Este greu uneori sa accepti ca esti un om simplu, care trece prin etapele vietii, care invata clipa de clipa de la ceea ce primeste zi de zi. Fiind atenti la fiece gand al nostru, viata insasi se poate transforma intr-o fericire continua, din care sa te hranesti, sa te adapi ca dintr-un izvor pur, cristalin, curat.
Atentia, compasiunea, acceptarea de sine, a fi tu in toata splendoarea creatiei daruite de Divin ..de aici curge esenta, sanatatea, creativitatea, unicitatea, bucuria ..fiti atenti la gandurile voastre, fiti atenti la detaliile mici care fac diferenta fiecei clipe, a fiecarui gand ..devenind constienti de noi insine, devenim liberi in gandire, autentici, naturali, vom trai esenta in detaliile mici ale vietii.
Cand ti-ai privit ultima oara mana? prin care atingi, prin care mangai, prin care iti speli ochii dimineata, prin care deschizi usi si inchizi usi, prin care imbratisezi, prin care scrii, prin care te hranesti ..mana - creatia a Divinului, atat de perfecta, atat de fina, de delicata ..iubesc mainile oamenilor, simt ca pot comunica la nivel subtil cu Sufletul lor ..o atingere a mainii poate face stelele sa danseze si lumile astralului sa se contopeasca in beatitudine ..
Mainile: gesturi de iubire, gesturi de tandrete, pasiuni si despartiri ..
mainile - aceste sacre creatii divine, atat de delicate si pline de iubire ..atat de neatenti uneori suntem la ele. Sa le pretuim, sa le multumim, si sa le lasam sa se odihneasca in Armonia inimilor noastre.
In maini am fost leganati inca de la nastere, si inca atat de vii in noi ..prin ele traim iubire ..ele emana iubire ..daruiti manilor voastre respect, iubire, grija, ingrijire, frumusete, ..colorati-le in culorile curcubeului, scrieti pe ele versurile iubirii ..desenati norii si soarele copilariei ..cata frumusete in maini! cata Gratie primim prin mainile celor pe care ii intalnim clipa de clipa ..
Prin mainile voastre sa curga Lumina, compasiune, abandon, daruire eterna, contopire cu mana celui de langa tine ..
joi, 15 august 2013
CUM SA FII FERICIT TOT TIMPUL/ How to be happy all the time - PARAMHANSA YOGANANDA
Fericirea depinde într-o oarecare masura de conditiile externe, dar mai cu seama de cele din
minte. Pentru a fi fericit, omul are nevoie de o sanatate buna, o minte eficienta, o viata prospera, locul de munca potrivit si, mai presus de toate, o întelepciune desavârsita. Un om nu poate fi fericit detinând pacea interioara, daca ignora complet lupta pentru existenta si efortul catre succes.
Dar, fara fericirea interioara, omul poate fi prizonierul grijilor chiar daca este închis într-un castel bogat. Fericirea nu depinde numai de succes si bunastare, ci si de lupta împotriva dificultatilor vietii cu o atitudine potrivita de fericire interioara de neclintit.
Sa fii fericit în timp ce cauti fericirea înseamna sa învingi chiar finalitatea. Fericirea vine din a fi fericit în primul rând în interior, în orice moment, în timp ce te lupti din toate puterile pentru a dezradacina cauzele nefericirii.
Obiceiul de a pastra o atitudine de fericire interioara a mintii ar fi trebuit sa fie început de atunci de când erai foarte tânar, dar nu este prea târziu nici acum. De azi încolo, hotaraste-te ca atunci când te întâlnesti cu rudele chinuitoare, atunci când vii în contact cu seful arogant, sau când intri în contact cu încercarile vietii, sa încerci sa îti pastrezi pacea si fericirea interioara.
Când înveti sa fii fericit în orice moment, nu lasa ca aceasta atitudine independenta a fericirii interioare sa te faca lenes. Nu ignora cauzele materiale care stau în calea fericirii tale. Mai degraba tinde sa le înlaturi si parcurge toate activitatile vietii cu aceasta atitudine calma, fericita a mintii.
Trebuie sa fii foarte bucuros si fericit, pentru ca acesta este visul lui Dumnezeu. Omul mic sau mare sunt doar proiectii ale constiintei Visatorului. Ia totul asa cum vine si spune-ti ca toate vin de la Dumnezeu. Orice ce vine, lasa sa vina. Chiar si atunci când simti ca trebuie sa încerci sa corectezi ceva gresit, încearca mai întâi sa simti îndrumarea interioara care vine de la El. Apoi, atunci când actionezi, fa asta ca venind din partea Lui, si nu reactiona niciodata cu indignarea inspirata de eu.
