vineri, 18 aprilie 2014
Inima omului se transforma cu adevarat atunci cand acesta este capabil, ca in ciuda tuturor situatiilor dificile sau dureroase pe care le-a experimentat cu cineva, sa poata sa-si deschida inima si sa spuna: "Multumesc. Multumesc pentru aparitia ta in viata mea si multumesc pentru binecuvantarea pe care mi-au adus-o la lumina constiintei. Multumesc ca existi si iti doresc tot binele din lume si stiu ca experienta noastra, exact asa cum a fost ea, a adus lectii valoroase pentru amandoi. Multumesc cu sinceritate, din adancul inimii."
Nu
te compara niciodată cu nimeni. Fiecare își are propriul rol pe acest
Pământ. Comparația cu altcineva este întotdeauna un act de violență la
adresa ta și o nerecunoaștere a Ceea Ce Ești de Fapt: o ființă de
lumină, spirituală, extrem de valoroasă.
Pentru
a trai in armonie unii cu ceilalti, este necesar sa renuntam la ideea
de competitie sau de a dovedi cuiva superioritatea noastra. Aceasta
idee este una falsa, egotica, ce ne indeparteaza de centrul inimii
noastre si de adevarul Sinelui nostru Divin. Nu suntem nici superiori si
nici inferiori nimanui. Suntem expresii unice si minunate ale lui
Dumnezeu, iar prezenta fiecaruia dintre noi conteaza.
Nu conteaza cati bani avem in cont, cate averi materiale am dobandit,
ce roluri purtam in lume, ce cariera, culoare, masura sau religie avem.
Ceea ce conteaza cu adevarat nu poate fi masurat sau cumparat, pentru ca
el exista in interiorul nostru. Cand vom putea pretui cu adevarat
fiecare existenta de pe acest pamant, regasind in ea scanteia si
perfectiunea divina, atunci vom stii ca vom incepe sa privim lumea prin
ochii potriviti: prin cei ai inimii, ai iubirii, ai adevarului de
dincolo de aparente. Atunci vom incepe sa descoperim adevarata Iubire.
Atunci vom incepe sa simtim prezenta a Ceea Ce Suntem cu Adevarat!
Pentru tot ce am fi tentati sa judecam, exista un opus pentru care merita sa ne rugam si pentru care sa fim recunoscatori.
Cum sa mai fim suparati pe cel de langa noi, cand constientizam ca acesta nu ne este decat o oglinda, un mesager prin intermediul caruia avem din nou oportunitatea de a face pace cu acele aspecte din noi insine care ne cer atentie si acceptare?
Cand te vei putea opri macar pentru o clipa din lumea mintii prin care te-ai pierdut si te-ai ancorat si vei respira adanc, din dimensiunea profunda a inimii, vei putea descoperi in jurul tau numai bucurie, numai frumusete, numai culoare si iubire. Iesi putin din minte si deschide-ti inima sa gusti bucuria si frumusetea vietii ce te inconjoara.
Vom gasi cea mai mare bucurie si insemnatate atunci cand ne vom dedica viata intrajutorarii celorlalti. Suntem aici pentru a ne fi de folos unii altora, pentru a invata si a ne inspira unii prin altii. Suntem aici sa fim marturii vii ale Iubirii Divine pe Pamant.
Pe ceea ce ne vom concentra, acel lucru va prospera in vietile noastre. Daca vom continua sa vedem in oameni neajunsurile lor, nu vom face decat sa ne punem umarul la prosperarea acestora. Insa, putem alege si o alta cale. Putem alege sa vedem in ceilalti capacitatea lor de a iubi, de a fi toleranti, de a face lucruri care sa ne mangaie inima. Vom fi surprinsi de cat de multe surprize minunate ne pot face ceilalti, atunci cand incetam sa-i mai judecam si ne deschidem inima fata de ei. Judecata si razvratirea ne vor indeparta unii de ceilalti, dar iubirea si acceptarea ne vor aduce intotdeauna impreuna. Depinde numai de noi ceea ce dorim sa traim.
In orice moment dureros, iubirea ne cheama din nou.
In plina dezamagire, iubirea ne invita la iertare.
