâncat. Poţi să treci surâzând prin toate alături de Doamne. El simte şi înţelege toate, toate, dincolo de cuvinte.
Te iubesc pentru că nu ştiu altă cale! Nu uita că eşti Iubire, Lumină, Viaţă, Bucurie, candidat la Sfinţenie, Cetăţean al Raiului! Îţi sărut inima şi torn cărbunii dragostei acolo…
Într-o casă mică poate încăpea tot atâta bucurie ca într-o casă mare. Bucură-te de lucrurile mici, căci într-o zi, privind în urmă, ai să descoperi că au fost lucruri mari. Cea mai bună zi este ziua de azi! Cărarea vieţii e frumoasă. Fii liniştit.
Plecat după fluturi, zăpadă, vată pe băţ. Revin repede ..

 http://www.doxologia.ro

Care este taina curajului tău?
Într-un manuscris vechi se istorisește povestea unei fete care făcea parte din grupul femeilor care îl însoțiseră pe Iisus până la calvar. Era o tânără timidă, tăcută și rezervată.
 La vestea Învierii, ea nu a avut nevoie nici de viziuni, nici de dovezi. A crezut de îndată. Și, cuprinsă de o îndrăzneală cum nu mai cunoscuse, porni în lume să vestească învățăturile lui Iisus. Nu-i mai era teamă. Predica în cetăți și așezări mici. Într-o bună zi, se apropie de ea un bărbat, care fusese adânc mișcat de mărturia ei. Și întrebă:
– Spune-mi, care este taina curajului tău?
– Umilința, așa cum m-a învățat Domnul. Bărbatul rămase o clipă în tăcere și apoi întrebă iar:
– Și la ce folosește umilința?
– Ca să poți spune primul: ”Te iubesc”.