CUM SA EVITI HOTII DE FERICIRE
Raul vine atunci când omul are posibilitatea de a atinge bucuria interioara. Orice ne separa de acea stare divina a fiintei este rau pentru noi, pentru ca ne îndeparteaza constiinta de ceea ce suntem cu adevarat si de ceea ce vrem cu adevarat de la viata.
De aici si poruncile scripturale împotriva desfrâului, de exemplu, sau a mândriei. Poruncile sunt pentru binele omului, nu pentru multumirea lui Dumnezeu! Ele sunt atentionari pentru cel naiv, cu privire la faptul ca, desi unele atitudini si actiuni la început par ca te împlinesc, la capatul drumului vei gasi mereu suferinta, nu fericire.
Oamenii care cauta fericirea trebuie sa evite influenta obiceiurilor proaste ce duc la actiuni rele. Actiunile rele produc mai devreme sau mai târziu suferinta.
Repetarea câtorva actiuni slabe produce obiceiul de a fi slab. Majoritatea oamenilor permit ca obiceiurile de slabiciune sau esec sa îi înrobeasca. Te poti salva daca te-ai hotarât sa traiesti în mod diferit, dar aceasta hotarâre trebuie sa fie constanta pâna când ai succes.
Orice ai fi facut în trecut, asa esti acum. Tu esti cel care controleaza puterea actiunilor tale din prezent, prin urmarile invizibile si secrete ale actiunilor tale anterioare.
Tu esti cel care, prin legile cauzei si efectului, guverneaza actiunile tale, comandând sa fii pedepsit sau recompensat. Probabil ca ai suferit îndeajuns. Este timpul acum sa îti dai drumul din închisoarea obiceiurilor tale trecute. Din moment ce tu esti judecatorul, nicio închisoare a suferintei, saraciei sau ignorantei nu te poate retine daca deja te-ai eliberat singur.
Evita sa vorbesti lucruri negative. De ce sa te uiti la scursuri, când esti înconjurat numai de frumusete? Ma poti aduce în cea mai perfecta camera din lume, si totusi, daca vreau, pot gasi greseli în ea. Dar de ce as vrea asta? De ce sa nu ma bucur de frumusetea ei?
Daca ne concentram pe partea rea, pierdem din vedere binele. Doctorii spun ca milioane de bacterii groaznice trec prin corpul nostru. Dar, pentru ca nu suntem constienti de ele, este mai putin
probabil sa ne afecteze decât daca am simti prezenta lor si ne-am îngrijora. Când ne uitam îndeajuns de
mult la partea negativa, preluam în noi lucrurile negative. Atunci când ne concentram asupra binelui, vom prelua binele.
Grijile sunt greu de eliminat. Scapi de unele, iar altele reapar si încep sa furnice parca din neant.
Ele parca te sug de viata. Asa cum folosesti orice otrava ca sa ucizi insectele care îti invadeaza casa, asa trebuie sa folosesti si drogul pacii pentru a distruge gândurile si grijile. De fiecare data când te invadeaza un furnicar de griji, refuza sa fii deranjat si asteapta calm, cautând remediul. Înlatura grijile
care apar, prin drogul puternic al pacii.
Nu poti cumpara acest drog al pacii din orice farmacie. Trebuie sa îl creezi în calmul practicii zilnice a concentrarii. Acest drog al pacii este un compus din acizii caustici ai calmului obisnuit si fericirii difuze, ce ucide mâhnirea. Acizii calmului si fericirii difuze trebuie sa fie pregatiti într-un laborator de autodisciplina si încercari constante.
Grijile sunt amortite de calm si fericirea usoara, dar sunt complet sterse de educarea constanta a pacii ferme. Grijile nu pot fi înabusite prin a-ti face si mai tare griji sau prin cursa nebuneasca de a le
înabusi, dar toate grijile pot fi distruse prin obiceiul de a cultiva pacea puternica.
