Leo Buscaglia

Un trandafir poate ţine locul unei grădini, iar un prieten poate face cât întreaga lume.
Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu.
Fiecare zi reprezintă un nou început, o nouă mică viaţă. Mulţi s-au luptat pentru a trăi până în acest moment, până în această zi. Această zi ne dă ocazii pentru a învăţa ceva nou: există lucruri care ni se vor întâmpla doar o dată în viaţă, şi depinde de noi dacă vom profita de acestea sau nu.
Iubirea este viaţă. Şi dacă îţi lipseşte iubirea, îţi lipseşte viaţa.
A încerca înseamnă a risca eşecul.
Doar persoana care riscă este cu adevărat liberă.
Viaţa este un paradis pentru cei care iubesc multe lucruri cu pasiune.
A iubi înseamnă a risca să nu fii iubit în schimb.
A trăi înseamnă a risca să mori.
A spera înseamnă a risca să disperi.
A râde înseamnă a risca să pari un prost.
A plânge înseamnă a risca să fii numit sentimental.
Viaţa este teritoriu neexplorat. Îşi dezvăluie povestea clipă cu clipă.
O singură floare îmi poate fi grădină, un singur prieten îmi poate fi lumea.
Moartea este o provocare. Ne spune să nu irosim timpul. Ne spune să ne spunem chiar acum că ne iubim.

Roque Schneider

Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii.

Ionel Teodoreanu în Crăciunul de la Silvestri

Vântul, vântul şi numai vântul peste toate cele. Tropăia ca un galop masiv pe tablele acoperişurilor, făcându-le să huruie şi să pocnească, strâmbând firmele, cutremurând ferestrele, zgâlţâind firele electrice, oprind ca într-o mână cenuşie zborul cârdurilor de ciori şi împroşcându-l în funingini croncănitor negre; apoi răsucind în uriaşe spirale, cu urlet ascuţit, tot colbul strâns de pe câmpii şi uliţi.
Fată mare, o duritate vioaie în rotunzimi. Parcă se născuse pentru a fi goală pe vremea Zeilor. Sânii nu s-aplecau. Porneau. Erau rotunzi cu trufie. Porunceau mâinilor bărbăteşti, nu se închinau lor.
Diletant, într-un cuvânt, adică amator de succese facile în profesie, mulţumindu-te cu câştigurile strictului necesar, nu profesionist, pasionat de meserie, capabil de eforturi susţinute, cu sacrificiul comodităţilor imediate şi al agrementului zilnic.
Două trupuri vâsliră chinuit prin apele cu cer şi iad ale înecului adânc.
Iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renunţare la luciditate, un interimat al inimii.
Dacă eşti om sensibil, te sinucizi, dacă esti om însurat, dormi, şi dacă eşti om sadea, petreci.

Anne Morrow Lindbergh

Iubirea este o forţă. Nu este un rezultat; este o cauză.
Buna comunicare este la fel de stimulantă ca o cafea neagră şi tot atât ţi-e de greu să dormi după ea.
A da, fără a primi răsplată sau vreun semn de recunoştinţă, e ceva special.
Doar dragostea se poate împărţi la nesfârşit, în aşa fel încât între timp nu se termină.

