"Pentru a Te cunoaşte, nu este nevoie de nici un ajutor, nu există în realitate nici un obstacol. Totul este inundat de torentul impetuos, care debordează de fericire nesfârşită, al existenţei Tale eterne."Utpaladeva

“Te implorăm, plini de umilinţă, fă ca în noi să domnească mereu, atotstăpânitoare, acea paradisiacă Noapte a lui Shiva, a cărei esenţă luminoasă răspândeşte mereu propria-i strălucire necreată. În Ea, luna (-, femininul) şi soarele (+, masculinul), precum şi toate celelalte dualităţi pătrund asfinţind.” Utpaladeva

“Vreau să pot cu adevărat să te contemplu pe Tine,
Maestrul meu (SHIVA), în esenţa Ta cosmică,
Percepându-ţi Graţia infinită în fiecare clipă
Şi în fiecare obiect existent.”(Utpaladeva, Shivastotravali, XII,19)

Nu putem obţine niciodată iubirea divină doar printr-o tehnică oarecare (prin nici un fel de acţiune mecanică, fie ea fizică, verbală sau mentală), căci ea depinde numai de graţie. Shiva este cel care vine în întâmpinarea iubirii acordând graţia. El inspiră iubirea şi astfel iubirea se trezeşte, iar apoi graţia şi iubirea formează un cerc nesfărşit, iubirea chemând graţia, iar aceasta inspirând iubirea.

 ”O, Doamne, Te implor cu umilinţă, ajută-mă să am întotdeauna  aproape calea de a obţine singura Ta favoare, participarea eternă la marea sărbătoare cosmică unde este savurat neîncetat nectarul beatific al adorării Tale.” (XIV. 10) Utpaladeva

 La rândul său, Shiva impulsionează neîncetat devoţiunea şi dragostea omului. În această direcţie înţeleptul Utpaladeva spune: ”Slavă Ţie, cel însetat de darul unei inimi mereu prea pline de toată suavitatea iubirii!” (XIV.10). Fiind astfel mulţumit, Shiva dansează (se revelează prin Graţia sa) pentru cei ce-l iubesc cu ardoare.

 Se spune că într-o primăvară, după o lungă perioadă de extaz spiritual, Utpala a deschis ochii şi a văzut flori de migdal presărate la sol de către vânt. În faţa acestei imagini el a exclamat spontan: „Ah! Devoţii au realizat adorarea lui Shiva şi L-au împodobit cu ghirlande de flori. Doar să mă reîntorc la El, asta vreau.”

"Oriunde călătoresc cu trupul, cu sufletul ori cu mintea şi în tot ceea ce există, doar Tu, Unicul, exişti, o, Doamne, de-a pururi. Fie ca acest sfânt adevăr să înflorească pe deplin în interiorul meu, transformându-mă astfel cât mai repede  într-un perfect adorator al Tău.” Utpaladeva

“Fie că trăiesc, fie că mor, fie că sunt în orice altă stare, doar pe Tine, o, Doamne, doresc să Te slăvesc, căci corpul Tău cuprinde Universul întreg, preaplin de nectarul Inimii nepieritoare.” Utpaladeva

Tradiţia şivaită afirmă că după trezirea sufletului (jivatma) şi după trezirea profundă a Inimii (revelarea Sinelui nemuritor individual – Atman), începe o altă etapă evolutivă, mult mai înaltă, care te îndreaptă şi care te face conştient că Inima, centrul fundamental al fiinţei umane, este de fapt o reflectare a Totului, fiind în esenţă parte din Inima Supremă a lui Dumnezeu. Aici nu mai este vorba doar de Sinele individual, ci de Sinele Divin Universal al cărui corp sau veşmânt este întregul Univers. 

Iată, deci, în evoluţia celui care adoptă drept cale spirituală şivaismul, trei etape fundamentale (Jivatma, Atman - Sinele Suprem Divin şi Paramatman sau Inima lui Dumnezeu) care marchează cea mai directă, cea mai scurtă şi cea mai divină cale spirituală, aceea a aprofundării ideii de Inimă, aceea a trezirii Inimii, cale specifică şivaismului caşmirian. Aceeaşi cale este specifică şi adevăratului creştinism ezoteric, însă în şivaismul caşmirian avem păstrată întreaga cale, cu tot ceea ce îi este ei aferent. Pentru acele fiinţe care sunt capabile să se deschidă într-atât de profund, calea este extrem de scurtă, de multe ori ea nu este decât o pură recunoaştere, reamintire, căci ajungi să îţi reaminteşti aproape instantaneu cine eşti cu adevărat.

Cele trei etape prin care trebuie să treacă aspirantul la eliberarea supremă, jivatma sau purusha (sufletul individual), Atman (Sinele Divin individual) şi Paramatman (Inima lui Dumnezeu sau Sinele Divin Universal) formează esenţa şivaismului, iar în fiecare dintre aceste etape esenţială este Graţia divină.

Fără Graţia divină nu se poate vorbi despre trezirea sufletului, despre revelarea Sinelui, sau despre fuziunea beatifică, ultimă, cu Dumnezeu transcendent. Această Graţie care revelează Inima în toate aspectele sale este chiar libertatea lui Dumnezeu sau, altfel spus, Shakti – Energia Divină, aspectul dinamic al lui Dumnezeu.

Şi în creştinism apare ideea de Graţie divină (Shakti) aceasta fiind numită aici Duhul Sfânt.
În şivaism se explică faptul că nu ar fi cu putinţă Manifestarea şi Creaţia, fără a exista o legătură strânsă, implicită dar directă, între Dumnezeu şi Creaţie. Această legătură este însăşi Shakti, care la modul absolut este Energia Divină Supremă, cea care ne conduce la Inima lui Dumnezeu, şi care la nivelul condiţiei umane este ocultată sub forma energiei fundamentale Kundalini. Toate manifestările şi energiile fiinţei au ca sursă energia Kundalini, care la fiinţele limitate rezidă latentă pe nivelul cel mai de jos, Muladhara Chakra.

Pentru o fiinţă, în funcţie de gradul de conştientizare a Inimii spirituale, Shakti generează 3 universuri:

• Ca fiinţe individuale trăim într-un univers limitat, al percepţiilor senzoriale, gândurilor şi emoţiilor, al tuturor trăirilor de natură mentală, emoţională sau fizică. Acest univers individual este creat de Prakriti, energia sufletului individual (purusha sau jivatma) sau natura manifestatoare a fiinţei limitate.
• Când ne revelăm Sinele începem să trăim într-un univers mult mai extins, de o frumuseţe inefabilă şi de o bogăţie extraordinară. Este universul generat de energia Sinelui, în care prezenţa Divinului este mult mai clar percepută, iar limitările obişnuite de spaţiu, timp, ataşament etc. nu ne mai afectează conştiinţa noastră dilatată.
• În final, când ajungem să fim chiar una cu Dumnezeu, trăim în realitatea creată de Energia Supremă a lui Dumnezeu, trăim în Tot şi în toate, trăim chiar în Inima Sa, pentru că acum suntem uniţi beatific cu Dumnezeu însuşi.