Fii constient! Mintea trebuie sa fie protejata de cele patru stari psihologice care alterneaza: parerea de rau, fericirea falsa, indiferenta si o pace pasiva, deceptionanta care cuprinde eul în perioade scurte, oricând reuseste sa le dea la o parte pe celelalte trei. Observa orice fata si vei putea spune daca proprietarul ei este stapânit de oricare dintre acestea patru. Arareori fetele oamenilor ramân calme în timp ce ei sunt stapâniti de aceste stari mentale instabile.
Nu petrece prea mult timp glumind. Si mie îmi place sa râd, dar tin sub control simtul umorului.
Când sunt serios, nimeni nu ma poate tenta sa râd. Fii fericit si multumit în interior - fii serios, dar mereu voios. De ce sa pierzi perceptiile tale spirituale în cuvinte inutile? Când ai umplut galeata constiintei tale cu laptele pacii, mentine-o asa; nu o gauri prin glume si vorbe stupide.
Nu face din nefericire un obicei cronic, pentru ca este orice, numai placut nu e, sa fii nefericit, si faptul de a fi fericit este o binecuvântare pentru tine si pentru ceilalti. Este usor sa porti un zâmbet de argint sau sa curga dulcea fericire din vocea ta. Atunci de ce sa fii ursuz si sa împarti nefericire în jurul tau? Nu este niciodata prea târziu ca sa înveti. Esti atât de batrân ca si gândurile tale cronice si esti atât de tânar precum te simti acum, în pofida vârstei tale.
Când vine domnul Parere de Rau, nu îi da putere, recunoscându-i prezenta. Daca îl hranesti cu nectarul lacrimilor tale, el va sta. El va patrunde în curând în tot dormitorul vietii tale. În clipa în care vine, râde de el - asta îl va pacali în bucuria lui. Apoi loveste-l în stomac. Aplica pumnii, bratele si coatele vointei tale, si arunca-l afara din camera vietii tale. Astfel vei câstiga o victorie si fizica, si metafizica asupra regretului.
Omul care s-a nascut dezavantajat la un anumit nivel ar trebui sa reziste tentatiei de a se balaci în autocompatimire. A-ti parea rau pentru tine înseamna a-ti dilua puterea de a trece peste asta.
Fericirea ta individuala depinde foarte mult de a te proteja pe tine sau pe familia ta de rezultatele negative ale bârfei. Sa nu vezi raul, sa nu vorbesti de rau, sa nu asculti de rau, sa nu gândesti rau, sa nu simti raul. Cei mai multi oameni pot vorbi despre ceilalti ore în sir si pot sa alunece sub influenta bârfei, ca sub o influenta temporara a unui vin otravitor, intoxicant. Nu este ciudat ca oamenii pot vorbi de greselile altora ore în sir, cu un criticism caustic, usor sau vesel, dar nu pot îndura amintirea propriilor lor greseli?
Data viitoare când esti tentat sa vorbesti despre slabiciunea morala si mentala a altora, începe imediat sa vorbesti tare despre propria ta slabiciune morala si mentala, numai pentru cinci minute, sa vezi cum este, daca îti place. Daca nu îti place sa vorbesti despre propriile tale greseli, daca te doare sa faci acest lucru, ar trebui sa te simti mult mai ranit atunci când vei spune lucruri neplacute care pot rani alti oameni. Educa-te pe tine si pe fiecare membru al familiei tale sa se retina în a vorbi despre altii.
Nu ajuti o persoana când îi scoti în fata slabiciunea. In schimb, ori o descurajezi, ori o înfurii, ori o rusinezi, astfel încât înceteaza sa mai încerce sa fie o persoana buna. Când îi iei unei persoane simtul demnitatii, vorbind-o de rau în mod deschis, îi produci disperare.
Când un om este deprimat, asta înseamna ca este prea constient de propria sa slabiciune. Prin critica distructiva tu îl împingi si mai departe în mlastina descurajarii în care deja se îneaca. În loc de a bârfi despre acest om, ar trebui sa îl tragi afara din mlastina prin cuvinte de încurajare, de iubire. Numai atunci când cineva îti cere ajutorul, trebuie sa-i oferi sprijin spiritual si moral. Copiilor sau persoanelor iubite si apropiate le poti oferi sugestiile tale prietenoase, umile, în orice clipa, înlaturându-le rezervele ce tin de delicatete sau discretie.