Sa raspundem fiecarei jigniri cu iertare si iubire. Sa-l ajutam pe celalalt sa-si regaseasca propria cale spre iubire si pace sufleteasca, nu intorcandu-i moneda, ci ajutandu-l sa treaca de perioada dureroasa prin care acesta trece. Avem nevoie de cat mai multa toleranta si compasiune unii fata de altii, iar acest lucru sa nu insemne ignoranta sau inconstienta, ci tocmai cunoasterea unui adevar mai inalt, acela al iubirii. Doar iubirea va fi cea care ne va vindeca ranile si ne va aduce mai aproape unii de ceilalti.
Suntem foarte mult pe drumuri. Pe drumuri ale vietii, pe drumuri ale gandurilor. Din cand in cand, merita sa ne mai oprim din drum si sa admiram privelistea. Sa facem o retrospectiva si sa ne uitam in interior. Sa fim sinceri si sa ne ascultam inima. Sa ne oferim ocazia sa descoperim daca mergem in directia in care simtim ca este pentru noi sau nu. Sa recunoastem daca putem imbunatati ceva. Sa admitem cand este momentul sa mai renuntam din bagaje. Sa ne amintim sa respiram si sa avem incredere. Sa nu mai facem lucrurile intr-un mod mecanic, ci sa ne dam voie sa simtim viata care se manifesta prin noi. Haideti sa ne mai oprim din cand in cand sa cugetam si sa ne reintoarcem in interior. Sa multumim pentru momentul in care ne aflam. Sa binecuvantam calatoria avuta pana acum si sa ne deschidem inima pentru cea care urmeaza.
Observa si pretuieste diversitatea, insa nu o judeca niciodata. Ramai in pura observare a tot ceea ce se petrece si deschide-ti inima sa poti aduce multumire si recunostinta pentru toate felurile in care Dumnezeu se manifesta prin oameni. Daca cineva urmeaza o cale straina noua, acest lucru nu inseamna neaparat ca acea cale este gresita. Pretuieste-o si respect-o, chiar daca nu esti de acord cu ea si chiar daca tu nu-i vezi insemnatatea. Cand vom putea, in sfarsit, sa pretuim fiecare manifestare exact asa cum se manifesta ea, fara dorinta egotica de a incerca a o schimba sau a o manipula, atunci nu doar ca vom gasi inauntrul nostru o pace nesfarsita, dar vom descoperi si o poarta a inimii ce ne va deschide intotdeauna drumul spre iubire si pretuire a tot ce ne inconjoara.
Elibereaza-te de toate resentimentele si rezistenta pe care o porti cu tine asupra oamenilor din viata ta, asupra experientelor trecute, asupra a tot ceea ce iti inchide inima. Respira profund si trimite toata iubirea si binecuvantarea ta tuturor oamenilor ce ti-au trecut pragul vietii si tuturor experientelor pe care le-ai avut de-a lungul timpului. Fa pace cu tot ceea ce a fost si cu tot ceea ce este. Elibereaza-te de tot ceea ce te tine departe de iubire, de pace si de armonie. Cu cat vei tine mai mult toate aceste resentimente, cu atat mai multa durere iti vei provoca. Cu atat mai mult te indepartezi de iubire. Este momentul sa intelegi ca fiecare om din viata ta a fost un inger, un mesager divin care a vrut sa-ti transmita un mesaj despre tine insuti. Experienta cu acesta a fost dureroasa din cauza rezistentei tale cu privire la a-ti primi mesajul. Elibereaza-te si elibereaza-l. Binecuvanteaza-l si doreste-i tot binele din lume. Vezi care este mesajul pe care el l-a avut de transmis pentru tine. Nu-i niciodata tarziu sa ne invatam lectiile. Ramai in iubire si cu inima deschisa! Vei primi toate mesajele de care ai nevoie!
De fiecare data cand simti o greutate pe suflet cu privire la o persoana din viata ta, deschide-ti inima si trimite-i toata iubirea si lumina ta. Fa tot ceea ce poti pentru a crea puritate si armonie intre voi. Renunta la resentimente si asteptari nefondate si doar lasa iubirea sa curga prin tine si sa va reuneasca, sa va readuca impreuna in acel punct de pace deplina. Nimic nu e mai frumos decat o inima curata si o viata traita in armonie.
