Iubire calauzita in noaptea Sfanta, Transformi clipele in cugete-Sfinte, Transformi fiintele in vii-intelesuri.. Le creonezi in ganduri, le pictezi in doruri..si le contopesti in Infinituiri.. Tu toate, Tata le faci, le ai si ni le daruiesti! In Univers lumea ta contempla chipurile creatiei Tale..ne transmiti fericire, zambet, interiorizare, armonie, pace, lacrimi,..prin toate fiind a Ta capodopera Sfanta..a Ta iubire, iubirea care ne cuvanta, ne face sa traim, sa daruim, sa Fim prin Tine ceea ce suntem..Suntem de multe ori neatenti, neconstienti de ceea ce tu in Noi reversi, de ceea ce ai pus, de ceea ce vrei sa devenim..suntem semintele Tale, nu ne-ai crescut, ne-ai ocrotit, ne-ai creonat in ganduri pure, pline de iubire..Tu doar Har si Lumina aduci,..iar noi, noi, pamantenii constienti nu suntem in totalitate. Ce poate fi mai minunat decat ceea ce suntem, creati din atata compasiune si recunostinta pe pamant, sa fim mesagerii gandurilor Tale, sa rostim cu toata fiinta noastra esenta acestei Vieti trecatoare-cuvantul-iubirii, rostit prin viu grai, sau prin scrierile daruite de Tine, sa Fim plini de intelepciune si creativitate, sa ne daruim timpul Tau in Toata inspiratia, arta, unicitatea indeplinirii scopului Tau..Iti multumesc Tata Ceresc pentru aceste ganduri, iti multumesc pentru ceea ce mi-ai dat sa Fiu, iti multumesc pentru cei pe care i-am intalnit si ii voi mai intalni, iti multumesc, plina de recunostinta si iubire infinita! Gandurile acestei seri se indreapta catre Tine, primeste-le in casa Ta si revarsa in Sufletele oamenilor blandetea mieilor, iubirea Cerului, fa-i sa fie receptivi la frumusetea fiecarei secunde, unicitatea fiecarei zile si A Ta pensula a Universului umple-o cu minunatele pasteluri de culori! In secundele noastre sa facem intr-u-totul Voia Ta!

Te quiero escribir una poesía de amor que hable de ti, que hable de mí. Serán versos en el aire que puedas respirar, que te empapen el alma, que te empapen de amor; serán letras con verdad unidas en mi corazón para decirte que te amo, que te quiero, que te sueño, que te necesito. Cómo puedo explicar lo que el alma intenta decir, trato de entender que amar puede ser así. Evitaré mientras pueda martirizar mi existir, dejaré al azar la suerte de sentirte aquí. Recitaré mi poesía de amor sólo con mis besos; en ellos te diré que te amo, que te quiero, que te sueño, que te necesito.

Esti minunata,asemeni unei flori ce nu-si pierde culoarea. Esti minunata,atunci cand ploaia se joaca cu stropii sai. Esti minunata,ca acel parfum ce nu-i trece mirosul. Esti minunata,cand vantul baten-chipul tau,il mangaie, cu DoR ..

Tu eres mi reloj, mi madrugada. (Tu esti ceasul meu,dimineata mea.)