„Nu judeca si nu vei fi judecat. Pentru ca vei fi judecat chiar cu judecata pe care tu o folosesti;
iar masura pe care o vei lua se va întoarce la tine" (Matei 7:1-2). Mult noroi trebuie sa înlaturi din casa
ta mentala. Nu te afunda în rau vorbind despre noroiul mental al altor oameni, ci ocupa-te si elibereaza-
ti propria ta viata de slabiciune. Vindeca-te în tacere de dorinta de a critica, si, atunci când te-ai eliberat de condamnare si bârfa, învata-i pe altii sa fie mai buni prin inima ta întelegatoare si prin exemplul bun.
Cuvintele rele folosite într-o izbucnire de emotii sunt ca o conflagratie care se împrastie deasupra padurii prieteniei si arde toate plantele verzi ale comportarii amabile si ale gândurilor întelegatoare.
Oamenii îmbatati cu excitare si obisnuiti cu sclavia furiei sunt incendiatori emotionali care, la cea mai mica provocare, aprind betele de chibrit ale cuvintelor mânioase si pun focul pe linistea interioara a sufletelor.
Asa cum focurile din padure cauzeaza pierderi de milioane de dolari pentru tara, asa si incendiatorii emotionali, punând foc pe fericirea unor milioane de oameni, cauzeaza pierderi de miliarde de dolari gândirii creative si o mare pierdere de energie si nervi umani.
Pentru a fi bun, nu este necesar sa fii de acord cu tot. Daca nu esti de acord, ramâi mereu calm si amabil. Slabiciunea umana este sa devii furios si sa începi sa ocarasti, dar puterea divina este sa tii în
frâu nervii si cuvintele. Orice te-ar provoca, retine-te. Prin tacerea calma, sau prin cuvinte amabile sincere, arata ca bunatatea ta este mai puternica decât urâtenia celeilalte persoane. Înaintea luminii
delicate a iertarii tale, toate dusmaniile inamicilor tai se vor topi.
Daca suferi de indigestia asprimii sau iritabilitatii, bea medicamentul suavitatii. Daca te hotarasti sa te schimbi, începe prin a vorbi în cuvinte sincere, amabile celor cu care ai fost pe nedrept aspru. În primul rând, fii amabil cu rudele tale apropiate. Când poti face asta, vei fi amabil cu toti oamenii. Fericirea îsi are baza pe altarul întelegerii si al cuvintelor prietenesti.
Cuvintele aspre sunt criminalii nemilosi ai prieteniilor de durata si ai armoniei caminelor.
Izgoneste-le pentru totdeauna de pe buzele tale si construieste caminul asigurat contra nenorocirilor.
Cuvintele sincere, frumoase sunt ca un nectar pentru sufletele însetate. Ele se cer peste tot. Cuvintele
frumoase creeaza fericire în prieteni, dusmani, biserici, birouri si peste tot. Oamenii se simt fericiti când o persoana artagoasa paraseste camera si sunt veseli când apare un prieten sincer, cu vocea frumoasa.
Fericirea depinde într-o oarecare masura de conditiile externe, dar mai cu seama de cele din
minte. Pentru a fi fericit, omul are nevoie de o sanatate buna, o minte eficienta, o viata prospera, locul de munca potrivit si, mai presus de toate, o întelepciune desavârsita. Un om nu poate fi fericit detinând pacea interioara, daca ignora complet lupta pentru existenta si efortul catre succes.
Dar, fara fericirea interioara, omul poate fi prizonierul grijilor chiar daca este închis într-un castel bogat. Fericirea nu depinde numai de succes si bunastare, ci si de lupta împotriva dificultatilor vietii cu o atitudine potrivita de fericire interioara de neclintit.
Sa fii fericit în timp ce cauti fericirea înseamna sa învingi chiar finalitatea. Fericirea vine din a fi fericit în primul rând în interior, în orice moment, în timp ce te lupti din toate puterile pentru a dezradacina cauzele nefericirii.
Obiceiul de a pastra o atitudine de fericire interioara a mintii ar fi trebuit sa fie început de atunci de când erai foarte tânar, dar nu este prea târziu nici acum. De azi încolo, hotaraste-te ca atunci când te întâlnesti cu rudele chinuitoare, atunci când vii în contact cu seful arogant, sau când intri în contact cu încercarile vietii, sa încerci sa îti pastrezi pacea si fericirea interioara.
Când înveti sa fii fericit în orice moment, nu lasa ca aceasta atitudine independenta a fericirii interioare sa te faca lenes. Nu ignora cauzele materiale care stau în calea fericirii tale. Mai degraba tinde sa le înlaturi si parcurge toate activitatile vietii cu aceasta atitudine calma, fericita a mintii.
