Popas al sufletului meu: voi cauta sa ma asez langa fluturi Locaţie: -sub soare -in satul de la poalele viselor cu munti-albi -in zborul porumbeilor Albi prin suflet ... -la oamenii sfinti in case ...acolo unde locuieste Dumnezeu ... - in soapta calda a sufletului tau ... - impreuna ... pana dincolo de timp "Vreti sa va spun cine sunt eu?/Un pod cu chip de curcubeu/Un curcubeu multicolor,/Armonizat pe placul tuturor!"- I.Minulescu Sculpteaza Doamne zambetul Tau pe chipul meu! In mine se strecoara iubirea ta ...si atunci asez intregul Suflet intr-un zambet ... Hai sa mai ascultam o data clipele ce ne-au nascut ... Iubeste-ma frumos! ...asa cum doar tu stii ... si ai stiut dintotdeuana ... Lumina e cuibul sufletelor noastre! Iubeste-ma frumos! ..si astfel vom atinge calatoria dinspre Pamant spre Cer, popasul Sufletului in maretia fluturilor, locatia ..impreuna pana dincolo de timp ... iubeste-ma frumos ..si dincolo de timp .., Iubeste-ma in Dumnezeu ..si in Sine insuti .. Iubeste in Creatia insasi si astfel vei calatori, poposi, bate la usile celor ale caror Porti sunt deschise pentru Vesnicia Iubirii frumoasei Lumini Ancestrale. Iubeste in iubirea de a simti frumosul din tine insuti! Iubeste-te si iubind vei sculpta in tine .., frumosul chip, venit printre noi, ..cei iubiti de tine .., frumoasa creatie a Celui care Salasluieste in Tine ..!

Ganduri scrise cu ani in urma:

Traiesc pentru a invata iubirea! Permanent traim in miracol! "Sofia hagia theos"-Intelept si sfant e Dumnezeu! Dumnezeu ne-a dat un talant!Iti asumi rolul destinat? Eu si cu tine am fost chemati pentru a fi sare si Lumina! Tu luminezi?Tu mergi impotriva lumii? Cand dorul te cheama s-asculti ruga Sa Cand dorul iti sopteste:ramai asa! Atunci,Lumina coboara in ale noastre Suflete Atunci devenim Una cu Creatorul! Atunci contemplam frumusetea clipei, Atunci devenim daruirea dorului divin.. Darul gandului, calator al timpului, Iar noi, curgatori, asemeni apei raului de munte. Traversand prin liniste, alteori fiind inconjurati de tacerea pietrelor..In toate, darurile Lui sunt minuni divine, fara iubirea Lui bucuria nu ar fi, fara Frumusetea rasaritului, apusului, muzicii-pasarilor,zborul cocorilor, leganatul ratustelor, pastelul toamnei, frunza ruginita cazuta in fata drumului nostru, clopotele Bisericilor in diminetile racoroase de noiembrie..Noi, in noiembrie parcurgem drumul-mainii sale, suntem treziti in fiecare zi in luminozitate,meditam, admiram, privim, cream, toate prin Creatia Lui, Creatorul care este in noi si cu Noi..Mereu multumirea in ale noastre ganduri sa rasune, cu multa compasiune, asemeni jertfei lui Iisus pe Cruce, Cel care a murit si a Inviat pentru Noi, Cel care iubirea neconditionata o revarsa asupra fiintelor. Prin Harul si Sfintenia Ta, Tata Ceresc, iti multumesc! Faca-se Voia Ta! Amin