Putem
face atat de multe pentru noi, facand atat de multe pentru cei de langa
noi. O inima inchisa, o minte plina de judecata, o stare continua de
nemultumire si de resentimente nu va face decat sa ne indeparteze unii
de altii si de ceea ce Suntem cu
Adevarat. Cand vom cultiva blandetea, compasiunea si acceptarea celor de
langa noi, vom simti cum inauntrul nostru se vor petrece transformari
uluitoare. Iubirea este forta care poate transforma totul. Iubirea este
cea care ne uneste si ne readuce in centrul inimii noastre, unde
descoperim ca suntem unul si acelasi. Cand vom inceta sa mai tinem atat
de multa ranchiuna, cand vom inceta sa-i mai judecam atat de mult pe
oameni si, in schimb, vom incepe sa ii iubim mai mult, nu doar ca vom
spori capacitatea de iubire in lume, dar ii vom ajuta pe ceilalti sa se
vindece si totodata ne vom vindeca si noi inimile ranite si ne vom
debarasa de Sinele Fals. Iubirea deplina pentru cel de langa noi ne va
ajuta sa descoperim inauntrul nostru iubirea adevarata.
Recunoasterea
si acceptarilor tuturor partilor din noi insine este un pas important
in calatoria noastra spirituala. Niciodata fuga nu este o solutie.
Tocmai de ceea ce fugi, acel aspect iti cere atentia, acceptarea si
vindecarea. Cu cat reprimi mai mult, cu atat mai mult va creste in
intensitate. Cu cat accepti mai repede, cu atat mai repede se va
vindeca.
Inainte
de a rosti un cuvant, intreaba-te intotdeauna: Ceea ce urmeaza sa spun
este cu adevarat necesar? Este plin de iubire si compasiune fata de cel
de langa mine? Ma ajuta cu ceva pe mine sau pe cel de langa mine? Vine
dinauntrul inimii mele, din sinceritate si iubire, sau este doar un
cuvant aruncat inconstient in afara, care-l poate rani pe celalalt sau
chiar pe mine? Spunem de multe ori foarte
multe cuvinte ne-necesare, care nu ne servesc pe niciunul dintre noi.
Daca doresti sa impartasesti ceva cu cel de langa tine, atunci devino
constient de locul din care doresti sa impartasesti aceste lucruri cu
el. Vorbele tale vin din inima sau din ego? Cele din inima va inalta pe
amandoi, cele din ego va ranesc pe amandoi.
Raiul pe Pamant este o
alegere pe care o facem fiecare dintre noi, in fiecare moment al vietii
noastre. El nu este un loc pe care sa-l gasim, ci un loc pe care il
cream prin trairea Adevarului Iubirii, oricand, oriunde si in orice
circumstanta.
Haideti
sa invatam sa fim liberi, sinceri si generosi. Sa ne oferim ajutorul
neconditionat atunci cand putem face acest lucru. Sa invatam sa cerem
ajutorul atunci cand avem nevoie de el, fara a considera ca a face acest
lucru ne va face inferiori.
Haideti sa fim atenti la lumea din jurul nostru, la tot ce se intampla si sa invatam sa ne fim aproape, sa trecem dincolo de iluziile separarii si sa incepem sa ne apropiem mai mult unii de ceilalti, chiar daca aparent consideram ca suntem niste "straini".
Sa ne intampinam cu dragoste oriunde ne-am intalni, sa ne oferim ajutorul oriunde este nevoie de el, sa ne deschidem inimile oriunde si alaturi de oricine ne-am afla. Sa fim autentici. Sa fim generosi. Sa fim fara de judecata. Sa ne uneasca in schimb iubirea si dorinta de armonie intre toate sufletele aflate pe acest Pamant.
Aceasta postare reprezinta un apel la deschiderea inimii, la sinceritate completa, la ajutor neconditionat, indiferent de circumstante. Dumnezeu nu ne pune degeaba intr-un loc. El ne pune acolo, pentru ca acolo are nevoie de noi. O intalnire cu oricine nu este intamplatoare. Ea face parte din Planul Divin. Haideti sa ne deschidem ochii si inimile si sa incepem sa ne traim viata DOAR prin intermediul iubirii.
Sa fim blanzi, calzi si generozi. Cu oricine. Oriunde ne-am afla.
Haideti sa fim atenti la lumea din jurul nostru, la tot ce se intampla si sa invatam sa ne fim aproape, sa trecem dincolo de iluziile separarii si sa incepem sa ne apropiem mai mult unii de ceilalti, chiar daca aparent consideram ca suntem niste "straini".