Trebuie sa fii foarte bucuros si fericit, pentru ca acesta este visul lui Dumnezeu. Omul mic sau mare sunt doar proiectii ale constiintei Visatorului. Ia totul asa cum vine si spune-ti ca toate vin de la Dumnezeu. Orice ce vine, lasa sa vina. Chiar si atunci când simti ca trebuie sa încerci sa corectezi ceva gresit, încearca mai întâi sa simti îndrumarea interioara care vine de la El. Apoi, atunci când actionezi, fa asta ca venind din partea Lui, si nu reactiona niciodata cu indignarea inspirata de eu.
CUM SA EVITI HOTII DE FERICIRE
Raul vine atunci când omul are posibilitatea de a atinge bucuria interioara. Orice ne separa de acea stare divina a fiintei este rau pentru noi, pentru ca ne îndeparteaza constiinta de ceea ce suntem cu adevarat si de ceea ce vrem cu adevarat de la viata.
De aici si poruncile scripturale împotriva desfrâului, de exemplu, sau a mândriei. Poruncile sunt pentru binele omului, nu pentru multumirea lui Dumnezeu! Ele sunt atentionari pentru cel naiv, cu privire la faptul ca, desi unele atitudini si actiuni la început par ca te împlinesc, la capatul drumului vei gasi mereu suferinta, nu fericire.
Oamenii care cauta fericirea trebuie sa evite influenta obiceiurilor proaste ce duc la actiuni rele. Actiunile rele produc mai devreme sau mai târziu suferinta.
Repetarea câtorva actiuni slabe produce obiceiul de a fi slab. Majoritatea oamenilor permit ca obiceiurile de slabiciune sau esec sa îi înrobeasca. Te poti salva daca te-ai hotarât sa traiesti în mod diferit, dar aceasta hotarâre trebuie sa fie constanta pâna când ai succes.
Orice ai fi facut în trecut, asa esti acum. Tu esti cel care controleaza puterea actiunilor tale din prezent, prin urmarile invizibile si secrete ale actiunilor tale anterioare.
Tu esti cel care, prin legile cauzei si efectului, guverneaza actiunile tale, comandând sa fii pedepsit sau recompensat. Probabil ca ai suferit îndeajuns. Este timpul acum sa îti dai drumul din închisoarea obiceiurilor tale trecute. Din moment ce tu esti judecatorul, nicio închisoare a suferintei, saraciei sau ignorantei nu te poate retine daca deja te-ai eliberat singur.
Evita sa vorbesti lucruri negative. De ce sa te uiti la scursuri, când esti înconjurat numai de frumusete? Ma poti aduce în cea mai perfecta camera din lume, si totusi, daca vreau, pot gasi greseli în ea. Dar de ce as vrea asta? De ce sa nu ma bucur de frumusetea ei?
Daca ne concentram pe partea rea, pierdem din vedere binele. Doctorii spun ca milioane de bacterii groaznice trec prin corpul nostru. Dar, pentru ca nu suntem constienti de ele, este mai putin
probabil sa ne afecteze decât daca am simti prezenta lor si ne-am îngrijora. Când ne uitam îndeajuns de
mult la partea negativa, preluam în noi lucrurile negative. Atunci când ne concentram asupra binelui, vom prelua binele.
Grijile sunt greu de eliminat. Scapi de unele, iar altele reapar si încep sa furnice parca din neant.
Ele parca te sug de viata. Asa cum folosesti orice otrava ca sa ucizi insectele care îti invadeaza casa, asa trebuie sa folosesti si drogul pacii pentru a distruge gândurile si grijile. De fiecare data când te invadeaza un furnicar de griji, refuza sa fii deranjat si asteapta calm, cautând remediul. Înlatura grijile
care apar, prin drogul puternic al pacii.
Nu poti cumpara acest drog al pacii din orice farmacie. Trebuie sa îl creezi în calmul practicii zilnice a concentrarii. Acest drog al pacii este un compus din acizii caustici ai calmului obisnuit si fericirii difuze, ce ucide mâhnirea. Acizii calmului si fericirii difuze trebuie sa fie pregatiti într-un laborator de autodisciplina si încercari constante.
