Ipoteza markerilor somatici propune un mecanism prin care procesele emotionale pot ghida (sau influenta) comportamentul si mai ales procesul de luare a deciziilor. Aceasta ipoteza a fost formulata de Antonio Damasio.

Atunci cand o persoana ia o decizie, trebuie sa evalueze posibilele variante de alegere prin utilizarea proceselor cognitive si emotionale. Atunci cand persoana se afla in fata unor alegeri complexe si conflictuale, probabil nu va putea sa ia o decizie pe baza proceselor cognitive, care devin suprasolicitate.

In astfel de cazuri markerii somatici pot ajuta in luarea deciziei. Markerii somatici sunt asociatii intre stimulii care induc o stare afectiva fiziologica asociata. In interiorul creierului markerii somatici sunt procesati in cortexul ventromedial prefrontal, o parte din cortexul orbitomedial. Aceste asocieri de markeri somatici pot reapare in procesele de luare a deciziilor si influenteaza procesarea cognitiva. Cand trebuie sa luam decizii complexe, markerii somatici creati de stimuli relevanti produc o anume stare somatica. Aceasta stare globala directioneaza sau influenteaza decizia privitor la actiune. Aceasta influenta asupra modului in care luam decizii poate apare inconstient, prin intermediul striatului ventral, sau constient, implicand o procesare corticala mai complexa. Damasio sustine ca markerii somatici ne directioneaza atentia inspre optiunile mai avantajoase, simplificand procesul decizional.
Amigdala si cortexul ventromedial prefrontal sunt componentele esentiale ale acestui mecanism, astfel ca lezarea oricarei din aceste structuri intrerupe actiunea lor de mediere a markerilor somatici.
Emotiile sunt schimbari care apar in starea corpului si a creierului ca raspuns la diferiti stimuli. Schimbarile fiziologice (tonusul muscular, frecventa cardiaca, eliberarea de hormoni, postura, expresia faciala, etc) apar in corp si sunt transmise la creier, unde sunt transformate intr-o emotie care spune ceva persoanei despre stimulul pe care l-a intalnit. In timp, emotiile si schimbarile corporale corespondente devin asociate anumitor situatii si rezultate din trecut.
Atunci cand luam o decizie, aceste semnale fiziologice (sau markeri somatici) si emotiile evocate de acestea sunt asociate constient sau inconstient cu rezultatul din trecut si ne influenteaza deciziile, astfel incat sa avem anumite comportamente si sa evitam altele. De exemplu, daca este perceput un marker somatic asociat cu un rezultat pozitiv, persoana se poate simti fericita si este astfel motivata pentru un anume comportament. Daca este insa perceput un marker somatic asociat unui rezultat negativ, atunci persoana se poate simti trista si acest lucru este o alarma interna care avertizeaza persoana impotriva unui anumit curs al actiunii. Aceste stari somatice specifice situatiilor, bazate pe si reintarite de experientele trecute, ne ajuta sa ne ghidam comportamentul inspre alegeri mai avantajoase si deci mai adaptative.
Conform cu ipoteza markerilor somatici exista doua cai distincte de reactivare a raspunsului markerilor somatici. Prima cale este cea in care emotiile pot fi evocate de schimbari in corp care sunt apoi proiectate in creier: circuitul corporal. De exemplu, daca intalnim un sarpe apare un raspuns de tip fuga sau lupta, care produce frica. A doua modalitate este cea in care reprezentarile cognitive ale emotiilor pot fi activate in creier fara sa fie produse in mod direct de un raspuns fiziologic: circuitul pseudo-corporal.  De exemplu, ne imaginam un sarpe si ni se face frica. Altfel spus, creierul poate anticipa mdificarile corporale, astfel incat putem raspunde rapid la stimuli fara a astepta ca evenimentul sa se produca.

 http://www.psihoterapie-integrativa.eu