Sa ne intampinam cu dragoste oriunde ne-am intalni, sa ne oferim ajutorul oriunde este nevoie de el, sa ne deschidem inimile oriunde si alaturi de oricine ne-am afla. Sa fim autentici. Sa fim generosi. Sa fim fara de judecata. Sa ne uneasca in schimb iubirea si dorinta de armonie intre toate sufletele aflate pe acest Pamant.
Aceasta postare reprezinta un apel la deschiderea inimii, la sinceritate completa, la ajutor neconditionat, indiferent de circumstante. Dumnezeu nu ne pune degeaba intr-un loc. El ne pune acolo, pentru ca acolo are nevoie de noi. O intalnire cu oricine nu este intamplatoare. Ea face parte din Planul Divin. Haideti sa ne deschidem ochii si inimile si sa incepem sa ne traim viata DOAR prin intermediul iubirii.
Sa fim blanzi, calzi si generozi. Cu oricine. Oriunde ne-am afla.
Transformarea inimii
“Daca stii ce transforma o singura inima, inseamna ca stii ce poate transforma o lume intreaga.” - Marianne Williamson
Nu-i deloc greu sa constientizam de ce
are celalalt nevoie intr-un moment dificil al vietii sale, pentru ca
exact de acel lucru am avut si noi nevoie in momentele noastre dificile.
Este necesar doar sa ne oprim pentru o clipa si sa constientizam aceste
lucruri, inainte de a intra in judecata sau in condamnare fata de
comportamentul celuilalt. Daca ne-am putea reaminti ca orice om care
creaza suferinta la randul sau este un om care se zbate el insusi in
suferinta, atunci in inima noastra ar avea loc o profunda transformare.
Atunci am intelege ca nu este nimic
personal la mijloc, ci este doar o situatie prin care celalalt doar in
acest mod stie sa o traverseze. Iar in aceste momente nu are nevoie de
razvratirea noastra, ci de iubirea noastra. Iubirea noastra fata de el,
tocmai in clipele in care aceasta ar parea ca n-ar merita aceasta
iubire, va produce o reala transformare atat in inima noastra, cat si in
inima celuilalt.
Transformarea inimii noastre se va
petrece in momentul in care am fi putut alege razvratirea, dar in
schimb, am ales pacea. Atunci cand am fi putut alege sa judecam, dar am
ales, in schimb, sa intelegem. Atunci cand am fi putut alege sa
intoarcem moneda, dar am ales, in schimb, sa intoarcem obrazul. In acel
moment, lasam la o parte toate credintele noastre egotice si ne
deschidem spre un taram magic, demult uitat, acela al Iubirii Divine.
Acea Iubire care vindeca total si complet, care nu poarta resentimente,
care nu tine dusmanie, care are puterea de a transforma inimile
oamenilor pentru totdeauna, reamintindu-le Cine Sunt Ei cu Adevarat.
Inima
omului se transforma cu adevarat atunci cand acesta este capabil, ca in
ciuda tuturor situatiilor dificile sau dureroase pe care le-a
experimentat cu cineva, sa poata sa-si deschida inima si sa spuna:
“Multumesc. Multumesc pentru aparitia ta in viata mea si multumesc
pentru binecuvantarea pe care mi-ai adus-o la lumina constiintei.
Multumesc ca existi si iti doresc tot binele din lume si stiu ca
experienta noastra, exact asa cum a fost ea, a adus lectii valoroase
pentru amandoi. Multumesc cu sinceritate, din adancul inimii.”
Renuntarea la vinovatie, la resentimente
sau la condamnare impotriva celuilalt, ne va ajuta sa constientizam ce
rol minunat are aceasta persoana in viata noastra. Atunci constientizam
ce dar binecuvantat reprezinta intalnirea noastra cu acesta, oferindu-ne
oportunitatea sa ne eliberam de tot ceea ce Noi nu suntem, pentru a
cunoaste Experienta a Ceea Ce Suntem.
