Iubeşte-mă aşa cum eşti

Într-o lume în derivă, lipsită din ce în ce mai mult de repere morale şi marcată de ură şi invidie, este necesară o permanentă redeşteptare şi trezire a virtuţilor şi a spiritului creştinesc.
Sunt multe locuri binecuvantate pe acest pământ. Locuri unde se simte cu adevărat iubirea lui Dumnezeu. Un asemenea loc este Medjugorje, un sat din Bosnia-Herţegovina, unde oameni se ostenesc să ajungă pentru a se ruga şi a trăi în bogaţia iubirii divine. Un loc unde cu adevarat cunoşti bucuria, fericirea şi iubirea. Însă şi un loc unde primeşti o lecţie despre marea iubire: ea nu poate fi întreagă dacă nu este împărtăşită.
Într-adevăr nu e un lucru uşor să-i convingi pe oameni să fie fericiţi. Nu e un lucru uşor să-i convingi pe oameni să iubească cu o altfel de iubire decât cu cea cu care au fost învăţaţi. Oricât ar părea de ciudat, acesta este adevărul. Când începi să iubeşti, când începi să simţi că iubeşti, te ia cu ameţeală. Se deschid prăpăstii dar apar orizonturi nesfârşite, o întreagă fiinţă iese la lumină, te descoperi capabil de o generozitate nebanuită, de o incredibilă capacitate de a te dărui. Să te îndrăgosteşti este ceva, să mergi pe drumul iubirii este alceva. Iubirea se învaţă, oricât de ciudat ar putea părea. Iar acest loc pot să spun că este şcoala iubirii.
Aici înveţi că a iubi înseamnă a te dărui, dar dincolo de ceea ce simţi, dincolo de prospeţimea sensibilităţii şi de pasiune. A iubi nu înseamnă a trai mai întâi elanuri impetuoase, stări extatice, pasiuni nebune, chiar dacă pot apărea şi din acestea. Există multe legi şi descrieri a iubirii, dar există şi adevăruri dincolo de legi.
A fi în iubire înseamnă a fi în Dumnezeu.

Iubirea spune: Cunosc mizeria ta, lupta şi suferinţele sufletului tău, deficienţele şi infirmităţile trupului tău; cunosc laşitatea ta, păcatele tale şi totuşi îţi spun iubeşte-mă aşa cum eşti.
Dacă aştepţi să fi înger pentru a te dărui dragostei, nu mă vei iubi niciodată. Chiar dacă eşti în îndeplinirea datoriei şi practicarea virtuţii, dacă vei cadea des în acele greşeli pe care ai vrea să nu le faci niciodată, nu îţi voi îngădui să nu mă iubeşti. Îubeşte-mă aşa cum eşti.
În orice împrejurare sau situatie vei fi, favorabilă sau nefavorabilă, în încredere sau neîncredere, iubeşte-mă aşa cum eşti…Vreau dragostea sărmană a inimii tale; dacă aştepti să fii desăvârşit pentru a mă iubi, atunci nu mă vei iubi niciodată.
Nu voi putea, oare, face Eu din orice graunte un serafim, în care să radieze puritatea, nobleţea şi dragostea? Nu sunt Eu oare Atotputernicul? Şi dacă îmi place sa-i las în nulitate pe cei care sunt minunaţi şi prefer săracăcioasa dragoste a inimii tale, nu sunt oare Eu stapânul dragostei Mele?
Fiul Meu, lasă-mă să te iubesc. Vreau inima ta. Bineînteles vreau cu timpul sa te transform, dar pentru moment te iubesc aşa cum eşti…şi doresc ca si tu sa faci acelaşi lucru; Eu vreau să văd cum se ridică dragostea din cele mai ascunse unghere ale sărăciei şi mizeriei tale. Iubesc în tine şi slabiciunea ta, iubesc dragostea săracilor şi a celor în mizerie; doresc de la ei continuu cuvintele: Isuse, te iubesc.
Vreau ca aceste cuvinte să fie unicul cântec al inimii tale. Nu am nevoie nici de ştiinţa ta, nici de talentul tău. Un singur lucru mă interesează: sa te văd ca lucrezi cu dragoste.
Nu virtuţile tale sunt cele care le doresc; eşti atât de slab încât Eu voi alimenta propria ta dragoste; nu te preocupa de aceasta. Ai fi putut să te dăruieşti pentru lucruri mult mai mari; voi lua pentru Mine puţinul pe care îl ai… pentru ca te-am creat pentru dragoste.
Nu lărgi mizeria ta; daca tu ai cunoaste perfect săracia ta, ai muri de durere. Ceea ce mi-ar îndurera Inima este să te vad că te îndoieşti de mine şi că îţi lipseste încrederea în Mine.
Vreau ca tu să te gândeşti la Mine în orice ora din zi şi din noapte; vreau ca tu să faci şi faptele cele mai neînsemnate din dragoste. Contez pe tine că-mi vei da veselie.
Nu te preocupa ca nu ai virtuţi; am să ţi le dau pe ale Mele. Când va trebui să suferi îţi voi da puterea Mea. Mi-ai dat dragostea, am să-ţi dau să ştii să iubeşti dincolo decât tu poţi visa… Dar aminteşte-ţi… iubeşte-mă aşa cum eşti.
Orice s-ar întampla, nu aştepta să fi sfânt pentru a fi sincer în dragoste, aşa nu mă vei iubi niciodată…
(Mons. Lebrun)

Dragii mei, fiecare am fost creaţi ca să fim şi să îndeplinim o misiune pentru care nimeni altul nu a fost creat. În planul iubirii, în lumea lui Dumnezeu fiecare dintre noi ocupă un loc special pe care nimeni altul nu îl are. Puţin contează dacă sunt bogat sau sărac, dispreţuit sau respectat de oameni. Suntem unici şi avem o viaţă unică in iubirea iubirii. Chiar dacă eu nu îmi dau seama de asta, chiar daca nu Îl slujesc comform chemării mele, Îi sunt tot atât de necesar cât un înger al său. De ce? Pentru că iubirea ne iubeşte aşa cum suntem.

Secretul raiului… este iubirea necondiţionată.

Floarea de lotus

Imi asez mainile in juru’ti PreaSfanta Florare de lotus.
Raza de Soare iti lumineaza drumul.
Este drumul contopirii sarutului celor doi iubiti.
Este drumul presarat cu Lumina privirii lor.
Este drumul alcatuit din luminile ancestrale.
Este drumul lin, delicat, al imbratisarii rasaritului in tacerea inimii.
Este drumul asezat in locul „acasa” al Indiei.
Este frumusetea Gangelui, cuprins de jocul lotusului.
Este lotusul inimii celor doi iubiti,
Reuniti in petalele rugaciunii Shivaice.
Readusi in templul de unde au plecat si unde s-au reintors.
Este vocea iubirii Universului in floarea inimii lor.
Este mudra impreunarii Eternitatii in atingerea trezirii,
Celui care a fost, Celei care a fost,
Redevenirea completa a Unicului.
Preasfanta florare de lotus, care in dimineti, in cursul zilei,
in amurgul serii reversi a Ta Gratie in sufletele Celor care te adora,
plini de umilinta, de semerenie, de iubire, de recunostinta,
Iti cantam cantecul curgerii in binecuvantatul Gange,
Cel care curge in Noi, unirea cu frumusetea inimii Tale,
Lotus Sfant!