Grijile sunt amortite de calm si fericirea usoara, dar sunt complet sterse de educarea constanta a pacii ferme. Grijile nu pot fi înabusite prin a-ti face si mai tare griji sau prin cursa nebuneasca de a le
înabusi, dar toate grijile pot fi distruse prin obiceiul de a cultiva pacea puternica.
Fii constient! Mintea trebuie sa fie protejata de cele patru stari psihologice care alterneaza: parerea de rau, fericirea falsa, indiferenta si o pace pasiva, deceptionanta care cuprinde eul în perioade scurte, oricând reuseste sa le dea la o parte pe celelalte trei. Observa orice fata si vei putea spune daca proprietarul ei este stapânit de oricare dintre acestea patru. Arareori fetele oamenilor ramân calme în timp ce ei sunt stapâniti de aceste stari mentale instabile.
Nu petrece prea mult timp glumind. Si mie îmi place sa râd, dar tin sub control simtul umorului.
Când sunt serios, nimeni nu ma poate tenta sa râd. Fii fericit si multumit în interior - fii serios, dar mereu voios. De ce sa pierzi perceptiile tale spirituale în cuvinte inutile? Când ai umplut galeata constiintei tale cu laptele pacii, mentine-o asa; nu o gauri prin glume si vorbe stupide.
Nu face din nefericire un obicei cronic, pentru ca este orice, numai placut nu e, sa fii nefericit, si faptul de a fi fericit este o binecuvântare pentru tine si pentru ceilalti. Este usor sa porti un zâmbet de argint sau sa curga dulcea fericire din vocea ta. Atunci de ce sa fii ursuz si sa împarti nefericire în jurul tau? Nu este niciodata prea târziu ca sa înveti. Esti atât de batrân ca si gândurile tale cronice si esti atât de tânar precum te simti acum, în pofida vârstei tale.
Când vine domnul Parere de Rau, nu îi da putere, recunoscându-i prezenta. Daca îl hranesti cu nectarul lacrimilor tale, el va sta. El va patrunde în curând în tot dormitorul vietii tale. În clipa în care vine, râde de el - asta îl va pacali în bucuria lui. Apoi loveste-l în stomac. Aplica pumnii, bratele si coatele vointei tale, si arunca-l afara din camera vietii tale. Astfel vei câstiga o victorie si fizica, si metafizica asupra regretului.
Omul care s-a nascut dezavantajat la un anumit nivel ar trebui sa reziste tentatiei de a se balaci în autocompatimire. A-ti parea rau pentru tine înseamna a-ti dilua puterea de a trece peste asta.
Fericirea ta individuala depinde foarte mult de a te proteja pe tine sau pe familia ta de rezultatele negative ale bârfei. Sa nu vezi raul, sa nu vorbesti de rau, sa nu asculti de rau, sa nu gândesti rau, sa nu simti raul. Cei mai multi oameni pot vorbi despre ceilalti ore în sir si pot sa alunece sub influenta bârfei, ca sub o influenta temporara a unui vin otravitor, intoxicant. Nu este ciudat ca oamenii pot vorbi de greselile altora ore în sir, cu un criticism caustic, usor sau vesel, dar nu pot îndura amintirea propriilor lor greseli?
Data viitoare când esti tentat sa vorbesti despre slabiciunea morala si mentala a altora, începe imediat sa vorbesti tare despre propria ta slabiciune morala si mentala, numai pentru cinci minute, sa vezi cum este, daca îti place. Daca nu îti place sa vorbesti despre propriile tale greseli, daca te doare sa faci acest lucru, ar trebui sa te simti mult mai ranit atunci când vei spune lucruri neplacute care pot rani alti oameni. Educa-te pe tine si pe fiecare membru al familiei tale sa se retina în a vorbi despre altii.
Nu ajuti o persoana când îi scoti în fata slabiciunea. In schimb, ori o descurajezi, ori o înfurii, ori o rusinezi, astfel încât înceteaza sa mai încerce sa fie o persoana buna. Când îi iei unei persoane simtul demnitatii, vorbind-o de rau în mod deschis, îi produci disperare.
Când un om este deprimat, asta înseamna ca este prea constient de propria sa slabiciune. Prin critica distructiva tu îl împingi si mai departe în mlastina descurajarii în care deja se îneaca. În loc de a bârfi despre acest om, ar trebui sa îl tragi afara din mlastina prin cuvinte de încurajare, de iubire. Numai atunci când cineva îti cere ajutorul, trebuie sa-i oferi sprijin spiritual si moral. Copiilor sau persoanelor iubite si apropiate le poti oferi sugestiile tale prietenoase, umile, în orice clipa, înlaturându-le rezervele ce tin de delicatete sau discretie.