Din momentul in care am cunoscut
Realitatea Iubirii Divine, inimile si vietile noastre sunt transformate
pentru totdeauna. Chiar si in momentele in care nu o vom trai, vom sti
ca exista o posibilitate mai inalta spre care suntem intotdeauna chemati
sa o recunoastem si sa o retraim. Acest lucru ne poate fi uneori de
ajuns pentru a ne Reaminti Adevarata Realitate.
http://taniatita.info
Traindu-ne durerea
Poate parea paradoxal de spus ca numai traindu-ne durerea, ne vom putea elibera de ea. Insa,
s-ar putea sa existe un miez de adevar si aici. De mult prea multe ori
am fugit atunci cand o durere se nastea in interiorul nostru, apeland la
tot felul de artificii exterioare (mancare, prieteni, filme,
cumparaturi), tocmai pentru a nu trebui sa dam fata in fata cu ceea ce
ne doare. Insa, de ceea ce fugim, nu scapam. Cu ceea ce nu facem pace, ne va urmari pana in momentul in care suntem pregatiti sa facem pace.
Uitandu-ne
tot timpul dupa pansamente exterioare, vom uita ca atat sursa durerii,
cat si sursa vindecarii, sunt amandoua in interiorul nostru. Intr-un
moment dureros, alegand sa ne traim durerea, in loc sa o mai reprimam,
deschidem o cale prin care putem face pace cu tot ceea ce ne doare.
Deschidem usa vindecarii, a acelei vindecari autentice, ce vine din
constientizare, acceptare si intelegere spirituala.
Daca am
alege sa ne intoarcem in noi insine de fiecare data cand apare o
suferinta, ramanand acolo, in liniste deplina, adancindu-ne din ce in ce
mai profund, ne vom oferi ocazia sa descoperim in interiorul nostru un
spatiu in care suntem tot timpul in siguranta, chiar si atunci cand nu
pare. Descoperim ca noi nu suntem durerea noastra si nici nu suntem cel
care simte durerea. Pentru ca acesta este intotdeauna ego-ul, dar Noi
(Ceea Ce Suntem Noi cu Adevarat), nu suntem ego-ul nostru.
Iar in
aceasta constientizare, ne dam voie sa pasim intr-un loc al inimii, in
care descoperim un loc sacru, care nu cunoaste durerea, suferinta sau
tradarea. Pasim in spatiul Sinelui Nostru Divin, in care ni se face
cunoscuta o realitate mult dincolo de ceea ce am cunoscut pana acum. O
realitate a sigurantei, a iubirii si a armoniei. O realitate unde nu
exista boala, greseala, imperfectiune. Pentru ca In Cine Suntem, suntem
perfecti. Doar ca ne-am identificat cu cine Nu suntem, si acest lucru a
reprezentat sursa durerii de fapt. Insa, in momentul in care am
constientizat adevarata noastra Esenta, suntem liberi de orice boala, de
orice durere, de orice iluzie. Pentru ca Adevarul s-a facut cunoscut.
Pentru ca Lumina a luat locul intunericului.
Dar pana
ca acest lucru sa se intample, poate primul pas este acela de a inceta
sa mai fugim, oferindu-ne timpul de constientizare si vindecare. Iar
acest lucru nu se va petrece cu adevarat, fara momentele noastre de
liniste deplina si de adancire in adancul inimii. Traindu-ne durerea,
abandonandu-ne in ea, fara judecata si fara dorinta de a ne elibera de
ea, va avea loc la un moment dat o tresarire. O constientizare care nu
poate fi redata in cuvinte. Insa experienta va fi cea care va face
diferenta.
Frica va
disparea din momentul in care vom inceta sa ne mai luptam cu ea. Durerea
la fel. Insa acest lucru nu se va petrece, reprimandu-le, ci
acceptandu-le si facand pace cu ele. Lasandu-le oportunitatea sa ne
spuna ceva despre Cine Suntem. In existenta lor sta o lectie, un mesaj
care trebuie preluat. Cand lectia este invatata, efectul dispare, pentru
ca si-a terminat rolul. Si-a indeplinit misiunea.
http://taniatita.info
Lasa lacrimile sa curga
“E
nevoie de ani intregi de lacrimi ca sa inmuiem duritatea ce se dezvolta
in aceasta lume si care acopera sinele nostru sensibil si tandru.
Lacrimi pentru fiecare pierdere devastatoare. Lacrimi pentru fiecare
esec umilitor. Lacrimi pentru fiecare greseala repetata.