Cînd cineva îţi spune “te iubesc”, simţi că-ţi cresc aripi. S-ar putea să te simţi flatat, or s-ar putea să te simţi îngrijorat pentru că nu-ţi doreşti dragostea ce-ţi este declarată. Dar, ştii tu oare că iubirea pe care o simte altul pentru tine este locuinţa conştiinţei, a inimii şi a minţii sale? Ştii tu, oare, că acela ce simte dragostea este merituosul autentic? Acela ce poate iubi este acela ce poate simţi, trăi, arde, visa şi vindeca? Ştii că “iubitorul” locuieşte în palatul de aur al dragostei atunci cînd îţi spune cu toată inima “te iubesc”? Nu despre tine este vorba în lăuntrul unei declaraţii de dragoste. Tu eşti numai un stimul. Iubirea, însă, vorbeşte despre cel ce-o simte. Despre cel ce-o exprimă. Iubirea este în starea de conştiinţă a “iubitorului”. Cînd îţi spune “te iubesc”, celălalt îţi vorbeşte despre locuinţa frumoasă a sufletului său. Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte. Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă. ŞI această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui, dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta. Iubirea nu se răsfrînge ca un efect al meritelor personale, cît pentru că ea se naşte într-un spaţiu sacru ce-l înconjoară pe acela ce iubeşte. Energia iubirii se transmite spontan, fascinant, tulburător, iar aceasta poate speria, poate îngrijora, poate..răni, tulbura sau poate respinge. Nu, nu iubirea respinge, căci iubirea nu respinge niciodată. Gîndurile noastre despre iubire ne îndepărtează de ea. Gîndurile noastre omeneşti îşi cresc picioare înalte pentru a fugi de iubire. Cu fiecare iritare, nefericire, judecată sau gînd negativ, ne ducem mai departe de spaţiul sacru al dragostei şi aceasta-i alegerea noastră. Cu fiecare bucurie şi cu fiecare clipă de iertare, ne apropiem de dragoste şi avem şansa extraordinară a renaşterii noastre în acela care poate spune “te iubesc”. Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea şi-n puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat. În tine se află ochiul frumus, ca şi acela urît. Prin ochiul tău vezi “bîrna” sau “floarea” altuia. Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune nu faci decît să descrii, să vezi şi să spui..cine eşti tu în lăuntrul tău. Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău, tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti. Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti? Nu, nu are. Deşi asta crezi. Deşi ai argumente să crezi. Îţi spui cît este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic, nechibzuit, obraznic sau prost..”subiectul” urii tale. Dar..îl descrii din tine însuţi. În tine s-a cuibărit percepţia urii. ŞI aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii. De aceea poţi fi frumos în dragostea ta, dar..niciodată în ură. Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată..în zbuciumul minţii tulburate. Pentru un om este firească şi tulburarea, dar să nu rămîi în ea mai mult decît ai rămîne cu degetul într-o baltă murdară. Căci..de acolo nu vei putea simţi “te iubesc” şi nu vei găsi gîndurile de dragoste pe care le visezi. Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut, cum dintr-o stare de spirit de “baltă” nu ai cum să simţi şi să gîndeşti dragostea. Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii. Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit. De aceea nu ai un merit maret cînd altul te iubeşte, cît atunci cînd tu însuţi..iubeşti.

In sunet si imagine, iubirea

Din palmele mele chipul Tau imi incanta sufletul cu soapta zambetului. Mereu regasirea dorului ma poarta in palmele tale ce-mi poarta privirea. Clipele cu tine sunt purtate in adierea nostalgiei de vara pe nisipul fin si valuri inspumate ce-ti mangaiau picioarele readuc momente pline de incantare. Vocea ta soptita si rasul tau imbatator rasuna si-acum ca un ecou usor in al meu dor. Uneori tresar si-apoi revin..... doar am visat.....? dar sufletu-mi vibreaza ca o chitara la care altadat tu ai cantat pitita in bratele mele. Aud si acum melodia aceia in care-mi spuneai "e atat de minunat cu tine". Eternul clipelor raman si lumile ce le-am creat cu tine, raman si povestile nescrise si ale tale soapte si ale mele imbratisari, raman si dorurile si zborul nostru in al noulea cer, raman si eu, ramai si Tu iar ce-i mai frumos este ca: CE SE NASTE NU MAI MOARE ci creste si infloreste mai frumos decat orice floare, va straluci mereu mai luminos decat orice stea, va rasuna in zare ca un ecou mereu si mereu, chemarea ..

Scrisa pentru un El al Toamnei

Stiu ca, intr-o zi daca mi-as termina cuvintele mi-as scrie amurgul pe frunze de toamna. Stiu ca daca intr-o zi, cerneala gandurilor mele s-ar ispravi Te-as scrie pe Cerul timpului cu boabe de roua. Stiu ca daca intr-o zi, ti-as putea cuprinde mainile cu timpul, As lasa ca mangaierea sa le fie vesnica invatare. Stiu ca, intr-o zi te vei intalni cu tacerea inimii, Si as dori sa-i ramai vesnic fidel Prefrumoasei tale inimii. Stiu ca, intr-o zi vei dansa cu zambetul dorului de Cer. Si atunci deveni’vei nemuritor. Stiu ca, intr-o zi, vei cuprinde cu gandul imensitatea Shambalei, Si atunci vei primi initierea Muntelui Sacru. Stiu ca, intr-o zi grijile, gandurile, toate se vor dizolva in Absolut, Si atunci Sinele’ti Divin ti se va revela. Stiu ca, atins esti mereu de Ingerul Pazitor al fapturii tale. Si atunci, simti linistea Celui care iti inunda fiinta, traiesti fericirea de a fi plin de Dumezeu. Stiu ca , atunci cand simti puterea meditatiei, Fericirea te cuprinde. Stiu cat esti de minunat, cel caruia ii scriu aceste randuri. Lasa-ti fereastra clipelor,deschisa, si citeste-ti sufletul in amurgul frunzelor de toamna. Pasetul lor te face sa crezi cu toata fiinta in frumusetea Celui care le-a creat. Frunzele amurgului de toamna, sa-ti cuprinda in suflet, Dorul de A fi, sa stii, sa fii, insuti Tu. In Tot si-n toate numai Tu, Si Cel caruia Te-a creat sa fii, Multumindu-I, i te inchini.