Copacii care se roagă

În urmă cu peste 50 de ani, în India, la Faridpore, se petrecea un fenomen miraculos, care atrăgea mii de pelerini. De fiecare dată când clopotele templului din Faridpore anunţau rugăciunea de seară un copac (având numele ştiinţific de Phoena Sylvestris) îşi apleca crengile până la pământ, ca şi cum s-ar fi rugat. Oameni de ştiinţă s-au interesat îndeaproape de acest caz, dorind să-i găsească o explicaţie plauzibilă. Astfel profesorul Jagadis Chandra Bose a inventat un aparat care, afirma el, ar fi putut să explice misteriosul fenomen. Au existat mulţi indieni care s-au opus montării acestui aparat, deoarece considerau că puterile miraculoase ale arborelui vor dispărea la contactul profanator cu instrumentele de tip occidental. Dar ei au fost neînduplecaţi aflând că aparatul a fost conceput şi construit pe pământul sacru al Indiei de către un indian şi va fi montat prin intermediul mâinilor binecuvântate ale unui brahman. Din nefericire, la un an după experimentele lui Bose copacul a murit. Presa a făcut mare vâlvă; în ziare apăreau titluri de genul: „Tragedie în lume". Bineînţeles, s-a considerat că vinovatul nu era altul decât profesorul J.C. Bose, savantul profanator. Acestuia nu i-a fost greu să demonstreze că arborele era bătrân şi ar fi murit oricum. În plus, a adăugat el, nu poate fi singurul copac din lume care se „roagă". În data de 13 decembrie 1811, ziarul „Liverpool Mercury" menţiona cazul unei sălcii din Shipton, al cărei trunchi avea un diametru foarte mare şi care „se întindea uneori la sol pe toată lungimea sa, pentru ca puţin mai târziu să revină la poziţia sa verticală". În Africa de Sud, un plantator de cocotieri a remarcat că în fiecare dimineaţă o parte dintre cocotierii săi erau înclinaţi; ei ajungeau în această poziţie oblică din cauza vânturilor puternice de peste noapte. Cocotierii care rămâneau în poziţie verticală se aplecau singuri înspre seară „pentru a uşura culegerea fructelor." Pe de altă parte, studiile asupra copacului din Faridpore au revelat lucruri extrem de interesante. Cercetările au dovedit faptul că şi trunchiul arborelui (care avea aproximativ 25 cm în diametru) – nu doar coroana – se mişca efectiv. Extremitatea superioară parcurgea, înclinându-se, o distanţă de aproximativ 2,5 m. Partea superioară era concavă dimineaţa, iar până seara devenea convexă. Frunzele care dimineaţa priveau spre cer, până seara coborau cu mai mult de 10 metri. Cercetările profesorului Bose au continuat. El a îmbinat mereu rezultatele studiilor sale cu tradiţia spirituală autentică revelată de marii maeştrii ai ţării sale. Bose a început să studieze un domeniu relativ necunoscut, cel al animaţiei plantelor, al sensibilităţii lor. Cele mai celebre invenţii ale sale au fost crescograful – un aparat capabil de a amplifica de 10 mii de ori viteza de creştere a plantelor şi crescograful magnetic – capabil de a amplifica de 100 milioane această viteză. În urma cercetărilor sale, el a concluzionat că „firele de praf, pământul, plantele, animalele – toate sunt vii, sunt sensibile. Am văzut în ele o expresie a unităţii profunde manifestată în tot ceea ce există, în atomul undelor luminoase, în viaţa roditoare a pământului, în soarele care luminează deasupra noastră; şi am intuit atunci, pentru prima oară în viaţă mesajul trimis în urmă cu multe milenii de înţelepţii de pe malul Gangelui: cel care vede Unitatea dincolo de toate diferenţierile din Univers, acela cunoaşte Adevărul etern".

Te echo de menos. Mariposa

...si Floarea din Inima Albastrului Celest cea cu 24 de petale, inmiresmeaza Glasul Iubirii Divine... ..Iubind vei stii...vei fii...vei auzi...vei simti...vei exista in eternitate.. Tu Esti Iubire din Iubire...Scanteia Focului de Necuprins.. ..Lumina primordiala a creatiei s-a nascut din tine...din Iubirea Celui Prea Inalt... Priveste in tacere franturi de iubire si topeste-te in maretia slavei Cuvantului Sau.

S.p.e.r. c.a. s.u.n.t.e.t.i b.i.n.e.. in Universul vostru mirific ..