La Rochefoucauld

Nimic nu îmbătrâneşte mai iute ca binefacerile.
Spiritele mediocre condamnă de obicei tot ce depăşeşte inteligenţa lor.
Nu suntem niciodată nici atât de fericiţi nici atât de nefericiţi pe cât credem.
Îi iertăm adesea pe cei care ne plictisesc, dar nu-i iertăm niciodată pe cei plictisiţi de noi.
Este mult mai uşor să potoleşti prima dorinţă, decât să le satisfaci pe toate cele care o urmează.
Ceea ce ne face atât de nestatornici în prieteniile noastre este faptul că e greu să cunoşti însuşirile sufletului şi uşor să le cunoşti pe ale minţii.
Nu există pasiune în care iubirea de sine să domine atât de mult ca în dragoste; sacrificăm mai degrabă liniştea persoanei iubite decât să ne-o pierdem pe a noastră.
Mila este, uneori, o îndemânatică prevedere a nenorocirilor ce ne pândesc; ajutăm pe alţii pentru ca şi ei să ne ajute în împrejurări asemănătoare. Clemenţa este, aparent, o varietate a milei. În realitate, ea se practică uneori din vanitate, alteori din lene, adeseori din frică, şi aproape întotdeauna din toate aceste trei motive laolaltă.
Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică.
Cea mai subtilă dintre toate fineţile este să ştim bine să ne prefacem că am cădea în cursele ce ni se întind.
Hotărârea, dreptatea, exemplul şi sinceritatea alcătuiesc ceea ce noi numim caracter. El este temelia demnităţii personale.Generozitatea este vanitatea dărniciei.
Defectele spiritului cresc, când îmbătrânim, ca şi acele ale feţei.
Dacă n-am avea deloc defecte, nu am avea atâta plăcere să le observăm la alţii.
Cât timp iubeşti, ierţi.
Mai degrabă îi iubim pe cei care ne urăsc, decât pe cei care ne iubesc mai mult decât vrem noi.
Încrederea oferă mai mult material de conversaţie decât inteligenţa.
Nu ajunge să ai calităţi mari; mai trebuie să ştii să le întrebuinţezi.
A asculta bine şi a răspunde bine e una din cele mai mari perfecţiuni ce se pot atinge într-o conversaţie.
Puţini oameni ştiu să fie bătrâni.
Ierţi atât cât iubeşti.
Caracterul este temelia demnităţii personale.
Prieteniile reînnodate cer mai multă grijă decât cele care n-au fost rupte niciodată.
Degeaba cauţi pacea aiurea, dacă n-o găseşti în tine însuţi.
Nu există decât un singur fel de dragoste, dar există mii de copii diferite.
Sinceritatea este o inimă deschisă. Puţini oameni o arată; de obicei ceea ce vedem este o imitaţie pusă pentru a prinde în capcană încrederea altora.
Împrejurările neprielnice nu ne fac ceea ce suntem, dar ne arată cine suntem.
Un om nu trebuie judecat după calităţile sale, ci după felul cum ştie să şi le folosească.
Îţi vine mai lesne să te arăţi înţelept pentru alţii decât pentru tine însuţi.
Nimeni nu poate vedea dragoste acolo unde nu există cu adevărat, la fel cum nimeni nu o poate ascunde acolo unde există.
Puterea pe care cei pe care îi iubim o au asupra noastră este întotdeauna mai mare decât aceea pe care o avem noi înşine.
În prietenie, la fel ca în dragoste, adesea te fac mai fericit lucrurile ştiute, decât cele pe care nu le cunoşti.
Recunoştinţa este pur şi simplu speranţa secretă pentru favoruri viitoare.
E o mare nebunie să vrei să fii singur înţelept.
Există doar o iubire adevarată şi o mie de încercări.
Experienţa este ca steaua polară: ea nu luminează decât seara.
Înţelepciunea este pentru suflet, ceea ce sănătatea este pentru trup.
Este cu neputinţă să iubeşti a doua oară ceva ce ai încetat cu adevărat să iubeşti.
Iubim întotdeauna pe cei care ne admiră; dar nu iubim întotdeauna pe cei pe care îi admirăm.
Fericirea şi nefericirea oamenilor depind în egală măsură de firea lor, ca şi de întâmplare.
Cei mai mulţi oameni au, ca şi plantele, proprietăţi ascunse, pe care întâmplarea face să fie descoperite.
Lenea e un soi de beatitudine a sufletului, ce-l consolează pentru orice pierdere şi ţine locul oricărui bun.Există unele lucruri frumoase care păstrează mai multă strălucire când rămân imperfecte decât când sunt desăvârşite.
Arta de a şti să pui bine în acţiune calităţi mediocre fură stima şi dă adesea mai multă reputaţie decât meritul adevărat.
Pentru o persoană îndrăgostită, valoarea unui individ este recunoscută în mod intuitiv. Dragostea nu are nevoie de logică în misiunea sa.
Nu există circumstanţe, oricât de rele ar fi, din care un om înţelept să nu poată scoate ceva bun; nici circumstanţe, oricât de bune ar fi, pe care cel înţelept să nu le folosească spre paguba lui.