„Nu judeca si nu vei fi judecat. Pentru ca vei fi judecat chiar cu judecata pe care tu o folosesti;
iar masura pe care o vei lua se va întoarce la tine" (Matei 7:1-2). Mult noroi trebuie sa înlaturi din casa
ta mentala. Nu te afunda în rau vorbind despre noroiul mental al altor oameni, ci ocupa-te si elibereaza-
ti propria ta viata de slabiciune. Vindeca-te în tacere de dorinta de a critica, si, atunci când te-ai eliberat de condamnare si bârfa, învata-i pe altii sa fie mai buni prin inima ta întelegatoare si prin exemplul bun.
Cuvintele rele folosite într-o izbucnire de emotii sunt ca o conflagratie care se împrastie deasupra padurii prieteniei si arde toate plantele verzi ale comportarii amabile si ale gândurilor întelegatoare.
Oamenii îmbatati cu excitare si obisnuiti cu sclavia furiei sunt incendiatori emotionali care, la cea mai mica provocare, aprind betele de chibrit ale cuvintelor mânioase si pun focul pe linistea interioara a sufletelor.
Asa cum focurile din padure cauzeaza pierderi de milioane de dolari pentru tara, asa si incendiatorii emotionali, punând foc pe fericirea unor milioane de oameni, cauzeaza pierderi de miliarde de dolari gândirii creative si o mare pierdere de energie si nervi umani.
Pentru a fi bun, nu este necesar sa fii de acord cu tot. Daca nu esti de acord, ramâi mereu calm si amabil. Slabiciunea umana este sa devii furios si sa începi sa ocarasti, dar puterea divina este sa tii în
frâu nervii si cuvintele. Orice te-ar provoca, retine-te. Prin tacerea calma, sau prin cuvinte amabile sincere, arata ca bunatatea ta este mai puternica decât urâtenia celeilalte persoane. Înaintea luminii
delicate a iertarii tale, toate dusmaniile inamicilor tai se vor topi.
Daca suferi de indigestia asprimii sau iritabilitatii, bea medicamentul suavitatii. Daca te hotarasti sa te schimbi, începe prin a vorbi în cuvinte sincere, amabile celor cu care ai fost pe nedrept aspru. În primul rând, fii amabil cu rudele tale apropiate. Când poti face asta, vei fi amabil cu toti oamenii. Fericirea îsi are baza pe altarul întelegerii si al cuvintelor prietenesti.
Cuvintele aspre sunt criminalii nemilosi ai prieteniilor de durata si ai armoniei caminelor.
Izgoneste-le pentru totdeauna de pe buzele tale si construieste caminul asigurat contra nenorocirilor.
Cuvintele sincere, frumoase sunt ca un nectar pentru sufletele însetate. Ele se cer peste tot. Cuvintele
frumoase creeaza fericire în prieteni, dusmani, biserici, birouri si peste tot. Oamenii se simt fericiti când o persoana artagoasa paraseste camera si sunt veseli când apare un prieten sincer, cu vocea frumoasa.
Satul, acest asternut mereu cald, ma indeamna mereu sa ma traiesc,
sa-mi amintesc prin lucruri simple unde mi-am infipt radacinile…
Asa se face ca la sfarsitul zilelor imi simt sufletul odihnit dupa truda trupului, multumit. Il surprind dansand de bucurie intr-un trup murdar de colb…cu mainile-i uscate de la var, cu fruntea ridata de lumina puternica a soarelui, cu picioarele incremenite in ritmul pedalelor de la bicicleta.
Dupa apusul soarelui, atent gandit de Dumnezeu, reusesc sa ma citesc ca pe o carte veche…la lumina catecului de greieri. Pe paginile zilelor petrecute la sat stau scrise cu litere mari lucrurile simple. Prin ele imi pare ca Dumnezeu e mai aproape, ca e mai viu. Prea mult minte orasul cand ma invata ca Dumnezeu e asemeni ritmului de acolo, un contabil trudit, un robot, un ceas, un ban.
L-am invatat pe Dumnezeu la sat…si aici Il aflu mereu ca si atunci cand eram doar un copil . Cum sa nu-L vad? Cum sa nu-L aud?…cand cu dor de El m-am intors sa caut o viata mai simpla prin care stiu ca El isi revarsa bucuria spre mine.