S-a deschis Cerul inimii tale Si m-am adancit in a ta iubire. S-a deschis iar primirea imbratisarii Inimii tale. Cat de frumoasa a fost a ta imbratisare! Timpul s-a oprit deschizandu-ne lumea atemporalitatii, Unde strangerea la pieptul tau, a devenit locul acasa, Al inimii mele. Mainile tale au devenit la atingerea’ti fina, Lumina deschiderii Cerului senin. S-a deschis dorul de a fi in cateva secunde, Contopiti in dorul revederii si trairii soaptei iubiri. S-au unit inimile ca sa-si aduca-aminte de Cel care le-a creat, Cel pentru care existam si Cel caruia ne inchinam. Te-ai unit in inima mea. Azi, cu emotie m-ai primit, si m-ai sarutat infinit. M-ai primit cu mangaierea’ti fina, pentru a trai tacerea lina. Mi-ai soptit in gand: „te-am asteptat de mult.” Ti-am vorbit prin tacere. Te-am ascultat prin mangaiere. Cat de frumoasa este clipa divina consient traita! Cat de plin de incantare si joc divin, este al nostru Creator Sublim! Cat de pline de mister sunt secundele timpului Sau. Cata spelndoare si armonie in manifestare. Cata daruire sadita in inimi. Cat Har si Devotiune pentru ai sai copii! Cata iubire, Pace si liniste in ale Sale priviri, ochii tuturor fiintelor prin care El vorbeste, simte, daruieste si deschide Poarta Privirii Interioare, pentru patrunderea in Universul iubirii Inaltatoare. Cat de minunat Te manifesti, Iubite Tata Ceresc! Iti multumesc, Cel care ai redeschis, Eternitarea Dorului Infinit.

O poezie .. din suflet pt. suflet ..

... zbor infinit in mine si caut...colosal o soapta din tine franta de dor.. sa-mi mangaie tampla si ochii usor.. si taine aprinse curg in vreme si nori.. tacerea ca ploaia prelinsa din stele... cu visele mele.. zambeste-mi sa mor ... (Zambetul ei)

Promit ca insusi cuvantul "relatie" va desemna pentru mine un lucru mare, inalt, deosebit! Relatia poate reprezenta pentru multi dintre noi reintalnirea a doua suflete si continuarea legaturii dintre ele. Noi nu avem nevoie sa ne legam de oameni care sa ne satisfaca anumite nevoi, sufletele noastre vor sa se deschida in fata sufletelor care sa le ofere imboldul pe care toti il asteptam! Pentru ca fiecare dintre noi simte ca in el se afla mai mult, mult mai mult si are nevoie de un impuls care sa-l trezeasca! Eu stiu asta! O simt cu toata fiinta mea! Promit ca nu voi mai plonja niciodata in ape necunoscute! Nici nu am de ce! Dumnezeu mi-a dat intuitia! Iar eu de ce nu o folosesc?! Doar stiu mereu ce interes ai tu, pana unde poti merge ca sa-ti atingi acest interes si cat de mult bun simt poti manifesta de-a lungul acestui drum. Promit ca nu voi face nimic care sa nu-mi faca cinste, ca femeie! Am venit aici pentru ca unii oameni au nevoie de mine si eu am nevoie ei ca sa imi pot urma calea! De ce sa merg pe drumurile care nu duc la destinatia mea? De ce sa stau cu ochii inchisi cand e atat de multa Lumina? Promit ca nu ma voi folosi de frumusetea mea ca sa produc suferinta! Voi oferi doar ceea ce pot oferi acelei persoane si niciodata nu voi da senzatia ca as putea oferi mai mult decat sufletul meu vrea sa se deschida in fata ei. Promit ca imi voi pastra puritatea sufletului si nu voi uita niciodata sa zambesc! Promit ca nu voi inceta sa ma daruiesc cu toata fiinta mea, Tie, pentru ca Tu trezesti femeia din mine! Si esti Barbatul meu! ...si nu pentru ca nu am invatat pana acum ce mi-a aratat Viata, ci pentru ca imi doresc sa fiu cu adevarat recunoscatoare ca Dumnezeu m-a facut Femeie! http://cuvintesiculori.blogspot.ro

“Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare. Aceasta-i eroarea care ne înşală, că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc. Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul – priveşte-i sufletul, dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi. Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el, şi să cercetăm ce este, nu ce e numit.” Seneca, Epistolae