Am fost chemati la viata. Adusi am fost, sa sfintim locul. Adusi am fost sa rostim sacre cuvinte. Adusi am fost sa daruim lumina pana in adancul pamantului. Adusi am fost sa purtam crucea cosmica, acel sacru altar in care Cerul cu Pamantul se intalneste. Creatia cu Divinul.locul de transfigurare al eternului. Am fost chemati sa ne urmam misiunea daruita de Divin. Am fost chemati sa incantam inimile celor iubiti de noi. Am fost chemati sa ne bucuram de ceea ce Universul ne daruieste. Am fost chemati sa simtim fiecare etapa, asemeni chemarii pamantului pentru ploaie. Am fost chemati sa redevenim in noi. pentru a fi din nou, noi. Noi,plini de chemare divina, plini de tacere Sfanta, plini de daruire, plini de Lumina, plini de vibratie frumoasa, plina de incantare si dor de Cer. Am fost chemati pentru a pasi sacrul pamant. Am fost chemati sa ne bucuram de canturile pasarilor. Am fost chemati sa gandim, traim, rostim ..frumusete si armonie, perfectiune si multumire.recunostinta si abandon. puritate si devotiune. mangaiere si plenitudine .. Am fost chemati in noi insine in aceasta calatorie a venirii pe pamant. Cheamarea Duhului Sfant sa va umple fiintele! Gratia Divina si tot ce este mai bun, mai frumos sa primiti din Cer si de pe Pamant. Noapte buna, chemarii voastre!

Dincolo de valurile personalitatii (de care nici unii dintre noi nu scapa) sunt fiinte care mi-au inspirat intotdeuna caldura si afectiune. Cu ei m-am simtit in siguranta pentru ca au darul de a ma inspira sa fiu eu insami. Un om cu un suflet mare nu va judeca si condamna niciodata si va sti sa primeasca un zambet neconditionat. O redare a unui suflet care stie sa primeasca, sa simta, sa daruiasca frumusete in jurul ei, este prietena mea, careia aici-acum ii multumesc pentru tot ceea ce este; momentele dificile prin care am trecut impreuna, ne-au unit si mai mult. Impreuna am simtit ocrotirea si mangaierea Tatalui Ceresc. Ea imi vorbeste, ma traieste asa: iti multumesc asa de mult pentru aceste ganduri pline de frumusetea Divina..si de imbratisarea pe care numai tu o puteai da, si numai El, Tatal Ceresc putea sa o manifeste prin tine.. prietena mea, esti asa de mult pentru mine..si asa de putine ori iti spun asta!..iarta-ma! ..esti o minune a vietii mele..ramo, draga..o minune a bucuriei in mijlocul vietii, o minune a zambetului oferit si daruit din inima, o minune a dragostei care nu asteapta nimic in schimb, a dragostei care se goleste pe sine pentru a darui.., o minune a prieteniei si a rugaciuni.. MULTUMESC!.. Scumpa mea, vreau sa te binecuvintez in aceasta zi ..sa iti transmit caldura inimii si a gandului care se indreapta spre tine..si care multumeste Cerului pentru existenta ta.. sa ai parte de multa lumina..frumoasa mea.. te imbratisez ..mult , cu drag.si mult dor. Aici sunt gandurile pentru care ea mi-a multumit ..cat de putin uneori daruim celor dragi ..si sufletul lor zboara in Inaltimea Cerului .. Multumesc pentru ca, atat de frumos stii sa te bucuri de putinul si simplul acestui Univers. Sunt femeia care se trezeşte în fiecare dimineaţă în căutarea soarelui, care doreste ca pe parcursul zilei daruite de Dumnezeu sa simta intensitatea bucuriei de a fi imbratisata, mangaiata de razele soarelui daruite de Tatal Ceresc, de a privi in interior pentru a ma adanci in seninatatea Cerului. Ce doreste Dumnezeu de la noi? a ne bucura de ceea ce primim fiecare clipa de la El, de a ne acepta fiintele dupa a Sa creatie, de a deveni mai puri, mai curati, mai apropiati de rugaciunea inimii, mai devotati in drumul calatoriei noastre printre Soare si Cer. Nu de fiecare data reusim sa fim plini de Lumina, de incredre de speranta, de victorie in tot ceea ce ne propunem, insa planul divin, cel prin care Dumnezeu ne vorbeste, ne sustine sa mergem pe acel drum al armoniei interioare, al ascultarii glasului interior fiece secunda, a face voia Lui si nu voia noastra, si astfel calatoria va fi una simpla, plina de culoare, mai usoara cand il ai mereu langa tine pe Dumnezeu. O calatorie fara Dumnezeu, este o calatorie a incertitudinii, a unei directii neimbratisate de dorul nemarginit de a fi Una cu Cel care Totul a creat. Porniti de azi, din aceasta secunda, in drumul pe care, alaturi il aveti pe Dumnezeu. Zilele grele se vor transforma ca prin miracol in zile luminoase, grijile vor disparea, se va instala pacea in inima ta. Stii de ce, El toate le stie despre tine, cand te trezesti, cand te incarci cu poveri, si iti sopteste in inima: Dragul meu/ draga mea sunt langa tine, nu ma vezi, nu ma simti ..descopera-ma cu adevarat si astfel Ma vei descoperi pe Mine, Cel care te-am creat “dupa chipul si asemanrea Mea”.