Cei care
permit acestor lacrimi sa curga, si chiar le cinstesc, nu sunt ratati
in ale iubirii, ci mai degraba, adevaratii ei initiati. Mai intai
durerea – si apoi puterea. Mai intai inima se frange – si apoi se avanta
spre inaltimi.”- Marianne Williamson
Ce pace profunda se asterne in inimile noastre dupa fiecare portie de lacrimi varsate! Lacrimile spala durerea si vindeca inimi. Curata sufletul si il inalta.
Dupa fiecare durere traita si plansa, se face liniste, iar in acea liniste desavarsita ne reconectam la Cine Suntem.
In acel moment cand toate mastile au cazut, cand durerea s-a spalat,
cand rezistenta a fost eliberata si nu a mai ramas nimic, simtim cum
renastem, de data asta mult mai linistiti, mai luminosi si plini de
pace.
In deplina
suferinta, simtim cum inima se sfasie de durere, insa ceea ce se
intampla cu adevarat este ca tocmai atunci inima se vindeca cu adevarat.
De ce? Pentru ca in plangerea durerii, inima ranita se deschide, lasand
luminii divine sa intre si sa vindece toate partile indurerate, aducand
pace si vindecare profunda.
Inima ranita e cea mai vulnerabila, dar tocmai aceasta vulnerabilitate ii face loc lui Dumnezeu sa intre.
Prin intermediul lacrimilor pe care le lasam sa curga, ne dam din calea
noastra si facem loc divinului sa ne slefuiasca si sa ne desavarseasca.
Ego-ului ii este tare greu sa faca pace cu durerea, pentru ca insasi existenta durerii ii hraneste existenta.
Am pus pentru prea multa vreme masti, umbre, temeri, dureri si
resentimente de tot felul deasupra sufletului nostru, indepartandu-ne
din ce in ce mai mult de centrul Fiintei Noastre. Si de asta ne este
acum atat de greu.
Sunt multe
astfel de momente pe drumul calatoriei noastre spre Sine, pentru ca pe
acest drum spre inapoi, spre centrul Fiintei, trebuie sa parcurgem toate
etapele ce ne-au indepartat de adevarul si armonia inimii noastre. E ca
si cum am face un drum inapoi si am vindeca si elibera tot ceea ce a
fost pus deasupra comorii noastre interioare. Si multe au fost puse
deasupra.
Pentru ca
fiecare dintre acestea sa primeasca vindecare si eliberare, este necesar
ca mai intai sa le recunoastem si sa facem pace cu ele. Dar in procesul eliberarii, durerea inca isi mai are un mare rol.
E ca si durerea facerii. Pentru ca o mama sa dea nastere unui miracol
de copil, este necesar sa treaca prin travaliul nasterii. La fel este si
cu noi. Nu ne putem reaminti Cine Suntem cu Adevarat, atata timp cat nu
ne-am eliberat de cine nu suntem. Iar acest proces este un proces
confuz, tulburator si de foarte multe ori, extrem de dureros. Durerea
are aici rolul de purificator. Arde tot ceea ce noi nu suntem, pentru ca
Splendoarea si Lumina a Ceea Ce Suntem cu Adevarat sa iasa la
suprafata.
Lasa lacrimile sa curga si sa spele toata durerea, ca in final sa ramana liniste si pace in inima ta.
Cu fiecare lacrima varsata – o masca cazuta, o umbra vindecata, un
resentiment eliberat. Lacrimile au o imensa putere de vindecare. Lasa-le
sa curga pana se elimina orice suferinta si orice iluzie. Lasa-le sa-ti
faca cunostinta cu Adevarata Ta Fiinta.
Fii binecuvantat, suflet drag!
http://taniatita.info
Renuntarea la asteptari
Renuntarea la asteptari
Indiferent
de cat de mult ne-ar iubi, oamenii ne vor dezamagi intotdeauna atata
timp cat vom avea pretentia ca ei sa faca ceea ce ne dorim noi sa faca
sau sa urmeze calea pe care noi ne dorim ca acestia sa o urmeze.
Pentru
pacea inimii noastre si pentru armonia vietii noastre, este necesar sa
intelegem ca fiecare dintre noi ne avem propriile lectii de invatat.