"38. Fă ca suferința și fericirea, pierderea și câștigul, victoria și înfrângerea să fie egale în sufletul tău, apoi aruncă-te în luptă, așa nu vei păcătui!" (Bhagad-Gita)

Ai în fața ta o pânză albă și niște culori. Iei pensula în mână și așezi pe foaie imaginea care există în tine, pe care vrei să o dăruiești, care s-a născut în adâncul ființei tale, care e parte din tine. E creația ta. Rezultatul e o pictură frumoasă, o imagine pe care sufletul tău a creat-o! Ce ar fi fost pânza albă dacă sufletul tău nu ar fi fost atât de frumos? Ar fi fost o pânză albă, ternă, pe care nu radia frumusețea. Dar culorile te-au ajutat să dai viață minunăției din tine. Ai în față o persoană frumoasă, bărbat sau femeie, după caz. O privești și frumusețea ei te încântă, te trezește, iți face întreaga ființă să vibreze. Îi recunoști frumusețea pentru că ea, frumusețea, există în tine. Îți trezește sufletul pentru că Tu meriți asta! Cât de minunată ar fi acea persoană dacă sufletul tău nu ar fi putut să-i cunoască frumusețea? Iubirea există în tine! Iubirea nu ți-o dăruiește nici Andrei, nici Maria, nici Daniel, nici Elena! Ea există în tine! Ei doar te ajută să o trezești! Prin minunăția ființei lor, îți înalță sufletul! Ei doar te ajută , sunt imboldurile de care uneori avem nevoie ca să aducem iubirea în viața noastră! Dar toate meritele sunt ale noastre! De ce să vrem să punem stăpânire pe cealaltă persoană? De ce să nu ne îndreptăm atenția mai mult spre noi? De ce să nu o iubim oferindu-i libertate? O pasăre cântă mai frumos când e în colivie? Sau îți schimbă trilul când e pe ramura unui copac, în libertate?

dupa 3 ani

Aceasta fiinta trezeste in mine o stare de iubire infinita, o stare de recunostinta fata de Tine, Tata Ceresc. Stiu ca L-ai trimis in a mea viata ca o imbratisare menita sa ma ajute sa parcurg mai departe aces drum al Tau. A trezit in mine o stare de adoratie, atat de rar intalnita, o stare de a fi in mine si cu mine. Calmul, frumusetea inimii lui ma faceau sa tac. sa tac in a lui tacere. Doamne, frumoasa este tacerea si atat de plina sfintenie! Iti multumesc pentru a ta creatie, a Ta manifestare in a lui faptura. Ascult in mine soaptele cuvintelor rostite. Culeg din mine timpul petrecut cu tine. O,Doamne, traiesc acum si aici, ceea ce Sufletul a cautat atatea existente. Candoare, bunatate, iubire neconditionata, fericire. El este Lumina prin fiecare atom al fiintei, prin mainile atat de minunate, de delicate curge o suava expresie a transcendentului. Simti cum prin ele, te atinge Dumnezeu. Aceasta traire, atat de unica, cat de mult am iubit-o si o reevoc. Nu sunt iluzii, este ceea ce am trait real, viu. Am sters trecutul, vreau sa-l uit. imi doresc sa fiu mereu Lumina, curata si plina de stralucire. Atinsa sunt de al tau chip Tu, iubitul neatins al inimii mele. Si asa vesnic vei ramane. O lumina vie, calda, blanda, aducator de culoare, forta, incredere si speranta. Tu, cel pentru care Cerurile se deschid sa-ti primeasca iubirea. Tu, cel pentru care Glasuri de Ingeri coboara pe pamant. Tu, cel pentru care inima in tacere mi se adanceste in infinit. Tu, cel pentru care fiinta creoneaza pastelul Templului cel Sfant. O, Tu, Preaiubitule, mainile'ti cuprinzi in rugaciune. O, Tu, fericire! Atingere fara cuprins, Pace fara de sfarsit. Tie lauda si inchinare iti aduc acum si aici. Cu infinita iubire si recunostinta, iti multumesc