Aici, coaja de paine are alt gust. Se mananca pe nerasuflate intr-o pauza de curatat gradina, intr-o pauza de alergat pe dealuri, de carat apa cu bidonul de la singura sursa de apa din apropiere (loc in care stai peste 25 de minute ca sa umplii un bidon de 5 l). Nu e loc de pretentii…. de tacamuri si vesela sofisticata. Cand mancarea e hrana si nu moft se soarbe parca cu sufletul.
Aici, asteptarea se reinvata. E musai… Toata gradina, toti pomii, toata iarba campului, tot cerul si fiecare nor te reinvata sa ai rabdare, sa-ti numeri bine zilele. Legumele, fanul. plantele medicinale, fructele, stelele, norii nu vin la comanda, nu se coc la microunde, nu sunt ambalati. Acestia vin la pachet cu rabdarea, cu timpul ce incet nu se mai grabeste.
Aici inveti sa traiesti langa animale, sa-ti adresezi intrebari, sa te destepti si sa adormi pe sunetul lor.
Aici, diminetile sunt un prilej nemaipomenit de a muradri mainile si picioarele cu pamant, din nou. Iar “dusul de seara”, cu apa din fantana, te reinvie.
Aici ziua si noaptea au hotarele bine stabilite. Tot ce s-ar parea ca are putere sa anuleze acest lucru sunt becurile de pe stalpi sau cate un televizor…Doar se pare..in realitate, satele adevarate stiu sa-si tina vii aceste hotare.
Doamne, multumesc pentru ca Te torni in cupa fiintelor noastre…simplu, frumos, cald, lin…la sat.
Asa se face ca la sfarsitul zilelor imi simt sufletul odihnit dupa truda trupului, multumit. Il surprind dansand de bucurie intr-un trup murdar de colb…cu mainile-i uscate de la var, cu fruntea ridata de lumina puternica a soarelui, cu picioarele incremenite in ritmul pedalelor de la bicicleta.
Dupa apusul soarelui, atent gandit de Dumnezeu, reusesc sa ma citesc ca pe o carte veche…la lumina catecului de greieri. Pe paginile zilelor petrecute la sat stau scrise cu litere mari lucrurile simple. Prin ele imi pare ca Dumnezeu e mai aproape, ca e mai viu. Prea mult minte orasul cand ma invata ca Dumnezeu e asemeni ritmului de acolo, un contabil trudit, un robot, un ceas, un ban.
L-am invatat pe Dumnezeu la sat…si aici Il aflu mereu ca si atunci cand eram doar un copil . Cum sa nu-L vad? Cum sa nu-L aud?…cand cu dor de El m-am intors sa caut o viata mai simpla prin care stiu ca El isi revarsa bucuria spre mine.
Aici, coaja de paine are alt gust. Se mananca pe nerasuflate intr-o pauza de curatat gradina, intr-o pauza de alergat pe dealuri, de carat apa cu bidonul de la singura sursa de apa din apropiere (loc in care stai peste 25 de minute ca sa umplii un bidon de 5 l). Nu e loc de pretentii…. de tacamuri si vesela sofisticata. Cand mancarea e hrana si nu moft se soarbe parca cu sufletul.
Aici, asteptarea se reinvata. E musai… Toata gradina, toti pomii, toata iarba campului, tot cerul si fiecare nor te reinvata sa ai rabdare, sa-ti numeri bine zilele. Legumele, fanul. plantele medicinale, fructele, stelele, norii nu vin la comanda, nu se coc la microunde, nu sunt ambalati. Acestia vin la pachet cu rabdarea, cu timpul ce incet nu se mai grabeste.
Aici inveti sa traiesti langa animale, sa-ti adresezi intrebari, sa te destepti si sa adormi pe sunetul lor.
Aici, diminetile sunt un prilej nemaipomenit de a muradri mainile si picioarele cu pamant, din nou. Iar “dusul de seara”, cu apa din fantana, te reinvie.
Aici ziua si noaptea au hotarele bine stabilite. Tot ce s-ar parea ca are putere sa anuleze acest lucru sunt becurile de pe stalpi sau cate un televizor…Doar se pare..in realitate, satele adevarate stiu sa-si tina vii aceste hotare.
Doamne, multumesc pentru ca Te torni in cupa fiintelor noastre…simplu, frumos, cald, lin…la sat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)