Aceste lectii nu sunt aceleasi pentru toata lumea si, totodata, nu
exista doar un singur mod sau o singura cale de a le invata. Fiecare
dintre noi este necesar sa aiba libertatea de a-si urma propria cale,
pentru ca acea cale ne ofera semnele si experientele cele mai potrivite
pentru fiecare dintre noi. Nu toti rezonam cu acelasi lucru si nu pentru
toti sunt valabile toate caile. Si mai ales, devenim pregatiti pentru a
ne accepta propriile lectii, la momente foarte diferite, in contexte
diferite. Acest lucru nu este de condamnat, ci doar de respectat si de
inteles.
A pune pe umerii celorlalti propriile noastre asteptari, este drumul sigur spre propria noastra suferinta.
Este timpul sa facem pace cu alegerile celorlalti si sa avem increderea
ca pentru fiecare dintre noi va veni momentul cel mai potrivit pentru a
ne invata, sau mai bine zis, pentru a ne reaminti lectiile pe care le
avem de reamintit.
Uneori este foarte dureros sa privesti cum ceilalti merg pe o cale pe care noi nu o intelegem sau cu care nu suntem de acord.
Ne simtim de multe ori nedreptatiti, tradati sau abandonati. Insa
acesta este modul mintii noastre egotice de a ne tine in iluzie si in
separare. Pe Cei Care Suntem cu Adevarat, nimic nu ne poate
dezamagi, trada sau abandona, pentru ca acolo nu exista durere,
dualitate sau nedreptate.
De fiecare
data cand ne doare, durerea este resimtita de fapt de cel care poate
resimti durerea, acea imagine falsa a ceea ce credem ca suntem, si nu a
Ceea Ce Suntem De Fapt.
A renunta
la asteptari cu privire la ce ar trebui sa faca sau sa nu faca ceilalti
pentru noi, oferindu-le tuturor libertatea de a-si urma propria cale,
chiar daca aceasta este foarte diferita de a noastra, este un mare act
de pace interioara, de eliberare atat a noastra, cat si a celuilalt.
Faptul ca ceilalti urmeaza un drum diferit nu trebuie sa reprezinte o
cale de separare, ci din contra, o oportunitate de a cunoaste si de a
trai cu adevarat iubirea neconditionata.
Cand nu
vom mai avea pretentii ca ceilalti sa faca ce vrem noi sa faca si cand
nu ne vom mai razvrati impotriva alegerilor celorlalti, cautand in
schimb sa-i intelegem si sa le fim aproape indiferent de calea pe care o
urmeaza, vom simti o profunda transformare in interiorul inimilor noastre. Vom simti o usurare deplina. O libertate profunda si poate chiar o putere interioara de nedescris.
Si nu vorbesc acum despre puterea aceea egotica care cauta atentie si
recunoastere, ci o putere divina, care intelege ceea ce este dincolo de
aparente. Care este in pace cu tot si cu toate. Care nu pretinde, pentru
ca stie ca nu este nimic de pretins. Care nu impune, pentru ca stie ca
impunerea nu este o cale a eliberarii. Care nu asteapta nimic de la
nimeni, dar care ofera totul. In acel spatiu suntem Acasa. In acel
spatiu ne reamintim Cine Suntem cu Adevarat. Acolo, nu exista asteptari,
nedreptate, tradare sau greseala.
Cand vom
ajunge sa vedem in fiecare experienta doar ceea ce trebuie sa fie pentru
invatarea lectiilor si pentru eliberarea de sub capcana ego-ului, vom
cunoaste o pace deplina, o pace care vine din eliberarea de asteptari,
de resentimente, de razvratire si de tot ceea ce noi nu suntem, lasand
loc ca Ceea Ce Suntem cu Adevarat sa rasara si sa straluceasca prin
intermediul nostru.
In
renuntarea la ceea ce am astepta ca celalalt sa faca pentru noi, vom
descoperi o bucurie cu adevarat autentica ce vine din interior,
revarsand asupra noastra Gratia si Intelepciunea Divina. Este pur si simplu sublim sa traiesti in acel spatiu. Spre acesta suntem chemati in fiecare moment. Aceasta Iubire Deplina ne cheama sa o cunoastem in fiecare clipa. Aceasta eliberare ne face cunostinta cu Cine Suntem de Fapt.