Hesiod

Iubirea este arhitectul universului.
Cel mai bine este sa facem lucrurile organizat, intrucat suntem doar oameni, iar dezordinea este cel mai mare dusman al nostru.
Cel mai bun lucru pentru muritori este ordinea, şi cel mai rău dezordinea.
Îţi pierzi timpul cultivând cuvintele.
Cât de nesăbuit este omul care, dispreţuind ceea ce se află lângă el, va căuta ceea ce este departe de el!
Amărăciunile, munca grea şi bolile crunte grăbesc bătrâneţea: pentru că oamenii care suferă îmbătrânesc repede.
Cel ce-şi drămuieşte cuvintele este o comoară. Măsurarea cuvintelor este cea mai preţioasă măsură. Dacă eşti bârfitor, în curând lumea te va bârfi şi mai mult.

Gogol

Singurătatea hrăneşte gândurile mari.
Nu aduna bani, adună-te cu oameni buni.
Fiţi suflete înviate, nu suflete moarte!
Sufletul are tainele lui. Oricât s-ar rătăci de drumul cel drept, oricât s-ar înrăi un criminal care nu mai are drum de întoarcere, oricât ar persista în viaţa sa stricată, dacă îl dojeneşti pentru firea lui, pentru însuşirile lui bune pe care le-a întinat, atunci totul se clatină în el, şi este zguduit.
Nu este legătură mai sfântă decât frăţia dintre oameni. Tatăl îşi iubeşte copilul, mama îşi iubeşte copilul, copilul îşi iubeşte părinţii. Dar ce înseamnă toate acestea, fraţilor? Animalele sălbatice îşi iubesc şi ele copiii. Dar să te înrudeşti prin legătura sufletului, nu numai prin aceea de sânge, iată ce-i este dat numai omului.
Când se pronunţă numele lui Puşkin te gândeşti imediat la poetul naţional rus. Şi într-adevăr, niciunul din poeţii noştri nu e mai mare şi nu poate fi numit cu mai multă dreptate naţional. În el, ca într-un lexicon, se află bogăţia, puterea şi flexibilitatea limbii noastre. Mai mult decât oricare altul, el i-a deschis graniţele şi a indicat imensitatea spaţiului său. Puşkin este un fenomen excepţional, poate unic, al spiritului rus: el e omul rus în dezvoltarea sa finită, aşa cum va apare poate peste două sute de ani.
Pe lume există o mulţime de lucruri de neînţeles chiar şi pentru mintea cea mai cuprinzătoare.
Căutaţi folosul şi nu frumuseţea. Frumuseţea vine de la sine.
Patimile omului sunt nenumărate ca nisipul mării; niciuna din ele nu seamănă cu alta şi toate, atât cele josnice, cât şi cele frumoase, la început supuse omului, ajung mai târziu să-l stăpânească. Fericit e acela care îşi alege patima cea mai frumoasă dintre toate.
O conversaţie placută e mai bună decât orice mâncare.
Acum nu mă pot ocupa de nimic altceva decât de cartea la care lucrez fără întrerupere. E o lucrare însemnată, de mari proporţii; n-o judecaţi după partea care urmează să iasă acum la lumină (fireşte, dacă va ajunge la capătul nesfârşitelor ei peregrinări pe la cenzură). Aceasta nu-i decât o portiţă de intrare în palatul ce se înalţă în sufletul meu.
Înţelept e acela care nu respinge niciun fel de fire, ci, ţintuind-o cu o privire iscoditoare, caută să o cunoască în adânc.
Prin chinuri şi suferinţe ne este dat să căpătăm acea fărâmă de înţelepciune pe care nu ne-o pot da cărţile.
Omul e înţelept, deştept şi priceput în tot ce-i priveşte pe alţii, dar nu pe sine.
Învăţând pe alţii, înveţi şi singur.
Prostului nu-i vor spune niciodată deştept şi mai ales nu vor accepta niciodată să cânte în struna altora.
Când porniţi pe drumul anevoios al maturităţii, luaţi-vă ca sprijin primele voastre impulsuri de umanitate; altfel, n-o să le regăsiţi.
Şi voi de ce râdeţi? Râdeţi de voi înşivă!...
Sunt persoane care se află pe lume nu ca nişte obiecte, ca să zicem aşa, ci ca nişte picăţele sau mici pete străine pe un obiect. Stau mereu în aceeaşi poziţie, încât eşti gata-gata să le iei drept mobilier şi să crezi că, de când s-au născut, din gura lor n-a ieşit un singur cuvânt.
Ruga mamei apără de orice primejdie, pe apă şi pe uscat.
Ce este viaţa noastră? O vale în care s-au cuibărit amărăciunile. Ce este lumea? O mulţime de oameni fără simţăminte.
Dorm buştean numai acei fericiţi care nu suferă nici de hemoroizi, nici de purici, şi nici de vreo agerime prea deosebită a minţii.
Ce contează comorile! Decât bani îngrămădiţi, mai bine e să ai prieteni, a spus un înţelept.
Avem cu toţii o mică slăbiciune: aceea de a ne cruţa cât de cât pe noi înşine şi de a căuta să ne vărsăm necazul pe semenul nostru.
Orice s-ar spune, scopul vieţii nu este atins dacă, sedus de himera uşuratică a tinereţii, omul nu calcă sigur pe o temelie sănătoasă.
Mulţi domni din lumea mare s-ar lipsi într-o secundă de jumătate din sufletele şi din moşiile lor, ipotecate sau nu, în schimbul unui stomac de domn din starea de mijloc.

Aleksander Nawrocki

Iubire - lac în care
înfloreşte regretul frumuseţii,
când cade zăpada
peste zilele defrişate ale copilăriei,
peste oraşele de după război,
până ce apare femeia,
- pretext al visării
înserarea fără de arbori,
în care lacul îşi caută sufletul.

Dragoste - pasăre albă pe cer singuratic,
Apa doreşte să o prindă în braţe rotunde.
Dragoste - bărbatul înconjurat de cuvinte marginale
aprofundează unul... Neînchiderea mării!
e timpul dragostei. În lectici de aur
o poartă prin noroi spre ultima stea

Când în urma ei se cicatrizează aerul
are ochii curaţi, ca o modă veche.

Pianul e plin de păsări de gheaţă
şi urletul câinelui încremeni
în tonalitatea si minor. Un om lovi
în clape albe
cu o secure
iar pe cele negre şi-a sprijinit pumnii goi
ascultând paşii de dans ai primăverii -
îşi aşeză durerea pe cuie
să doară într-un mod mai interesant.

Gustavo Adolfo Becquer

Iubirea este suprema lege a universului: lege misterioasă care guvernează şi orânduieşte totul, de la atomul neînsufleţit până la fiinţele raţionale: de la ea pleacă şi spre ea converg, ca spre un centru de irezistibilă atracţie, toate gândurile şi acţiunile noastre.

Prentice Mulford

Iubirea este elixirul vital, izvorul sănătăţii, al puterii şi al energiei pentru fiecare om.
Credinţa este esenţa dorinţei.
Corpul este veşmântul viu şi, în acelaşi timp, şi instrumentul spiritului.
Materia este expresia gândului accesibil simţurilor noastre externe.
Femeia este caierul gândirilor, ea - trimisa Cerului - este a tot creatoare şi a ei este opera invizibilă.
Ascetismul este o insuficienţă a încrederii în grandoarea "forţei nesfârşite", care ne duce până la cea mai înaltă treaptă a existenţei.