Toate
acestea le putem trai cu totii, insa asteptarile, resentimentele,
dusmania, manipularea, nu au ce cauta intr-un astfel de loc. In
loc sa ne apropie de aceasta traire, ele mai mult ne departeaza. E
momentul sa dam drumul tuturor aspectelor ce ne indeparteaza de Adevarul
Fiintei Noastre Adevarate.
E momentul sa ne bucuram de Cine Suntem.
Cu toata pretuirea a Ceea Ce Esti si cu toata bucuria recunoasterii Mele in Tine,
te imbratisez si Te Vad cu Adevarat!
Stiu Cine Esti, pentru ca Suntem La Fel…
http://taniatita.info
Despre Inviere si iubire
Ce iei cu tine cand pleci din aceasta viata?
Corpul?- Nu.
Relatiile? – Intr-un fel. Nu asa cum par, ci asa cum sunt cu adevarat.
Cunoasterea? – Nu continutul, dar da: concluziile; nu ceea ce stii ci ceea ce ai interiorizat.
Sufletul? – Da. Pana cand te identifici eu el (adica pana la Iluminare)
Spiritul/esenta ta divina? – S-ar putea
ca de fapt el sa fie cel care te ia de aici, cand forma, sau cine/ce
esti tu nu mai este utila in acest plan.
Poate ca spiritul, atunci cand murim
fizic, dizolva particulele pentru a le agrega apoi intr-o alta forma,
iar cand murim sufleteste dizolva ego-ul pentru a agrega apoi elementele
intr-un alt tu.
Amintirea insa a trecerii tale ramane
eterna. Intr-o baza de date imensa, aceasta biblioteca – Dumnezeu,
suntem cu toti, si in ea fiecare fir de par ne este numarat, fiecare
gand, intentie si fapta memorata. De cand am aparut si pana in prezent
tot ce am fost, suntem si devenim, este tinut minte. Precum un parinte
care isi iubeste copilul si doreste sa pastreze vie in inima lui
amintirea primului zambet, primului pas, primului cuvant la fel si Tatal
Ceresc si Mama Pamant tin minte tot ce am facut, facem si vom face. Nu
pentru a ne pedepsi, sau trage la raspundere ci pentru ca Suntem Copii
lor. Dumnezeu/Tata/Mama/Sursa ne-a creat cu iubire, din iubire si suntem iubiti neconditionat in fiecare clipa.
Iar Dumnezeu a iubit atat de mult
oamenii incat a dat pe Fiul Sau pentru ca sa ne reaminteasca ca pacatele
noastre au fost iertate. De fapt, primind iertarea in inima, sa ne
eliberam de frici, angoase si tristete, si sa primim constienta Darului
Vietii. La fel cum Iisus a inviat si noi, prin eliberarea de suferinte,
ne nastem din nou. Iar singurul pacat a fost si este doar Ignoranta.
Hristos este iubire neconditionata. Nu poti sa iubesti neconditionat si
sa judeci. Iisus a spus “EU sunt Calea, Adevarul si Viata”. Dar el nu se
referea la eu=Iisus=corpul fizic, ci la esenta Sa Hristica, de Iubire.
Cand lasi la o parte orice judecata si critica despre altii, despre
tine, despre Dumnezeu, faci loc Hristului din tine, iubirea din tine sa
iti binecuvanteze corpul, mintea si sufletul. Atunci fiecare vorba,
fapta si rezultat poarta energia iubirii …si tu si eu si toti suntem
atunci Mantuiti.
Mantuiti de ignoranta si constienti de Iubirea care
creeaza Universuri si te-a creat pe tine, pe mine si tot ceea ce este
intr-o splendida si neasemuita frumusete si perfectiune.
Fie ca Sarbatorile Pascale sa iti reaminteasca si sa
infloreasca in tine Adevarul. Sa fii Calea si Viata care le arata
directia si le lumineaza drumul cu iubire, blandete si candoare tuturor
celor care se uita in ochii tai.
http://andreafilip.com/despre-inviere-si-iubire/
You are the peace in silence. ~ Mooji
You are the peace in silence.
You are the silence in peace.
You are the light of consciousness
You are the light of consciousness
that causes all things to be seen.
You are the perceiving love
You are the perceiving love
devoid of objective identity.
You are the wisdom and love
You are the wisdom and love
which shines from the source of existence.
You are Unborn Awareness Self.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)